Connect with us

Opinii

Impresii din SUA. Ce au învățat bloggerii moldoveni peste ocean

Publicat

pe

Cinci bloggeri moldoveni au vizitat orașul Greensboro din statul Carolina de Nord în luna octombrie, prin intermediul programului Open World – Blogging for Democracy. Aceștia au vizitat mai multe redacții din regiune, au întâlnit experți în Social Media, bloggeri și au interacționat cu comunitatea locală. Moldova.ORG a discutat cu patru dintre ei:

Spuneți trei lucruri care v-au impresionat cel mai mult în SUA

lina grauLina Grâu: Noi, grupul bloggerilor, nu am avut contact cu America zgârâie-norilor de sticlă și beton pe care o știam din filme. Am cunoscut o Americă foarte asemănătoare cu ce ar putea fi Republica Moldova dacă ar avea parte de elite competente și necorupte. Greensboro, din Carolina de Nord, e un oraș verde, cu multe zone rezidențiale și cu niște oameni absolut deosebiți, calzi și deschiși. Oameni care știu să muncească mult, dar și să comunice cu plăcere între ei și care au un spirit civic pronunțat – a face voluntariat și a-i ajuta pe alții este o normă în SUA.

tudor cojocariuTudor Cojocariu: Spiritul comunitar al americanilor, modul organizat și rațional în care se desfășoară lucrurile, responsabilitatea civică a americanilor.

irina_frunza1Irina Frunză: Simplitatea, atitudinea binevoitoare și sincera implicare în soarta Moldovei a dnei Elaine Marshall, Secretarul de Stat al Carolinei de Nord. Indiferent de statutul dnei, a luat prînzul împreună cu toată lumea, fiind foarte receptivă la discuții și întrebări pe parcurs.

oxanaOxana Greadcenco: Cel mai mult m-a impresionat încrederea cetățenilor în stat și în funcționalitatea legii, ceea ce aproape că nu întâlnești la noi. Apoi, egalitatea șanselor care chiar funcționează la ei – spațiul public oferă persoanelor cu dizabilități totul pentru ca aceștia să se descurce de sine stătător și să aibă o viață absolut la fel ca ceilalți. Și, da, diversitatea care este peste tot, felul americanilor de a interacționa, simplitatea în abordări.

Care întâlnire/activitate v-a marcat cel mai mult și de ce?

Lina Grâu: Am fost foarte impresionată de întâlnirile la cele trei Cluburi Rotary care ne-au găzduit atât în atmosferă formală, cât și într-un cadru informal, când de exemplu, am fost oaspeții unei competiții de barbeque. Am fost copleșită de căldura și deschiderea gazdelor mele, Joe și Karen Johnson, niște oameni extraordinari, dar și a celui care ne-a organizat programul din Greensboro, Bob Newton, și care vrea să vină în Republica Moldova cu mai multe proiecte umanitare. M-a impresionat profesionalismul și competența bloggerilor cu care ne-am întâlnit, iar șocul cel mare a fost dotarea Facultății de Jurnalism a Universității din Elon, din apropiere de Greensboro – am văzut acolo studiouri de televiziune și de radio care nu se deosebeau cu nimic de cele profesioniste. Studenții produc emisiuni TV și radio, editează propriul ziar (unde apare, apropo, chiar și publicitate plătită de agenți economici).

Tudor Cojocariu: Prezența noastră în cadrul întâlnirii săptămânale a Clubului Rotary din Greensboro a fost deopotrivă o onoare și o revelație. Am rămas marcat de modul în care niște oameni de profesii foarte diferite rezonează unii cu alții și își găsesc interese și activități commune în folosul unor nevoiași.

Irina Frunză: 1. Am avut parte de un program intens, cu multe vizite și intruniri cu personae importante printre care Sam Potolicchio, profesor la Universitatea Georgetown, din Statele Unite şi presedinte al programului de pregătire a liderilor globali. Sam a vizitat Moldova în repetate rînduri și a venit cu un mesaj dedicat tinerilor din Molova:  ” Daca tineri nu participă, daca nu voteaza, daca nu colaboreaza cu organizatiile non-guvernamentale, nu semneaza petitii, nu ies in public sa ţina discursuri, nu se mobilizeaza, atunci nimeni nu îi poate auzi.”

2. Dr. Robert L. Newton, o persoană excepțională care a ajutat Moldova în nenumărate rânduri (Edificarea Hospis-ului din Zubrești, aduce cadre medicale din SUA pentru ca persoanele din regiuni să beneficieze de servicii stomatolgice gratuite, a contribuit la modernizarea apeductului Centrului Mamei si a Copilului din Chisinau etc. ).

3. Am mers la una din universitățile private din regiune Elon University, cu un campus grandios și studiouri impresionante dotate cu cea mai nouă și modernă tehnica,unde studenții creează reportaje, buletine de știri, transmisiuni live etc. Au si studiouri pentru emisiuni radio și propria redacție unde studenții își dedică timpul pentru a captura cele mai importante evenimente din viața Universității. O mare parte din știri sunt culese din postările de pe grupul de Facebook al universității. Astfel Social Media reprezintă o sursă cu adevărat valoroasă pentru presa scrisă.
Studiile în Elon University costă în jur de 50000 USD pe an, dar au disponibile și un număr limitat de burse pentru cei mai buni și competenți tineri!

Oxana Greadcenco: Cea mai marcantă experiență a fost interacțiunea cu familia gazdă, unde am locuit timp de o săptămână. Una e să cunoști o țară fiind cazat la hotel și altceva e să locuiești în sânul unei familii, să iei parte la toate activitățile lor zilnice și săptămânale. A fost o plăcere să mergem cu familia-gazdă la biserica sau cursurile de dans pe care le frecventează, să luăm dejunul și cina împreună și să discutăm ore în șir despre viața americană, despre cu e la noi și cum e la ei.

A fost interesantă interacțiunea cu bloggerii locali, ședințele clubului Rotary din Greensboro și întâlnirea cu Secretarul de Stat Helene Marshal, care a vizitat Republica Moldova peste 10 ori și a ajutat țara noastră prin zeci de proiecte.

bloggeri_moldoveni_sua6

Utilizarea blogurilor și a Social Media. Există diferență între R.Moldova și SUA?

Lina Grâu: Pot spune că aici am generat o surpriză pentru partea americană – bloggerii cu care ne-am întâlnit au rămas impresionați de nivelul de dezvoltare a internetului, de penetrare a rețelelor de socializare și de abilitățile utilizatorilor din Republica Moldova. Există, bineînțeles, nuanțe diferite privind modul în care sunt folosite anumite instrumente sau rețele sociale în Republica Moldova și SUA, dar ne-am convins că globalizarea și dezvoltarea tehnologiilor permite performanțe comparabile oriunde pe glob.

Tudor Cojocariu: Există mai multe asemănări decât deosebiri, după mine. De exemplu, atât noi, cât și americanii, folosim blogurile pentru a ne exprima public gândurile, ideile și revoltele. Subiectele abordate cel mai des țin tot de treburile publice, politică, economie, sănătate, educație.

Irina Frunză: Bloggerii din SUA au rămas foarte entuziasmați de evoluția utilizatorilor rețelelor de socializare, în special a Facebook-ului în Moldova, precum și de viteza internetului în Moldova. Au remarcat campaniile de promovare folosite de ONG-uri precum MediaPoint sau No Hate Speech Moldova în promovarea cauzelor și atragerea susținătorilor. Diferența este că în State, prin social media sunt inițiate multe petiții, care ulterior ajung la guvernatori și vocea oamenilor este auzită. Ceea ce trebuie sa facem mai mult și noi aici, acasă!

Oxana Greadcenco: Prima concluzie a fost că Internetul în Moldova are cel puțin la fel de multă influență ca în SUA. În condițiile în care justiția și instituțiile statului nu funcționează la noi în măsura în care ne dorim, ne agățăm de Internet ca de ultima speranță. Observăm că tot mai mulți cetățeni își manifestă nemulțumirile public pe Internet, filmează, fotografiază încălcări, iar uneori acestea ajung și la autorități și au un final fericit.

Persoanele pe care le-am întâlnit au fost uimiți de faptul că în Moldova cea mai populară rețea de socializare nu este una americană, ci una rusă, dar au fost impresionați că Facebook este în continuă creștere la noi, în timp ce în SUA descrește număr de utilizători. Mulți americani renunță la Facebook pentru Twitter sau Istagram.

bloggeri_moldoveni_sua4

– Cu ce v-ați întors nou de acolo și ați folosit deja sau urmează să folosiți în activitatea voastră profesională?

Lina Grâu: M-am întors cu foarte mulți prieteni noii, cu orizonturi lărgite privind oportunitățile pe care le oferă bloghingul și new-social-media și cu convingerea fermă că trebuie să-mi pun la punct un blog – așa cum mi-l doream de ceva vreme, dar nu eram sigură că este un efort fezabil și care să merite.

Tudor Cojocariu: M-am molipsit de ”bacilul” antreprenoriatului de la americani. Am început să privesc altfel activitățile antreprenoriale, orientate spre profit. Am văzut că pe lângă profit, beneficiile pot fi mult mai variate, adică sociale sau umanitare. Anume asta mă atrage pe mine, de fapt.

Irina Frunză: Paradoxal sau nu, dar nu tinerii în SUA folosesc atât de mult social media, ci persoanele dupa 30-35 de ani. Motivele pentru care este utilizată Social Media sunt diverse: de la promovarea propriei imagini (personal branding), păreri până la inițierea cauzelor sociale.

De exemplu, în State există asemenea fenomen ca ”Food desert”, atunci când pe o rază de câțiva Km nu există niciun market sau o sursă de alimente. Astfel, o cumunitate a inițiat o acțiune socială ”Reinaissance Community Coop” cu un video de promovare prin care și-au propus să adune forțele locatarilor din comunitate și să fondeze cooperative ca să deschidă un market în acea zonă.

Foarte populare sunt video blogurile. Un exemplu relevant este blogul unei mămici Stephanie Wonderlin care cu o camera ”Go Pro” reușeste să filmeze video-uri foarte calitative despre viața micuței ei și cum e să fii mamă. Canalul ei de Youtube a atins peste 4000 de subscrieri. Astfel, Sephanie și-a promovat brandul personal, iar acum companii ca Hallmark, Ford, GoPro, Baby Magic îi expediază diferite produse ca aceasta să le testeze și să plaseze video-ul pe canalul ei de youtube. Astfel, promovarea brandingului personal prin Social Media, în final poate fi monetizat. Un sfat bun pentru mămicile care sunt acum acasă, îngrijind de copilașii lor.

Oxana Greadcenco: Am “furat” mai multe idei pentru dezvoltarea site-ului pe care îl coordonez www.moldova.org. Piața publicitară în SUA este diversă, iar instituțiile independente sunt capabile de autofinanțare, ceea ce în Moldova este imposibil. Consumatorii de conținut calitativ în SUA sunt dispuși să plătească pentru materialele bune din online și sper că în următorii ani același lucru să se întâmple și în Moldova.

bloggeri_moldoveni_sua3

– Ce pot învăța cetățenii moldoveni de la cei americani și invers?

Lina Grâu: Cetățenii moldoveni trebuie să învețe în primul rând activismul civic, convingerea că schimbarea poate veni de la fiecare cetățean și că pentru a o face este nevoie de inițiativă și implicare. Americanii cred că au de învățat că pe harta lumii există așa un loc numit Republica Moldova, dar și ambiția de a învăța mai multe limbi străine.

Tudor Cojocariu: Lista este lungă și trebuie să fim realiști. Mai multe avem de învățat noi de la ei, decât invers. Dar eu sunt și optimist, totodată, respectiv pot afirma că anume calea americană, de democratizare și transparentizare a treburilor publice este cea potrivită pentru noi. Trebuie să învățăm să nu ne mai fie frică unii de alții, să devenim mai altruiști, să colaborăm spre a satisface interesul tuturor părților. Cu alte cuvinte, să ne descotorosim de zestrea sovietică.

Irina Frunză: O tendință interesantă în SUA, atunci când un blogger a reușit să devină suficient de popular, își publică articolele într-o carte electronică “e-book”. Cartea o editează gratuit pe site-ul createspace.com ulterior o plasează pentru vânzare pe Amazon.com.

Un mic secret – pentru a face cartea să crească în popularitate și respectiv în preț, este nevoie de recenzii pozitive. Pe site-ul fiverr.com poți găsi orice tip de servicii contra costului de 5 dolari SUA. Astfel, poți avea un review/ o recenzie foarte bună, investind doar 5 dolari. După crearea unui produs, se investește mult în marketingul produsului pentru a-i crea valoarea. Încă o lecție bună de învățat!

Oxana Greadcenco: Am avea mult de învățat de la americani la capitolul disciplină, modul organizat al societății, respectul față de stat și lege. Americanii ne pot da lecții serioase de toleranță și ar cam trebui să învățăm de la ei cum să zâmbim mai mult.

bloggeri_moldoveni_sua

bloggeri_moldoveni_sua5 bloggeri_moldoveni_sua1

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Replica lui Dorin Dusciac la scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Textul de mai jos este o replică pe care o adresez lui Aleksandr Baikalov, în urma publicării unui material semnat de acesta, pe site-ul www.moldova.org . Unele fragmente au apărut în mai multe comentarii pe care le-am scris la diverse postări apărute pe rețelele de socializare. Sunt inserate și unele idei pe care le-am formulat recent într-un schimb de e-mailuri generat de scrierea lui A. Baikalov. Materialul care a generat controversa poate fi accesat la această adresă.

În prima parte a articolului său, sus-numitul autor efectuează o trecere în revistă, destul de hazardată și documentată în mod dubios (unul din link-uri conduce către o petiție de pe facebook, în favoarea redeschiderii Aeroportului Internațional Bălți… sic!) a mai multor aspecte din istoria orașului Bălți. Într-o înșiruire de 6 puncte formulate în mod arbitrar și fără nicio legătură logică între ele, autorul ne vorbește despre prezența autorităților române în Bălți în perioada interbelică, rolul jucat de comunitatea evreiască în dezvoltarea acestui oraș, despre Holocaust, crimele săvârșite de autoritățile sovietice, două călătorii (care ar fi tranzitat orașul Bălți) ale lui Antonescu, niște momente din istoria arhitecturală a urbei, cultura minorității evreiești din România de astăzi, despre unele legi promovate de cartre anumiți oameni politici din România, etc.. Toate acestea, învăluite de o misterioasă „lumină” care străbate în întunericul acestor enumerări, și pe care (deh, așa-i viața…!) – unii o au (generează…?!), alții nu. Vădit ambalat de amploarea constatărilor sale, autorul se revoltă curajos împotriva „încercării de relativizare a Holocaustului la Bălți”, doar că „uită” să ne spună și nouă cine anume, unde și când – a încercat să relativizeze acea pagină neagră a istoriei noastre (?!). Ca un fel de preambul pentru ceea ce va urma, apare și cireașa de pe tort a acestei prime părți – întrebarea, pe care Baikalov o adresează fostului Președinte al României, Traian Băsescu: „Condamnați și Dvs minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?” Ce întrebare! Adresată cu tupeu celui care a instituționalizat în România studierea minuțioasă și condamnarea crimelor săvârșite în trecut de către regimurile totalitare, celui care a deschis și desecretizat arhivele, și astfel a permis manifestarea adevărului, inclusiv despre momentele cele mai dramatice ale istoriei spațiului românesc! Întrebarea respectivă este mai mult decât o simplă provocare: scopul ei este să pregătească cititorul pentru ceea ce urmează, adică pentru găsirea, condamnarea și executarea „vinovaților”!

Rechizitoriul nu întârzie să apăra. Chiar în partea a doua, fără nici un fel de introducere prealabilă, fără nici un fel de construcție logică a vreunui context și fără vreo invocare a unor argumente, apare în scenă „marele vinovat”: Partidul Unității Naționale, și „naționaliștii” din conducerea acestei formațiuni politice. În mod voit, Baikalov creează o legătură (absolut inexistentă în realitate) între ororile săvârșite de regimurile totalitare din anii 1930 și 1940, și conducerea de astăzi a Partidului Unității Naționale. Se efectuează, cu bună știință, un transfer de responsabilitate, finalitatea fiind crearea unui amalgam pe care nu ezit să-l calific drept monstruos. Trasarea oricărui tip de paralelă sau asimilare între regimele totalitare din perioada respectivă (legionar, apoi regimul Antonescu, apoi sovietic de ocupație), ororile săvârșite de aceste regimuri (inclusiv lagărele de exterminare a evreilor) – și Partidul Unității Naționale de astăzi – este o escrocherie intelectuală, un impardonabil fault moral. În context, îmi permit să amintesc că anume scurtăturile morale și aproximările ideatice au stat la originea regimurilor totalitare pe care le menționează Baikalov. Pentru a ilustra modul în care se construiesc aceste scurtături, mă văd nevoit să citez direct de la sursă:

“În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi…”

Cum poți să răspunzi la asemenea inepții…? Încerc, deși nu este deloc simplu… În ultimele luni am participat personal la mai multe ședințe, reuniuni, mitinguri, întruniri organizate de Partidul Unității Naționale, inclusiv la mai multe reuniuni publice cu participarea domnului Traian Băsescu, Președinte de onoare al PUN. Niciodată, și în nici un fel de context, la manifestările noastre nu au fost vociferate chemări xenofobe, anti-rusofone, lozinci de tipul celei evocate de autorul articolului, sau orice alt fel de adresări sau invective bazate pe discriminarea pe criterii de etnie, rasă, religie, etc. Nici cei care au luat cuvântul, nici persoanele prezente în audiență la aceste întruniri – nu au manifestat vreo atitudine de genul celei pe care o insinuează A. Baikalov. Mai mult decât atât: la reuniunile noastre publice participă mereu și mulți reprezentanți ai minorităților etnice din Republica Moldova – oameni sinceri și deschiși, cu destulă pregătire intelectuală, conștienți de avantajele Unirii, și gata oricând să voteze pentru reunificarea celor două state românești. Toate acuzele de „sălbăticie”, „isterie”, „distrugere” și altele de acest gen formulate la adresă noastră – sunt niște crase exagerări, niște minciuni și niște invenții răuvoitoare. De altfel, nimic nou sub soare: să ne aducem aminte de faptul, că lozinca invocată de autor în scrierea sa – a fost nimic altceva decât o creație a KGB-ului sovietic, care a strecurat-o la începutul anilor 1990 la mitingurile mișcărilor de eliberare națională din fostele republici unionale, cu scopul de a discredita liderii acestor mișcări, și de a-i învinui ulterior de „naționalism”. Iată că la peste un sfert de secol, nimic nu e de prisos, atunci când scopurile sunt aceleași. Nu-i așa, Aleksandr?

Lucrurile, însă, nu se opresc aici. În următorul punct, tot noi, cei din PUN, suntem învinuiți că „din cauza noastră deja de 26 de ani lucrurile nu se schimbă”, că suntem niște „cadre reciclate”, etc. Iată extrasul la care mă refer:

“Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?”

Toate aceste reproșuri – la adresa unui partid politic care există în această formă de mai puțin de jumătate de an (!!!), și în Biroul Permanent al căruia doar 4 persoane din 18 (!!!) au deținut funcții de demnitate publică (dna Ana Guțu, dl Anatol Șalaru, dl Alexandru Cimbriciuc și umila mea persoană). Până una-alta, aș fi curios să aflu și eu, cine anume dintre membrii PUN a fost „chiar președinte al Republicii Moldova” (sic!).

Ultima parte a articolului (intitulată, cu multă modestie „ROMÂNIA ȘI EU”… ?!), este o veritabilă apoteoză. După ce povestește mai multe aspecte din biografia sa și a familiei sale, și după ce nu uită să ne mai dea o dată din deget („naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă”…!), autorul își rămâne fidel propriului său stil și nu ezită să-i înghesuiască în aceeași frază și pe fostul președinte al Germaniei Horst Köhler, și pe autorul Regulamentului Organic Kisseleff, și pe aviatoarea româncă de origine rusă, Nadia Russo.

De prolog nu vă mai spun nimic, vă las să descoperiți singuri motivele, pentru care Lech Walesa și Urho Kekkonen își dispută, în minunata lume nouă a lui Baikalov, întâietatea morală în procesul de înfăptuire a Unirii.

Cred că este momentul, să fac o precizare importantă. Mă pronunț cu toată fermitatea împotriva oricărui tip de cenzură. Libertatea de conștiință și de exprimare este garantată într-o democrație. Sunt un adept convins al libertății cvantului, și nu am întreprins niciodată (nici în viața privată, și nici în exercitarea responsabilităților publice care mi-au revenit) nici un fel de măsuri care ar limita cuiva acest drept fundamental.

Există, însă, o mare diferență între dreptul la liberă exprimare – și calomnie, recurgerea la generalizări și scurtături, atac la persoană, formularea prin insinuări a unor amalgamuri periculoase, exagerarea și propagarea unor minciuni crase. Anume aceste instrumente, folosite în mod extensiv de către Aleksandr Baikalov în scrierea sa (și care sunt îndreptate împotrivă multor persoane, inclusiv a mea) – mi-au trezit indignarea, și au constituit motivul pentru care scriu aceste rânduri. O astfel de scriere ca a sa – nu mai este „un simplu punct de vedere”, ci devine un instrument de luptă politică, bazat pe manipulare. Consider, că materialul scris de Baikalov – nu se încadrează în limitele deontologice, și îmi exprim regretul că a apărut pe site-ul www.moldova.org . Așa cum spuneam și într-unul din comentariile exprimate pe facebook – alegerea anume a acestui portal internet nu este deloc întâmplătoare, cunoscută fiind sensibilitatea autorităților americane (portalul www.moldova.org a fost înființat cu mai mulți ani în urmă grație organizației Moldova Foundation din Washington, DC) pentru orice chestiune legată de crime împotriva umanității (tragedia prin care a trecut comunitatea evreiască din Sud-Estul Europei în anii 1930 și 1940 fiind un exemplu de astfel de crime abominabile). Nu cred că exagerez zicând, că astfel de scrieri au menirea să discrediteze acele forțe din Basarabia, care luptă pentru democrație și pentru orientarea pro-vestică a spațiului dintre Prut și Nistru. Este o tactică mai rafinată, de a te pretinde „unionist” și a băga zarvă între adepții acestui curent. Singurii care se bucură atunci când în spațiul public apar astfel de materiale – sunt românofobii, cei cu reminiscențe ale gândirii sovietice, care azi doresc întoarcerea noastră în noaptea totalitară.

Voi încheia această replică printr-o remarcă de ordin personal. La Paris sunt mai multe grupuri de români (originari de pe ambele maluri ale Prutului), care promovează în mod activ Unirea. Unele dintre aceste grupuri sunt politizate, altele se definesc apolitice, etc. Acestea organizează în fiecare an zeci de manifestări unioniste, practic nu trece o lună sau o săptămâna fără că o astfel de manifestare să aibă loc în capitală Franței. În calitatea mea de participant (mai des) și organizator (uneori) al unor astfel de manifestări – nu prea am avut ocazia să-l văd pe Aleksandr activ și implicat. Nu este un reproș, este o constatare. Unionismul de canapea o fi el mai dulce și mai ușor de realizat, dar un lucru rămâne valabil: acesta nu va conduce la nicio revoluție. Nici măcar la una de catifea.

Dorin Dușciac

Doctor în fizică, inginer, Vicepreședinte PUN

Paris, Franța

Nota redacției: Nu considerăm relevantă legătura trasată de autor între conținutul articolului semnat de Alexandr Baikalov și faptul că portalul a fost lansat în 1997 la Washington. Moldova.org este un portal independent, iar articolul a parvenit în urma apelurilor repetate lansate de redacția noastră către membrii diasporei în care îi încurajăm să ne ofere texte spre publicare. 

Pe această cale reiterăm deschiderea redacției noastre de a publica puncte de vedere din diasporă și nu numai vizavi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.

Citește mai departe

Opinii

Creșterea remitențelor completează pușculița BNM

Publicat

pe

De către

Ultimele date ale Băncii Naționale a Moldovei arată că moldovenii care muncesc în străinătate au trimis acasă echivalentul a 116 milioane USD în luna octombrie cu 19% mai mult față de aceiași lună a anului precedent, iar de la începutul anului 2017 suma totală a transferurilor a însumat echivalentul a 988 milioane USD.

Acest lucru ar putea favoriza majorarea rezervelor valutare ale BNM, care în prezent se ridică la 2,7 miliarde USD. Este opinia exprimată de către jurnalistul Victor Ursu în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic„.

Deși remiterile cresc, observăm  că volumul tranzacţiilor cu valută în casele de schimb valutar din Moldova s-a redus, în luna octombrie curent, faţă de luna precedentă, cu 9,4 la sută – pana la 341,6 mil USD. Potrivit Băncii Naţionale, volumul achiziţiilor valutei străine în cadrul CSV contra MDL s-a redus cu 12,3 la sută – pana la 245,9 mil USD în echivalent, iar volumul vânzărilor s-a redus cu 1%, la 95,7 mil USD.

În octombrie în raport cu luna precedentă, s-a redus atât oferta netă de valută de la persoanele fizice, cât și cererea netă de valută din partea agenților economici, cu 34.9 mil. USD (17.9 la sută) și cu 34.4 mil. USD (24.2 la sută), respectiv. O cerere și o ofertă redusă a dus la aprecierea dolarului cu 1,5% până la 17,43 lei.

Or, majorarea ofertei de la valută străină se va accentua în luna decembrie ca urmare a sărbătorilor de iarnă când o parte din moldovenii care muncesc în străinătate vor reveni acasă și vor face cumpărături schimbând valută. Pe de altă parte cererea de valută se va majora și din partea furnizorilor de resurse energetice în condițiile în care aceștia vor cumpăra valută pentru a plăti importurile de gaze și curent electric.

Deși în piață se atestă o reducere a ofertei cât și a cererii de valută străină BNM în luna octombrie a cumpărat din piață 80 milioane USD, iar rezervele au atins cota de 2,69 miliarde USD, în luna noiembrie banca centrală a mai cumpărata din piață 20 milioane USD, iar rezervele valutare au atins nivelul de 2,7 miliarde USD majorându-se cu 29 milioane USD. Cumpărările din piața a valutei străine au loc ca urmare a prevenirii aprecierii excesive a leului moldovenesc față de dolar si euro.

Dacă BNM va continua intervențiile pe piața valutară prin cumpărările de valută rezervele valutare ar putea depăși maximul istoric 2,8 miliarde din anul 2014. În prezent, rezervele valutare sunt suficiente pentru a absorbi eventuale șocuri valutare. Suma totală a acestora acoperă peste șase luni de importuri.

Citește mai departe

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe

Ultimele Știri

Economie13 ore în urmă

Rosselhoznadzor va inspecta depozitele frigorifice din Moldova, destinate fructelor

O delegaţie a Serviciului Federal pentru Supravegherea Veterinară şi Fitosanitară a Rusiei Rosselhoznadzor va sosi pe 18 decembrie în Republica...

Diverse15 ore în urmă

Ana Munteanu, câștigătoarea „Vocea României”, și-a lansat prima piesă

Basarabeanca Ana Munteanu a câștigat marele trofeu „Vocea României” si premiul in valoare de 100.000 de euro. După ce a câștigat...

Social17 ore în urmă

Au crescut indemnizaţiile unice regionale la naştere în UTA Găgăuzia

Autorităţile din Găgăuzia au majorat de două ori indemnizaţiile unice regionale achitate la naşterea unui copil. O decizie în acest...

Externe17 ore în urmă

Liderii partidelor de extremă dreaptă se întâlnesc la Praga

Liderii partidelor europene de extremă dreapta, printre care lidera Frontului Naţional francez Marine Le Pen şi liderul Partidului Libertăţii din...

Diverse18 ore în urmă

Cum alegem produsele alimentare în prag de sărbători, sfaturi de la Agenția pentru Securitatea Alimentelor

În ajunul Crăciunului, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor vine cu unele sfaturi şi recomandări, cu scopul de a ajuta cumpărătorii...

Externe20 de ore în urmă

Primarul de Iaşi: „În Constituţia României trebuie să fie prevăzut că Basarabia este teritoriul României”

  Primarul de Iaşi, Mihai Chirica, consideră că Unirea Republicii Moldova cu România trebuie să fie prevăzută în Constituţia română, prin...

Economie21 de ore în urmă

Legea bugetului de stat pentru 2018, votată în lectură finală

Cu votul a 55 din totalul de 101 de deputați, Parlamentul a votat, în ședința de vineri, 15 decembrie, Legea...

Advertisement

Opinii