Connect with us

Alegeri

Infografic: Alegerile legislative din România, explicate pas cu pas

Publicat

pe

Duminică, pe 11 decembrie, peste 18 milioane de români sunt așteptați la urne, pentru a-și alege Parlamentul. În cursa electorală s-au înscris în total, potrivit Biroului Electoral Central, 4.251 de candidați pentru Camera Deputaților și 2.226 pentru Senat. Pentru cetățenii români din Republica Moldova au fost deschise 35 de secții de votare în 23 de localități ale țării. Aflați mai multe despre procedura de vot din infograficul de mai jos:

alegeri-legislative-ro4

Alegeri

Electorala 2018 // Situația partidelor unioniste. Unionismul suicidal (I)

Publicat

pe

De către

O incursiune în istoria alegerilor locale generale. Cazul Chirtoacă

Poziția partidelor unioniste e clară. Atât Partidul Liberal, cât și Partidul Unității Naționale, mizează pe alegătorii fostului primar Chirtoacă. Problema e că aceștia abordează acest electorat ca pe unul exclusiv unionist. Ceea ce nu este tocmai adevărat.

tricolorul și panglica Sf.Gheorghe, sursa:flux.md

În cadrul alegerilor din 2007, Dorin Chirtoacă câștigase alegerile cu un slogan care încă nu făcea trimitere la Unire. „Un primar tânăr, o echipă liberală — o capitală europeană!”, anunțau bilboard-urile. Chirtoacă prezenta pentru mulți antiteza perfectă pentru climatul politic de atunci – PCRM era încă la guvernare și în plină forță, Serafim Urecheanu devenise deputat, iar PPCD dezamăgise pe toți prin alianța cu PCRM. Dorin Chirtoacă era un politician tânăr, în care alegătorii Chișinăului investiseră speranțe. Era perceput ca o întruchipare a renașterii politicului autohton. Chiar dacă PL era cunoscut pentru simpatiile sale față de cauza Unirii, acesta încă nu se manifesta ca un partid exclusiv unionist.

În 2011, liberalul câștigase încă un mandat. Sloganul de atunci al acestuia era „Împreună cu Dorin Chirtoacă pentru Chişinău!”. Numele lui era deja bine cunoscut. Acesta era perceput de toți ca un primar care nu a putut să se manifeste la potențialul maxim din cauza guvernării comuniste, care îi crea tot felul de impedimente. Un primar care a fost de partea protestatarilor pe 7 aprilie. Alegătorii i-au mai oferit o șansă. În acea perioadă PL, la fel, încă nu miza pe slogane unioniste. A fost chiar și un episod când Chirtoacă a purtat de 9 mai, două panglici – tricolorul și panglica Sf.Gheorghe.

În 2015, Dorin Chirtoacă lua al treilea mandat. Se întâmpla în contextul în care PD și PLDM aveau imaginea pătată din cauza miliardului furat, iar PL era încă în relații bune cu Platforma (pe atunci) Civică „Demnitate și Adevăr”, care încă mai avea puteri să adune oameni la proteste. Ce a urmat a însemnat declinul Partidului Liberal.

Mihai Ghimpu agresat de protestatari, sursa: realitatea.md

PL a intrat în conflict cu Platforma DA, iar în ianuarie 2016 a votat investirea guvernului Filip. Apoi, la alegerile prezidențiale de anul trecut, în loc să-și reabiliteze imaginea, liberalii au participat la alegeri, iar Mihai Ghimpu a acumulat doar 25 de mii de voturi. Apropo, au fost primele alegeri când PL a folosit slogane exclusiv unioniste „Moldova are viitor în România!”, „Uniţi pentru Unire!”. PL, cu alte cuvinte, în vremurile sale de criză, s-a transformat într-un soi de PNL al Vitaliei Pavlicenco.

Rigiditatea politicului autohton

Marșul Centenar, martie 2018. sursa: pl.md

Imaginația liderilor noștri politici este extrem de limitată, rigidă, deci lipsită de flexibilitate. Adică exact contrariul a ceea ce presupune implicarea în jocurile politice. Partidele noastre  nu mai știu cum să obțină capital politic. Toate mizele lor se rezumă la același format vechi Est/Vest, Pro Europa/Pro Rusia. Acest format a fost epuizat la extreme și nu mai poate genera noi voturi. Opoziția dată este mult prea bine conturată pentru a permite, de exemplu, unui alegător PSRM să voteze un candidat proeuropean sau invers. Și cum în fruntea orașului s-a aflat mai mereu un candidat cu viziuni „pro-occidentale”, anume acest segment are cel mai mult de pierdut. Susținătorii așa-ziselor partide de stânga, în lipsa altor alternative decât Vest/Est, sunt mult mai motivați să iasă la vot. Câștigarea alegerilor locale înca mai prezintă un deziderat nerealizat. Aceștia încă nu au apucat să trăiască experiența regretului pentru votul acordat.

După Marșul Centenarului de pe 25 martie, cum era de așteptat, cei care se întitulează stataliști și ceilalți care se prezintă drept unioniști s-au angajat într-o discuție, nu atât tâmpită, cât reprezentativă pentru modul în care se discută și se practică politica la noi în țară. Asemenea adolescenților, aceștia s-au angajat în dezbateri despre numărul celor prezenți la manifestare – o luptă pentru niște abstracțiuni de valoare, poate doar în contextul în care aceasta s-ar fi desfășurat într-o grădiniță sau în clasele primare. Nu și în politică.

Nu poți obține un avantaj politic ignorând cifrele, un lucru pe care ambele tabere refuză să-l facă, mizând pe succesul de scurtă durată pe care această ignoranța le-ar oferi-o. Partidele unioniste refuză să îmbrățișeze realitatea. Nu mă refer la idealurile invocate de ei, ci la cum aceștia luptă pentru putere, pentru realizarea acestora.

Ceea ce lipsește curentului unionist este o bază materialistă. Refuzul de a se adapta la realitatea schimbătoare e în dauna acestei mișcări, ce încă mai prezintă un mare potențial de a aduna oameni. O caracterstică esențială pentru un grup care își propune schimbări revoluționare. Însă unionismul pierde teren. Pierde din cauza propriilor gafe.

Partidele Unioniste la ora actuală

Un bun analist unionist și-ar fi început pledoaria în modul următor:

„De ce au fost atât de puțini oameni în Piața Marii Adunări Naționale? De ce au participat, preponderent, doar persoane de vârstă medie sau înaintată? Care sunt cauzele reale a unei prezențe atât de mici?” Însă acest bun analist unionist întârzie să apară.

În climatul politic actual, unionismul nu mai este o prioritate. Tinerii care susțin unirea, nu sunt neapărat adepți ai partidelor unioniste, iar majoritatea din ei sunt plecați peste hotare.

Ce comportament manifestă partidele unioniste? Poziția PUN e clară. Principalele sale avantaje politice sunt Băsescu și imaginea șifonată a PL. Aceștia mizează pe pasivitate și pe acțiunile autocompromițătoare ale partidului. O poziție destul de rațională în contextul în care PL, în mare parte, cam cu asta se și ocupă. Candidatura lui Munteanu nu face decât să confirme și mai mult statutul de partid aflat în cădere liberă a PL. Valeriu Munteanu nu are nici imaginea și nici capacitățile necesare pentru a acumula capital politic. Munteanu s-a aflat mereu sub tutela lui Ghimpu. Acesta s-ar putea aștepta, cel mult, la un transfer de imagine din partea lui. Un lucru care nu-l avantajează în niciun fel. Cea mai rațională mișcare politică ar fi fost să nu participe la alegeri, speculând pe lipsa de onestitate și legalitate a acestora, făcând, totodată, apel la demiterea prematură a lui Chirtoacă. La justiția selectivă din Republica Moldova. Acest lucru le-ar fi oferit o perioadă de reabilitare necesară pentru a-și spăla imaginea și a identifica un nou lider. Totodată, aceștia ar fi putut folosi această perioadă pentru o analiză adecvată a PUN. Ba mai mult, lăsându-i să se compromită în cadrul alegerilor, și-ar fi confirmat statutul de prima preferință a simpatizanților Unirii.

Nici poziția PUN nu e una destul de promițătoare. Riscul e mare, iar dacă două partide unioniste nu vor obține un scor bun, atunci acest curent cu greu își va restabili dezirabilitatea. Liderii de opinie unioniști ca Petru Bogatu, care îndeamnă electoratul unionist să voteze candidatul PUN, își dau prea bine seama că mulți simpatizanți PL nu vor accepta un asemenea gest. Aceștia fac nimic altceva decât jocul Partidului Democrat de a șlefui calea Silviei Radu, candidatul neoficial al lui Plahotniuc, spre turul II. Iar cel din urmă, cu regret, este singurul lider politic care ține cont de dinamismul conjuncturii politice.

Situația electoratului unionist este una delicată, dar nu fatală. Uneori, trebuie să faci un pas înapoi pentru a vedea mai bine lucrurile, dintr-un unghi mai mare. Nu trebuie de renunțat la Unire. Nu-i acesta mesajul pe care încerc să-l transmit. Ceea ce ar trebui să facă electoratul unionist, după părerea mea, e să nu renunțe la Unirea prin integrare europeană. Ceea ce ar presupune și anumite schimbări de rang social. Schimbări palpabile inclusiv pentru locuitorii Chișinăului. Pentru a menține un asemenea curs e nevoie de oameni. Puterea se obține prin votul oamenilor, dar aceștia au nevoie de condiții materiale adecvate. Ideile izolate ce nu pot fi puse în practică sunt inutile. Capitala are nevoie, în primul rând, de un bun administrator cu un program electoral bine definit. Unul care va ști să-și instrumentalizeze activitatea în folosul tuturor cetățenilor. Un candidat care va crea acele condiții necesare pentru ca cetățenii să-și dorească să trăiască în continuare în acest oraș.

Citește mai departe

Alegeri

LIVE! PAS despre fraudarea alegerilor prezidențiale

Publicat

pe

De către

Partidul Acțiune și Solidaritate organizează astăzi Consiliul Național Politic (CNP) în cadrul căruia va prezenta concluziile în urma scrutinului electoral și planurile de viitor ale PAS.

Citește mai departe

Alegeri

Ion Costaș: Ideile şi intenţiile pentru care candidez

Publicat

pe

De către

Ion Costaș este bine cunoscut patrioților români de pretutindeni. Ca basarabean român, s-a afi rmat în Armata URSS, unde a primit cele mai înalte aprecieri pentru profesionism militar și curaj ostășesc. A fost selectat în lotul viitorilor cosmonauți sovietici, dar a fost exclus atunci când s-a afl at că are rude în România, că tatăl său a fost sergent major în Armata Română, vânător de munte, și a căzut prizonier la ruși, la Cotul Donului. Întreaga sa familie a trecut prin deportarea în Kazahstan. A fost șef de promoție la Academia de Aviație Militară „Iurii Gagarin”, instituție de elită pe plan mondial. Ca pilot și general în aviația supersonică, cu 2500 ore de zbor, ION COSTAȘ nu și-a uitat nici pentru o clipă obârșiile româ- nești. Ajuns general, cu importante funcții de comandă în aviația militară sovietică, a ținut să fi e cât mai aproape de casă.

Ideile şi intenţiile pentru care candidez:

Problema principală pe care o voi ridica în Parlamentul Țării va fi asumarea de către Guvernul României și de către societatea civilă din România a unui program național de susținere a românilor din diasporă în spețe a românilor din R. Moldova. Acest program trebuie să aibă trei componente: a. românii din teritoriile pe care le avem. Acesti cetateni au toate drepturile de a revendica Unirea cu Patria mamă. E vorba în primul rând de teritoriile afectate de pactul Stalin-Hitler (Ribentrop-Molotov) din 1939, care este declarat nul de URSS in 1989, la care se adaugă Transnistria. Tratative pe acest subiect cu Rusia, succesoare URSS. b. românii din teritoriile învecinate care trăiesc ca minoritate națională. Acești români, deși sunt minoritari, sunt autohtoni în teritoriile respective, sunt deseori cei mai vechi locuitori: în Ungaria, Ukraina (Bucovina de Nord si sudul Basarabiei-Budjac) de pildă. c. românii din teritorii mai îndepărtate, ajunși acolo în anii din urmă: Românii din Occident, româ- nii din zonele asiatice ale Rusiei, din Australia etc. Pentru fi ecare categorie de români trebuie concepută o altă strategie, alte ținte. Un punct comun pentru aceste strategii este ideea de a-i spijini pe românii noștri să nu-și piardă sufl etul de români, să-i legăm cât mai mult de țară, de limba română, de conștiința si cultura românească.  Statul să sprijine Biserica Ortodoxă Română, dar și celelalte culte, al căror rol în păstrarea identității naționale a românilor s-a dovedit deja că este benefi c, decisiv.  În general, trebuie gândit cât mai practic, la activități și acțiuni concrete, al căror efect să fi e apropierea românilor între ei și apropierea românilor cu Țara. Românii să aibă ceva concret de câștigat din consolidarea acestor relații. Bunăoară, pentru tineri români din diasporă este nevoie de o legislație care să-i apropie de Țară: burse școlare și facultăți, reduceri de preț la prima vizită în România, facilități vamale, facilități pentru bătrânii din diasporă care ar veni să-și petreacă ultimii ani de via- ță în România, etc.

Chestiunea Basarabiei

Cunosc bine situația din R. Moldova. Trebuie să fi m realiști în aprecierile noastre ca să nu facem evaluări prea optimiste, riscante. Trebuie să facem un inventar al motivelor și al criticilor pe care le invocă adversarii Unirii. Aceste critici trebuie contracarate prin sinceritate și adevăr. De exemplu, este întemeiată ideea că după 1990 s-au pierdut câteva ocazii bune de a face Unirea din pricina unor guvernanți de la București. Dar acest adevăr trebuie recunoscut, precizând cât se poate cine sunt acești guvernanți, arătând că au fost și la Chișinău mulți adversari ai Unirii. Trebuie nominalizați aceștia, mai ales dacă au dispărut din viața politică. Celor care mai sunt activi trebuie să le oferim o șansă de a se îndrepta. Totodată, trebuie combătută ideea că România a abandonat Basarabia în iunie 1940. Decizia luată la București în 1940 a făcut o apreciere realistă a situației și, deși a fost o op- țiune dureroasă, a fost totuși soluția cea mai ușor de suportat. S-a dovedit că Armata Roșie era pregătită să invadeze Europa, iar opoziția României le-ar fi oferit pretextul căutat.

Nu trebuie nici măcar discutată ideea organizării unui referendum! S-a organizat așa ceva în 1940 sau în 1944? Propunerea făcută în acest sens de Acțiunea 2012 este suspect de iresponsabilă! Motivele pentru care refuzăm referendumul sunt mai multe, dacă este cazul, pot expune câteva. Trebuie insistat pe nevoia de a elimina toate consecințele pactului din 1939 dintre Stalin și Hitler. Clasa politică din Basarabia este, ca pretutindeni, egoistă, nu este alcătuită din eroi sau martiri. Cei mai mulți politicieni se tem că după Unire își vor pierde privilegiile și benefi ciile acumulate, averile strânse prin furt protejat de legi elaborate si votate de ei, etc. Acești politicieni corupți sunt cei mai mari DUȘMANI ai procesului de Reintegrare națională, de Unire cu Țara. Cei mai mulți politicieni, inclusiv cei care nu sunt corupți, își pun întrebarea, destul de fi rească, inevitabilă: ce câștigă și ce pierd dacă se face Unirea? Ar fi bine dacă Parlamentul României va elabora un text ofi cial cu valoare de text constiuțional, prin care să se dea asigurări de genul următor: „După Unire, în Basarabia, vreme de 25 de ani candidații la funcția de parlamentar vor fi exclusiv persoane născute în Basarabia sau cu unul dintre părinți născut în Basarabia!” sau „După Unire, se introduce funcția de vicepreședinte al României care, în următorii 25 de ani, se desemnează numai prin votul basarabenilor!”. Mai pot fi implementate și alte idei prin care politicienii basarabeni, români sau nu, să fi e convinși că nu vor ieși din jocul politic, că se vor integra fără probleme în establishment-ul românesc, singura condiție fi ind meritul personal. Este foarte importantă și DECISIVĂ componenta economică Ea trebuie să preceadă unirea politică: conectarea la gazoductul si la sistemul energetic din Țară, introducerea ecartamentului european pe linia Iași-Chișinău, autostradă București – Iași – Chișinău, monedă unică (așa cum s-a promis în 1992), „românizarea” mass mediei din Basarabia și altele. Merită studiată și idea de a ne uni inițial într-o Confederație a Romanilor vreme de 10 ani. Este nevoie și de o selecție riguroasă a persoanelor desemnate de la București și Chișinău să acționeze în proiectele dedicate Unirii: aceste persoane să fi e verifi cate cât de loiale s-au arătat față de idealul Unirii in ultimii 26 de ani! Să nu lăsăm inamicilor noștri libertatea și ușurința de a ne sabota proiectul cel mai important pentru neamul românesc. Bucureștiul va trebui să ia contact cu liderii minorităților etnice din Basarabia pentru a le câștiga încrederea că în România Unită vor avea cel puțin aceleași drepturi pe care le au acum în R. Moldova. Trebuie să afl e acești lideri care sunt drepturile minoritarilor din România, în ce măsură acestea sunt respectate. Trebuie să li se facă demonstrația că în România de azi aceste drepturi sunt respectate mai mult decât în oricare altă țară din această parte a Europei! Este important sa fi e creată o strategie de colaborare militară comună, care ar permite o aliniere și un schimb de experiență a forțelor militare ale celor două țări româ- nești. Aceste măsuri ar unifi ca și acest domeniu important pe ideea unei singure entități naționale și ar duce nemijlocit spre consolidarea securității naționale.

Facilități pentru investiții în Basarabia, respectiv România. Organizarea unor forumuri și programe de afaceri care ar apropia investitori și antreprenori din tot spațiul românesc și care ar facilita crearea și extinderea unui mediu de afaceri comun pentru toate teritoriile româ- nești.

Nota bene: Avem nevoie de programe speciale pentru românii (moldovenii) din Transnistria. Nu trebuie uitați sau neglijați, ci dimpotrivă, trebuie plasați în prim plan.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com