Connect with us

Opinii

Impresii din SUA. Ce au învățat bloggerii moldoveni peste ocean

Publicat

pe

Cinci bloggeri moldoveni au vizitat orașul Greensboro din statul Carolina de Nord în luna octombrie, prin intermediul programului Open World – Blogging for Democracy. Aceștia au vizitat mai multe redacții din regiune, au întâlnit experți în Social Media, bloggeri și au interacționat cu comunitatea locală. Moldova.ORG a discutat cu patru dintre ei:

Spuneți trei lucruri care v-au impresionat cel mai mult în SUA

lina grauLina Grâu: Noi, grupul bloggerilor, nu am avut contact cu America zgârâie-norilor de sticlă și beton pe care o știam din filme. Am cunoscut o Americă foarte asemănătoare cu ce ar putea fi Republica Moldova dacă ar avea parte de elite competente și necorupte. Greensboro, din Carolina de Nord, e un oraș verde, cu multe zone rezidențiale și cu niște oameni absolut deosebiți, calzi și deschiși. Oameni care știu să muncească mult, dar și să comunice cu plăcere între ei și care au un spirit civic pronunțat – a face voluntariat și a-i ajuta pe alții este o normă în SUA.

tudor cojocariuTudor Cojocariu: Spiritul comunitar al americanilor, modul organizat și rațional în care se desfășoară lucrurile, responsabilitatea civică a americanilor.

irina_frunza1Irina Frunză: Simplitatea, atitudinea binevoitoare și sincera implicare în soarta Moldovei a dnei Elaine Marshall, Secretarul de Stat al Carolinei de Nord. Indiferent de statutul dnei, a luat prînzul împreună cu toată lumea, fiind foarte receptivă la discuții și întrebări pe parcurs.

oxanaOxana Greadcenco: Cel mai mult m-a impresionat încrederea cetățenilor în stat și în funcționalitatea legii, ceea ce aproape că nu întâlnești la noi. Apoi, egalitatea șanselor care chiar funcționează la ei – spațiul public oferă persoanelor cu dizabilități totul pentru ca aceștia să se descurce de sine stătător și să aibă o viață absolut la fel ca ceilalți. Și, da, diversitatea care este peste tot, felul americanilor de a interacționa, simplitatea în abordări.

Care întâlnire/activitate v-a marcat cel mai mult și de ce?

Lina Grâu: Am fost foarte impresionată de întâlnirile la cele trei Cluburi Rotary care ne-au găzduit atât în atmosferă formală, cât și într-un cadru informal, când de exemplu, am fost oaspeții unei competiții de barbeque. Am fost copleșită de căldura și deschiderea gazdelor mele, Joe și Karen Johnson, niște oameni extraordinari, dar și a celui care ne-a organizat programul din Greensboro, Bob Newton, și care vrea să vină în Republica Moldova cu mai multe proiecte umanitare. M-a impresionat profesionalismul și competența bloggerilor cu care ne-am întâlnit, iar șocul cel mare a fost dotarea Facultății de Jurnalism a Universității din Elon, din apropiere de Greensboro – am văzut acolo studiouri de televiziune și de radio care nu se deosebeau cu nimic de cele profesioniste. Studenții produc emisiuni TV și radio, editează propriul ziar (unde apare, apropo, chiar și publicitate plătită de agenți economici).

Tudor Cojocariu: Prezența noastră în cadrul întâlnirii săptămânale a Clubului Rotary din Greensboro a fost deopotrivă o onoare și o revelație. Am rămas marcat de modul în care niște oameni de profesii foarte diferite rezonează unii cu alții și își găsesc interese și activități commune în folosul unor nevoiași.

Irina Frunză: 1. Am avut parte de un program intens, cu multe vizite și intruniri cu personae importante printre care Sam Potolicchio, profesor la Universitatea Georgetown, din Statele Unite şi presedinte al programului de pregătire a liderilor globali. Sam a vizitat Moldova în repetate rînduri și a venit cu un mesaj dedicat tinerilor din Molova:  ” Daca tineri nu participă, daca nu voteaza, daca nu colaboreaza cu organizatiile non-guvernamentale, nu semneaza petitii, nu ies in public sa ţina discursuri, nu se mobilizeaza, atunci nimeni nu îi poate auzi.”

2. Dr. Robert L. Newton, o persoană excepțională care a ajutat Moldova în nenumărate rânduri (Edificarea Hospis-ului din Zubrești, aduce cadre medicale din SUA pentru ca persoanele din regiuni să beneficieze de servicii stomatolgice gratuite, a contribuit la modernizarea apeductului Centrului Mamei si a Copilului din Chisinau etc. ).

3. Am mers la una din universitățile private din regiune Elon University, cu un campus grandios și studiouri impresionante dotate cu cea mai nouă și modernă tehnica,unde studenții creează reportaje, buletine de știri, transmisiuni live etc. Au si studiouri pentru emisiuni radio și propria redacție unde studenții își dedică timpul pentru a captura cele mai importante evenimente din viața Universității. O mare parte din știri sunt culese din postările de pe grupul de Facebook al universității. Astfel Social Media reprezintă o sursă cu adevărat valoroasă pentru presa scrisă.
Studiile în Elon University costă în jur de 50000 USD pe an, dar au disponibile și un număr limitat de burse pentru cei mai buni și competenți tineri!

Oxana Greadcenco: Cea mai marcantă experiență a fost interacțiunea cu familia gazdă, unde am locuit timp de o săptămână. Una e să cunoști o țară fiind cazat la hotel și altceva e să locuiești în sânul unei familii, să iei parte la toate activitățile lor zilnice și săptămânale. A fost o plăcere să mergem cu familia-gazdă la biserica sau cursurile de dans pe care le frecventează, să luăm dejunul și cina împreună și să discutăm ore în șir despre viața americană, despre cu e la noi și cum e la ei.

A fost interesantă interacțiunea cu bloggerii locali, ședințele clubului Rotary din Greensboro și întâlnirea cu Secretarul de Stat Helene Marshal, care a vizitat Republica Moldova peste 10 ori și a ajutat țara noastră prin zeci de proiecte.

bloggeri_moldoveni_sua6

Utilizarea blogurilor și a Social Media. Există diferență între R.Moldova și SUA?

Lina Grâu: Pot spune că aici am generat o surpriză pentru partea americană – bloggerii cu care ne-am întâlnit au rămas impresionați de nivelul de dezvoltare a internetului, de penetrare a rețelelor de socializare și de abilitățile utilizatorilor din Republica Moldova. Există, bineînțeles, nuanțe diferite privind modul în care sunt folosite anumite instrumente sau rețele sociale în Republica Moldova și SUA, dar ne-am convins că globalizarea și dezvoltarea tehnologiilor permite performanțe comparabile oriunde pe glob.

Tudor Cojocariu: Există mai multe asemănări decât deosebiri, după mine. De exemplu, atât noi, cât și americanii, folosim blogurile pentru a ne exprima public gândurile, ideile și revoltele. Subiectele abordate cel mai des țin tot de treburile publice, politică, economie, sănătate, educație.

Irina Frunză: Bloggerii din SUA au rămas foarte entuziasmați de evoluția utilizatorilor rețelelor de socializare, în special a Facebook-ului în Moldova, precum și de viteza internetului în Moldova. Au remarcat campaniile de promovare folosite de ONG-uri precum MediaPoint sau No Hate Speech Moldova în promovarea cauzelor și atragerea susținătorilor. Diferența este că în State, prin social media sunt inițiate multe petiții, care ulterior ajung la guvernatori și vocea oamenilor este auzită. Ceea ce trebuie sa facem mai mult și noi aici, acasă!

Oxana Greadcenco: Prima concluzie a fost că Internetul în Moldova are cel puțin la fel de multă influență ca în SUA. În condițiile în care justiția și instituțiile statului nu funcționează la noi în măsura în care ne dorim, ne agățăm de Internet ca de ultima speranță. Observăm că tot mai mulți cetățeni își manifestă nemulțumirile public pe Internet, filmează, fotografiază încălcări, iar uneori acestea ajung și la autorități și au un final fericit.

Persoanele pe care le-am întâlnit au fost uimiți de faptul că în Moldova cea mai populară rețea de socializare nu este una americană, ci una rusă, dar au fost impresionați că Facebook este în continuă creștere la noi, în timp ce în SUA descrește număr de utilizători. Mulți americani renunță la Facebook pentru Twitter sau Istagram.

bloggeri_moldoveni_sua4

– Cu ce v-ați întors nou de acolo și ați folosit deja sau urmează să folosiți în activitatea voastră profesională?

Lina Grâu: M-am întors cu foarte mulți prieteni noii, cu orizonturi lărgite privind oportunitățile pe care le oferă bloghingul și new-social-media și cu convingerea fermă că trebuie să-mi pun la punct un blog – așa cum mi-l doream de ceva vreme, dar nu eram sigură că este un efort fezabil și care să merite.

Tudor Cojocariu: M-am molipsit de ”bacilul” antreprenoriatului de la americani. Am început să privesc altfel activitățile antreprenoriale, orientate spre profit. Am văzut că pe lângă profit, beneficiile pot fi mult mai variate, adică sociale sau umanitare. Anume asta mă atrage pe mine, de fapt.

Irina Frunză: Paradoxal sau nu, dar nu tinerii în SUA folosesc atât de mult social media, ci persoanele dupa 30-35 de ani. Motivele pentru care este utilizată Social Media sunt diverse: de la promovarea propriei imagini (personal branding), păreri până la inițierea cauzelor sociale.

De exemplu, în State există asemenea fenomen ca ”Food desert”, atunci când pe o rază de câțiva Km nu există niciun market sau o sursă de alimente. Astfel, o cumunitate a inițiat o acțiune socială ”Reinaissance Community Coop” cu un video de promovare prin care și-au propus să adune forțele locatarilor din comunitate și să fondeze cooperative ca să deschidă un market în acea zonă.

Foarte populare sunt video blogurile. Un exemplu relevant este blogul unei mămici Stephanie Wonderlin care cu o camera ”Go Pro” reușeste să filmeze video-uri foarte calitative despre viața micuței ei și cum e să fii mamă. Canalul ei de Youtube a atins peste 4000 de subscrieri. Astfel, Sephanie și-a promovat brandul personal, iar acum companii ca Hallmark, Ford, GoPro, Baby Magic îi expediază diferite produse ca aceasta să le testeze și să plaseze video-ul pe canalul ei de youtube. Astfel, promovarea brandingului personal prin Social Media, în final poate fi monetizat. Un sfat bun pentru mămicile care sunt acum acasă, îngrijind de copilașii lor.

Oxana Greadcenco: Am “furat” mai multe idei pentru dezvoltarea site-ului pe care îl coordonez www.moldova.org. Piața publicitară în SUA este diversă, iar instituțiile independente sunt capabile de autofinanțare, ceea ce în Moldova este imposibil. Consumatorii de conținut calitativ în SUA sunt dispuși să plătească pentru materialele bune din online și sper că în următorii ani același lucru să se întâmple și în Moldova.

bloggeri_moldoveni_sua3

– Ce pot învăța cetățenii moldoveni de la cei americani și invers?

Lina Grâu: Cetățenii moldoveni trebuie să învețe în primul rând activismul civic, convingerea că schimbarea poate veni de la fiecare cetățean și că pentru a o face este nevoie de inițiativă și implicare. Americanii cred că au de învățat că pe harta lumii există așa un loc numit Republica Moldova, dar și ambiția de a învăța mai multe limbi străine.

Tudor Cojocariu: Lista este lungă și trebuie să fim realiști. Mai multe avem de învățat noi de la ei, decât invers. Dar eu sunt și optimist, totodată, respectiv pot afirma că anume calea americană, de democratizare și transparentizare a treburilor publice este cea potrivită pentru noi. Trebuie să învățăm să nu ne mai fie frică unii de alții, să devenim mai altruiști, să colaborăm spre a satisface interesul tuturor părților. Cu alte cuvinte, să ne descotorosim de zestrea sovietică.

Irina Frunză: O tendință interesantă în SUA, atunci când un blogger a reușit să devină suficient de popular, își publică articolele într-o carte electronică “e-book”. Cartea o editează gratuit pe site-ul createspace.com ulterior o plasează pentru vânzare pe Amazon.com.

Un mic secret – pentru a face cartea să crească în popularitate și respectiv în preț, este nevoie de recenzii pozitive. Pe site-ul fiverr.com poți găsi orice tip de servicii contra costului de 5 dolari SUA. Astfel, poți avea un review/ o recenzie foarte bună, investind doar 5 dolari. După crearea unui produs, se investește mult în marketingul produsului pentru a-i crea valoarea. Încă o lecție bună de învățat!

Oxana Greadcenco: Am avea mult de învățat de la americani la capitolul disciplină, modul organizat al societății, respectul față de stat și lege. Americanii ne pot da lecții serioase de toleranță și ar cam trebui să învățăm de la ei cum să zâmbim mai mult.

bloggeri_moldoveni_sua

bloggeri_moldoveni_sua5 bloggeri_moldoveni_sua1

Citește mai departe

Opinii

Moldova.org recomandă / NewsMaker, ZdG, Agora, Recorder și PressOne

Publicat

pe

De către

La finele fiecărei săptămâni, Moldova.org recomandă cititorilor săi articole din presa locală sau românească, apreciată de membrii echipei noastre ca fiind profesioniste și care respectă deontologia jurnalistică.

NewsMaker: Dom Polski. Как Молдова стала общим домом для разных народов. Часть четвертая

Polonezii au apărut pe teritoriul Moldovei moderne câteva secole în urmă și, deja în secolul al XIX-lea, în provincia Basarabia, familiile aristocratice poloneze au ieșit în evidență, ajungând în fruntea Adunării Nobilimii locale. Majoritatea polonezilor moldoveni sunt descendenți ai refugiaților, dintre care mulți reprezentau șleahta poloneză. Anume datorită aroganței nobililor polonezi de atunci, astăzi ei sunt văzuți ca niște oameni foarte mândri, pentru care interpretarea a ce înseamnă mândrie este mai important decât orice altceva. Cu toate acestea, mulți polonezi moldoveni de astăzi nu își cunosc originile, deoarece strămoșii lor de aici au fost înregistrați în documente ca fiind ucraineni. Pentru a afla mai multe despre polonezii din Moldova, citiți reportajul publicat pe NewsMaker.

Ziarul de Gardă: Hramuri „electorale” cu cinci luni înainte de alegerile parlamentare

„La distanță de cinci luni până la alegerile parlamentare, din 24 februarie 2019, campania electorală, se pare, a început pentru mai mulți membri PDM și PSRM. Respectiv, concertele organizate la 21 septembrie în mai multe localități din țară, cu ocazia hramurilor, s-au transformat în scene electorale pentru socialiștii și democrații cu aspirații de deputați în viitorul Legislativ, scrie ZdG.

Agora: Podurile din Chișinău

14 august 2018. 43 de persoane au murit la Genova, Italia, după prăbușirea unui imens pod rutier, construit din beton armat în anii 60, după planul inginerului Riccardo Morandi. Tragedia este mediatizată intens în presa internațională. La o săptămână după dezastrul din Italia, autoritățile din municipiul Chișinău dispun realizarea unui raport pentru a afla în ce stare se află podurile din Chișinău.

În Chișinău există trei poduri din beton armat construite în anii 60 conform schițelor inginerilor sovietici: podul din strada Ismail, podul de pe bulevardul Grigore Vieru (Zona Circului) și podul din strada Mihai Viteazul. L-am întrebat pe expertul în căi ferate, drumuri și poduri, Sergiu Bejan, cât de îngrijorați trebuie să fim noi, chișinăuienii, de starea podurilor. Mai multe despre starea podurilor din Chișinău, aflați în reportajul realizat de Agora.

Recorder: Sistemul de atenții din școala românească

George Trifan are 32 de ani și este profesor asociat la Colegiul Național Tudor Vianu, unul dintre cele mai bune licee din România. Într-o societate normală n-ar fi mare lucru de spus de spre el: un profesor bun care își face meseria cu pasiune și se ține departe de compromisuri. Însă noi nu trăim într-o societate normală, așa că Trifan devine un caz special și un om nevoit să înoate mereu împotriva curentului.

A ales să meargă la catedră într-o perioadă în care toți IT-iștii din generația lui fug de această meserie și preferă joburi mai bine plătite în multinaționale. A ales să nu se titularizeze pe post pentru că nu e de acord cu acest mecanism și și-a luat ore în învățământul privat ca să-și sporească veniturile (pe lângă „Vianu”, George Trifan predă și la Școala Metropolitană Arc). A ales să vorbească despre marile probleme din Educație când cei mai mulți dintre colegii lui preferă să tacă pentru a nu supăra pe cineva, scrie Recorder.ro.

PressOne: Handbalista română care și-a alăptat copilul în pauza meciului

Jucătoarea de handbal Irina Alexandra Pop (29 de ani) a ieșit în pauza meciului Lleidatana – Agustinos Alicante (24-21), desfășurat duminică, 16 septembrie, pentru a-și alăpta băiețelul de două luni și jumătate, Theo. Marcase până atunci patru goluri pentru echipa sa. Imaginea a fost surprinsă de un fotoreporter, iar Irina a devenit celebră în Spania. Originară din Cluj, ea trăiește de 15 ani în regiunea Huesca. E surprinsă că un gest natural a fost transformat într-o „știre”. Spune că își împarte viața între familie și pasiunea pentru handbal, dar că prioritate au copiii ei. Citiți povestea ei, spusă la persoana întâi, pe pressone.ro.

Citește mai departe

Economie

TREND HUNTER: Persoanele fizice și agricultorii dezmorțesc creditarea

Publicat

pe

De către

După o cădere continuă de peste trei ani, în prezent asistăm la o înviorare ușoară a procesului de creditare din partea băncilor comerciale determinat de creșterea împrumuturilor persoanelor fizice și a sectorului agricol, scrie economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță pe blogul său.

În luna august portofoliul de credite a depășit nivelul anului 2017, cea ce indică că după o cădere de peste trei ani în 2018 începe recuperarea portofoliului pierdut în această perioadă. Datorită faptului că creditarea persoanelor fizice crește mult mai rapid decât am anticipat până la finele anului portofoliul de credite din sistemul bancar cel mai probabil va depăși 35,2 miliarde lei, cea ce ne permite să spunem că în 2018 va fi recuperată căderea din ultimii 2 ani, însă mai este mult până la nivelul anului 2014.

În februarie 2018 portofoliul de credite din sistemul bancar au atins nivelul minim de 32,1 miliarde lei, sau cu 15,9 miliarde mai puțin decât maxima din octombrie 2014. Această cădere s-a datorat exclusiv reducerii portofoliului de credite acordat persoanelor juridice. În toată această perioadă băncile și-au majorat portofoliul de credite oferite persoanelor fizice, care au crescut de la 5,8 miliarde în octombrie 2014 la 9,1 miliarde lei în august 2018.

Persoanele fizice au diminuat din impactul căderii creditării persoanelor juridice și drept consecință în prezent cota împrumuturilor oferite persoanelor fizice de către sistemul bancar a crescut de la 11,3% în 2014 la 26,9% în august 2018 și va continua să crească pe tot parcursul acestui an.

Creșterea portofoliului de credite cu 1,7 miliarde lei în acest an se datorează majorării creditelor oferite persoanelor fizice cu 1,37 miliarde lei, iar a persoanelor juridice cu 330 milioane lei. Aproape 70% din această creștere s-a produs în trei luni vara acestui an, când portofoliul de credite s-a majorat cu 1,15 miliarde.

Principalele domenii de creștere a portofoliului de credite sunt: creditele de consum 700 milioane lei, imobiliare 590 milioane lei, agricultura 391 milioane lei, care împreună au asigurat o creștere de aproape 1,7 miliarde lei.

Citește mai departe

Opinii

#SUBOGHEAL e ca în romanele lui Kafka

Publicat

pe

De către

„Ești nevoit să-ți divizezi toată ființa în două – în cea de #subogheal și cealaltă, iar asta te înnebunește. Te alienează faptul că trebuie să fii doi oameni în unul. Eu cred că noi toți ne datorăm o anumită sinceritate unul altuia. Nimeni nu iubește falsul, nimeni nu iubește minciuna, și atunci de ce mă impui să te mint? Eu nu vreau să te mint. Eu te respect, vreau să fiu sinceră cu tine, vreau să ies de #subogheal.”

Acestea sunt cuvintele Iuliei, noua eroină a campaniei #subogheal. Când am contactat-o pentru interviu, Iulia a acceptat imediat, dar mi-a spus că nu crede că povestea ei este tocmai potrivită, pentru că ea nu își mai ascunde demult orientarea sexuală. Iulia a plecat din Moldova cu mulți ani în urmă. Acum lucrează într-o organizație pentru apărarea drepturilor omului, într-o țară din inima Europei. În noua ei țară sunt legi care o protejează, în noul ei oficiu sunt colegi care o înțeleg, pe ulițe întâlnește oameni cărora le pasă mai degrabă de ce are Iulia în minte, decât ce se întâmplă în dormitorul ei. Iar acasă la ea vin prieteni buni, de care nu mai e nevoită să ascundă nimic. Totuși, Iulia nu a reușit să iasă definitiv de #subogheal…

Unor moldoveni le place să spună fă ce vrei în casa ta, în patul tău, dar fără să știu eu despre asta. Cum se deosebește această atitudine de lipsa de interes a europenilor pentru viața ta personală?

E diferit. Pentru că atunci când nu-ți pasă, nu stai să discuți oamenii pe la spate, nu promovezi mesaje discriminatorii, homofobe. Când eram acasă înțelegeam că eu am bula mea de prieteni, bula mea de oameni care mă înțeleg, totul e bine, dar în afara ei există o frustrare și o presiune foarte mare a societății, pe care nu o simți direct, pentru că nu-ți sunt spuse cuvintele astea direct. Dar e un fel de bâzâială informațională continuă, care te apasă. La un moment dat am observat cum au început să mă absoarbă gândurile astea destul de negative și frustrante, și observam cum mă transform, practic, într-o persoană foarte frustrată și negativistă. Și ăsta a fost momentul în care mi-am spus că nu mai pot trăi într-o societate ca asta.

Și cum s-au schimbat lucrurile după ce ai plecat?

Când m-am mutat aici, mi-a dispărut angoasa socială, pe care o simțeam indirect pe la spatele meu. În Moldova sunt așteptări vizavi de tine, sunt așteptări că o să te căsătorești, o să ai copii, o să ai nănași , nuntă, botez, cumătrie… Și atunci când m-am mutat aici, s-a eliberat atât de mult spațiul mintal, m-am simțit atât de liberă. Nici nu îmi dădeam seama că am starea asta de neliniște în spate până a dispărut. E ca un roi de albine în spatele tău, despre care nu știi dacă vor veni sau nu peste tine. Abia când au dispărut, am înțeles cât de mult pot deranja lucrurile din societate, chiar dacă nu te afectează direct în acel moment.

Este mai ușor să vorbești despre orientarea ta sexuală sau să o ascunzi, într-o societate mai puțin tolerantă?

Mă gândeam la asta după prima noastră discuție, dacă e mai ușor – să nu faci coming-out și să te afli într-o stare din asta, în care parcă toată lumea știe sau se pricepe. Sau se pricepe, dar nu vrea să știe, sau se pricepe, dar nu vrea să accepte această realitate, dar nimeni nu îți pune întrebări direct. Și stă așa un nor negru deasupra capului tău. Ca în romanele lui Kafka – toți știu, toți înțeleg, nimeni nu vrea să discute și undeva este o anxietate în spatele relației. Și anxietatea asta nu e plăcută nici pentru ei, nici pentru mine.

Și atunci este mai simplu să spui?

Când făceam coming-out, simțeam o ușurare, de fiecare dată. Îți dai jos o povară de pe umeri. Tu nu mai ești nevoită să te ascunzi de acea persoană. De fiecare dată când am făcut-o, relațiile cu acei oameni deveneau foarte ușoare și asta îți eliberează capul, ca să pui în mișcare alte idei.

Dar nu e deloc ușor. Eu nu am ascuns asta intenționat în public. Colegii din Republica Moldova știau despre relația mea, pentru că mergeam împreună cu prietena mea la toate evenimente la care ne puteam lua partenerii de viață. Nu m-am ascuns vreodată intenționat. Doar că în public nu am fost întrebată, dar nici nu a fost cazul să inițiez asemenea discuții: „Bună ziua, sunt lesbiană”.

Totul parcă era clar, dar parcă tot pluteau anumite întrebări în aer, pe care oamenii nu au curaj să le pună. Se simte că undeva se discută pe la spate. Și pentru mine tot era complicat, pentru că nu te duci cu flip-chartul la oameni și începi să le explici că asta e așa, dar asta e altfel, mai ales că nici nu te-au întrebat.

În fața cui ai făcut primul coming-out?

Probabil am înțeles orientarea mea sexuală de pe la vreo 16-17 ani, când m-am îndrăgostit de cea mai bună prietenă, colegă de clasă. Ea a fost suficient de inteligentă și iubitoare să nu mă respingă, să nu mă facă să mă simt prost. Mi-a zis: „Înțeleg, dar eu nu simt la fel și, dacă vrei să continuăm prietenia – e fain”. Și eu îi sunt foarte recunoscătoare pentru că, până în ziua de azi, suntem prietene foarte bune și putem să ne povestim absolut totul. Chestia asta care putea să iasă foarte urât la nivel de prietenie, chiar a fost depășită cu succes. Pe la 19 ani i-am povestit ei prima dată și ea mi-a zis că își dădea oarecum seama. Mi-a oferit foarte mult sprijin. Mi-a adresat întrebări, fără să fie foarte invazivă sau să mă judece.

Și celorlalți prieteni cum le-ai spus?

Am observat că grupul meu de prieteni devine treptat preponderent de lesbiene, bisexuali și gay. Și așa s-a întâmplat că am început să interacționez mult mai puțin cu prietenii mei din școală și mai mult cu prietenii din grupul LGB. Apoi am realizat că este interesant, plăcut să fii parte din comunitate, dar cu unii oameni eu chiar nu aveam alte tangențe decât orientarea sexuală și asta îmi crea întrebări. De ce petrec atât de mult timp cu oamenii ăștia, cu care nici după jumătate de an nu am găsit puncte comune. Apoi mi-am reevaluat prieteniile și am început să-mi fac prieteni pe alte interese, pentru că orientarea sexuală e doar una dintre identitățile unui om. Asta nu te identifică ca personalitate.

Familia ta știe?

Mamei i-am spus cred că cu vreo doi ani în urmă, destul de târziu, dar mult timp eram de părere că ea înțelege și că nu ar trebui să-i mai spun pentru că e clar și așa. Însă, acum doi ani, în viața mea a avut loc o situație crucială. M-am despărțit după o relație de 6 ani și m-am gândit că, dacă nu-i spun mamei acum, s-ar putea întâmpla ceva cu mine, s-ar putea întâmpla ceva cu ea și nu o să-mi iert niciodată că nu i-am spus, că nu i-am articulat. Că mama nu a știut niciodată cum simt, de fapt.

Toată adolescența mea și imediat după, mama îmi spunea că sunt foarte secretoasă și că nu îi povestesc nimic și că ceva este, dar nu-i spun și ea încerca să afle de la prieteni. Probabil mă temeam să-i spun, la început, pentru că ar fi zis că sunt prostii astea, „pentru ce îți trebuie”, „o să-ți treacă”. Și nu voiam să mă îndepărtez de ea, să creez o distanță între noi prin coming-out.

Dar simțeai nevoia să-i spui mamei?

Nu e o nevoie din asta care stă permanent în cap, dar așa, periodic, apare dorința de a-i spune mamei, mai ales când te simți mai rău, sau când te simți mai bine. Este nevoia să discuți, să îți împarți fricile, grijile, întrebările.

La un moment dat, când am avut prima mea relație cu o fată, mama vedea că sunt un pic mai tulburată, că se întâmpă ceva cu mine. Și nu puteam să nu-i povestesc nimic. Atunci i-am spus mamei că sunt într-o relație cu un băiat mai în vârstă decât mine, când, de fapt, era o femeie mai în vârstă. Și i-am explicat niște momente de relație și ea mi-a dat niște sfaturi destul de bune. Și atunci am înțeles cât de importantă este înțelepciunea asta a unei mame, care poate să te ajute atunci când știe ce ți se întâmplă. Pentru că mamele îți vor întotdeauna binele și vor încerca să te ajute, dar nu știu întotdeauna cum.

Cum a reacționat mama?

Când i-am spus că m-am despărțit de prietena mea, am simțit un val de empatie. A spus că vrea să urce imediat în avion și să vină la mine să mă cuprindă, să-mi fie alături, și m-a emoționat atât de mult asta. Mamele totuși te simt, îți vor binele, sunt foarte iubitoare necondiționat.

A acceptat destul de ușor, nu?

Au urmat, evident, întrebări, la care, chiar dacă îmi păreau banale ori evidente pentru mine, încercam să reacționez calm, cu răbdare. Pentru că o relație bună cu mama este de neprețuit.

Mă întreabă dacă nu am încercat altfel de relații, cu bărbații și eu îi zic: „Da, am încercat mult timp în urmă, erau niște băieți foarte de treabă. Cred că ar fi fost niște soți foarte buni, niște tați foarte buni. Dar dacă eu nu aveam sentimente pentru ei, trebuia să-i las să-și trăiască viața lor și să fie împliniți. Cu mine nu s-ar fi simțit împliniți.” Și ea recunoaște că am dreptate.

Și restul familiei cum a reacționat?

Eu sunt foarte sigură că ambii frați ai mei și soțiile lor știu că am fost într-o relație cu o femeie, dar ei nu discută niciodată despre asta. Și la evenimentele de familie veneam împreună. Toată lumea o iubea pe prietena mea. Dar atunci când discutăm, ei sunt foarte atenți la ce fel de întrebări pun, și nu mă întreabă despre viața personală. Când ne întâlnim vorbim despre chestii generale, despre care vorbesc străinii între ei. Din cauza asta, nu simt căldura sau înțelegerea lor. Simt nevoia de a vorbi cu ei, ca între frați.

Mai este presiunea asta în relație și cu rudele îndepărtate. Recent am stat să mă gândesc și am realizat că rudele îi întreabă pe toți când se căsătoresc, când fac copii, iar mie nu-mi mai adresează asemenea întrebări de vreo 7 ani. Recunosc, este plăcut că nu aud aceste întrebări, dar mi-am dat seama că ei cunosc câte ceva, de asta nu pun întrebări. Dar habar nu am ce e în capul lor ce și cum își imaginează. Și nu pot spune că simt căldura și sprijinul familiei. Ei se mândresc cu mine, cu realizările mele. Dar m-am pomenit că nu simt o susținere din asta omenească.

Am un cerc de prieteni care sunt tare de treabă, deschiși, înțelegători, mă sprijină ori de câte ori am nevoie, discutăm, râdem, mergem unii la alții în vizită, mergem la concerte. În același timp, din partea familiei este un fel de gol destul de mare. Cel mai greu e să trăiești ca în romanele lui Kafka, în care toată lumea din jurul tău știe, dar nimeni nu vrea să discute asta cu tine. E o atmosferă absolut… suprarealistă.

Nu te-ai gândit să iei inițiativa în mâinile tale, să dai jos oghealul?

Ba da, dar uitându-mă în timp tot nu pot găsi asemenea momente în care ar fi trebuit să verbalizez asta, pentru că s-a construit o relație în care discutăm lucruri de fațadă, clișee și nu prea ne întrebăm unii pe alții cum ne simțim, care ne sunt visele, care ne sunt aspirațiile. Când vrem să știm despre viața unui om, întrebăm despre lucruri materiale – dacă are ce mânca, dacă are apartament, dacă e cald în apartament. Dar ce se întâmplă înăuntru tău, nu întreabă nimeni.

Acest interviu face parte din seria de materiale „Povești de #necomingout”, din cadrul campaniei #subogheal, lansată de centrul Genderdoc-M. „Sub ogheal” este sintagma cel mai des folosită de populație, atunci când e vorba de prezența deschisă a persoanelor LGBT în societatea moldovenească. Unul dintre cele mai înrădăcinate stereotipuri legate de comunitatea LGBT este că persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender ar trebui să se comporte astfel încât viața lor privată, începând cu activitățile pe care le fac zi de zi și terminând cu sexualitatea lor, să rămână un subiect închis pentru toți cei care îi înconjoară, fapt care îi limitează în drepturi.

Interviu realizat de Doina Ipatii

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com