Connect with us

Social

Imagini de la reţinerea fostului deputat democrat Iurie Bolboceanu// FOTO

Publicat

pe

Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale şi Serviciul de Informaţii şi Securitateau au anunţat luni că fostul deputat democrat Iurie Bolboceanu a fost recrutat de către un serviciu special străin, primind însărcinări de la acesta de a culege și transmite anumite informații.

Astfel, în perioada octombrie 2016 până la 17 martie 2017, făptuitorul a avut mai multe întâlniri și discuții cu cetățeanul străin, ofițer sub acoperire al unui serviciu secret.

PCCOCS a precizat că în cadrul acțiunilor de urmărire penală s-au stabilit elemente certe ale acțiunilor cetățeanului străin, exprimate prin efectuarea întâlnirilor sistematice și clandestine, aplicarea metodelor și tehnicilor speciale, utilizarea canalelor securizate și ascunse de legătură, precum şi oferirea recompenselor bănești pentru misiunile realizate.

Totodată, în cadrul întâlnirilor avute, ex-demnitarul i-a transmis ofițerului de informații date concrete anticipative privind strategiile și tacticile unor reforme legislative naționale de importanță majoră, acumulate de la factori de decizie politică, date personale și vulnerabilități ale persoanelor cu funcții înalte în stat, promotori ai reformelor politice, informații detaliate referitor la intențiile și planurile legislative ale grupurilor parlamentare bazate pe date culese din interiorul formațiunilor politice, informații cu potențial strategic, pasibile de a fi utilizate contrar intereselor Republicii Moldova.

La 19 martie, Iurie Bolboceanu a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea acțiunilor în dauna suveranității și securității de stat a Republicii Moldova, prin spionaj, infracțiune care prevede o sancțiune sub formă de închisoare la de 12 la 20 ani.

Pe numele cetățeanului Republicii Moldova a fost emis mandat de arest preventiv pe un termen de 30 de zile.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe
Advertisement

Reportaje

„Poate mă va vedea din cer și se va bucura pentru mine”. Prima dată la Marșul Solidarității

Publicat

pe

De către

Bărbatul din fața mea mi-a spus că iubirea trebuie să fie fără frică. El are 35 de ani. Timp în care a reușit să guste din plin din tot ce înseamnă viață de bărbat homosexual în Moldova. Și nu, asta nu neapărat înseamnă o viață de victimă. E o viață, ca multe alte vieți – cu iubire, cu planuri, cu probleme mai mari și mai mici. Anul 2018 este pentru eroul nostru unul mai special. El va ieși pentru prima dată la Marșul Solidarității „Fără Frică”. Acesta va fi un tribut adus mamei sale, decedată în această primăvară.

  • Sunt Veaceslav. M-am născut la țară, într-o familie de 5 copii. Sora, trei frați și eu, al cincilea, ultimul. Cred că pe la vârsta de 14 ani mi-am dat seama că sunt gay. Dar fiind de la țară, nu mi-am dat seama ce înseamnă să fii gay. Credeam că e imaginația mea, nu înțelegeam ce-i asta. Nu avea cine să-mi explice ce se întâmplă cu mine.
  • Dar cum ți-ai dat seama?
  • Îmi plăcea un băiat din clasă de la mine. Toți vorbesc despre fete, iar mie îmi place băiatul cela.
  • Niciodată nu ai ieșit cu fete?
  • Eram în compania fetelor mai mult, dar nu mă atrăgeau. Și când atracția mea a crescut foarte mult față de acel băiat, am început să mă uit la fete. Și așa am început să mă întâlnesc cu o fată. Voiam să fiu ca toți. Băieții vorbesc despre fete și fetele – despre băieți. Voiam să fiu ca toți. Și am început să-mi demonstrez că sunt ca toți. Ceea ce simțeam mi se păreau niște prostii, niște nebunii. Nu eram deloc informat.

Enlarge

slava-genderdoc-m-6
Foto: Sandu Tarlev
  • Cât a durat asta?
  • Într-o zi am găsit la fratele meu mai mare ziarul „Fortuna” și acolo am văzut un anunț, în care scria că un bărbat dorește să se cunoască cu alt bărbat. Era ceva aproape de sufletul meu, ceva care m-a făcut să mă gândesc că eu, totuși, nu sunt bolnav.
  • Părinții tăi știau?
  • Nu.
  • Nici sora?
  • Nu.
  • Cum s-a aflat, totuși?
  • La Chișinău mi-am găsit un prieten. M-am îndrăgostit. Când mă duceam în week-end la părinți la țară, îmi era greu fără el, nu aveam cu cine vorbi. Mama a observat că mi-i greu pe suflet și m-a întrebat ce se întâmplă, dacă îmi plac băieții. I-am spus că nu-i adevărat. M-a întrebat apoi dacă nu am vreo boală. Atunci i-am spus că undeva are dreptate, dar nu până la urmă. Și am recunoscut că-mi plac bărbații. Ea mi-a spus că, poate mă schimb. Eu i-am răspuns că am încercat s-o fac și în sat, și la Chișinău, însă fără succes, și că mă voi strădui în continuare, dar nu-i promit nimic. Atunci ea m-a rugat să nu spun nimănui din familie despre discuția noastră. Am fost de acord. Peste un timp, ea singură s-a informat și a povestit tot fraților, spunându-le că dacă nu ei vor fi cei care mă susțin, ce să mai zicem de ceilalți.
  • Cum au reacționat frații, sora, tata?
  • Am avut o discuție cu ei. Mi-au spus că nu-i interesează ce fac, cum fac, dar să nu audă de la alți oameni că fac prostii, să nu-i dau de rușine. Apoi, un frate a plecat să lucreze în Italia și peste un timp mi-a scris o scrisoare. Când am citit-o, am plâns. Mi-a scris să fiu așa cum sunt – „nu te schimba, fii cum ești tu”. Măcar unul din ei mă susține, m-am gândit.
  • Tata ce a spus?
  • Tata știa, dar nu prea vorbea la această temă. Eu mergeam foarte rar acasă din cauza asta. El îmi spunea: „Vino acasă mai des, vino acasă mai des”.
  • De ce mergeai acasă rar?
  • Nu știam cum să vorbesc cu el pe temele respective. El, fiind bărbat, iar mie, plăcându-mi bărbații, nu știam cât de comod îi va fi lui să vorbească despre lucrurile astea. Primul lucru despre care ei se gândeau, nu era că eu iubesc pe cineva, ci la sex. Mama mă tot întreba cum fac sex, dacă sunt pasiv sau activ, ce fac, cum fac… Dar ce contează sexul? Contează iubirea.

Enlarge

slava-genderdoc-m
Foto: Sandu Tarlev
  • Oamenii din sat știau despre tine? Circulau zvonuri?
  • În sat zvonuri se auzeau. În față nu îmi zicea nimeni nimic, dar pe la spate mă vorbeau. De câteva ori, când mama mergea la magazin, puteau să-i reproșeze, ceva de genul: „Mai ai pretenții la salamul ăsta că e vechi? Și așa feciorul tău e homosexual și tu încă mai ai pretenții?” .
  • Ai avut de suferit din cauza că lumea știa că ești gay?
  • Spre exemplu, un polițist, aflând că sunt gay, a început să mă șantajeze. Mi-a luat telefonul și mi-a spus că, dacă nu-i dau bani, o să spună la părinți în sat, o să-mi facă publicitate pe la colegiu, peste tot. Când am venit a doua zi, să-i dau bani și să-mi iau telefonul, ziua și locul a fost mutate pentru o altă zi. Atunci am avut posibilitatea să mă adresez poliției. Din cauza acestui incident, mi-am pierdut și locul de muncă. Am fost rugat să scriu cerere de concediere, pe motiv că prea mult timp petrec pe la poliție și că pe ei nu-i interesează ce sunt eu „roz sau albastru”, dar să nu le fac probleme. Am mai fost un caz… Am făcut cunoștință pe Internet cu un cuplu care spunea că nu au cu cine comunica, sunt studenți, locuiesc la cămin. Eu, dacă locuiam într-o casă lângă care aveam pază, nu mi-a fost frică să-i invit. Când ne-am întâlnit și am mai stat de vorbă, am înțeles că ei nu sunt gay. Peste un timp, cei doi au început să fie agresivi. Am început să ne batem. Cât mă băteam cu unul, ca să mă apăr, celălalt a găsit un cuțit și m-a înjunghiat în câteva locuri. Atunci am tăcut. Mă temeam că, dacă strig, mă vor omorî. M-au legat și au început să fure de prin casă. Eu m-am prefăcut că am adormit de la starea de șoc. Mi-au luat computerul, banii, telefonul, o valiză haine și au plecat. Cu chiu cu vai, m-am târâit până la ușă. Am bătut cu capul de ea și ceream ajutor. Paza de lângă casă m-a auzit și a chemat poliția. Băieții au fost găsiți peste două luni. La judecată și-au recunoscut vina.

Enlarge

slava-genderdoc-m-16
Foto: Sandu Tarlev
  • Anul ăsta e primul an când vei participa la Marșul Solidarității.
  • Eu lucrez de mult timp la GENDERDOC-M, am făcut și voluntariat din 2002. Mereu, când se organizează Marșul, vreau să particip, dar nu puteam depăși pragul ăsta. Nu mă temeam pentru mine, nu mă ascundeam, dar îmi făceam griji pentru mama. De câteva ori, femeile care îngrijeau de ea (mama a avut diabet) o întrebau: „Ce-i asta gay?” sau „Homosexual” sau „Goluboi”. Mama le întreba: „Cu ce scop întrebați?”, la care ele răspundeau că băieții lor au văzut ceva pe Facebook la Slavic și mai departe nu spuneau nimic. Mama le zicea că nu știe ce e asta, dar nu e un cuvânt rău.
  • Mama nu intra în discuții?
  • Nu. Dar multe femei au plecat de la ea, din cauza asta. „Fecior-tu îi gay”. Și o lăsau. Dar ea depindea mult de insulină. M-a rugat să nu merg la marș, cel puțin atâta timp cât este vie. Îmi pare foarte rău că am ajuns la situația asta, să aștept ca ea să decedeze, ca să ies la marș. Mi-am dorit ca ea să ajungă să se bucure pentru mine, de faptul că eu mă pot bucura de drepturile mele, că lupt pentru ele. Dar se temea că nu va avea nimeni grijă de dânsa – cine să-i facă injecții, mâncare. Eu când mergeam în sat, stăteam câteva ore și reveneam la Chișinău, ca să nu mă vadă mulți oameni. E o lună de când a decedat. Cândva mi-am spus că, atunci când nu voi mai avea fricile astea, când cineva n-o să îngrijească de ea din cauza mea, am să pot ieși la Marș. În același timp, îmi pare foarte rău că a decedat și că n-a ajuns să vadă că sunt mai liber, să se bucure de asta.
  • Ce făceai, până acum, în ziua Marșului?
  • Eu mereu voiam să contribui la marșuri, să nu fiu într-o parte, ci parte a ceva mare. Parte a unei mișcări și a unei schimbări în societate. Și dacă nu puteam participa la marșul propriu-zis, ce puteam face, era să gestionez câte un aspect al lui. De exemplu, evacuarea cu autocarele. Cât eram în interiorul autocarelor, mă îngrijoram mai mult cred, decât persoanele din exterior. Aveam o frică mare, să ajungă la timp în autocare, să nu li se întâmple nimic. Deși eram în autocar, dar mă simțeam parte a unei schimbări. La ultimele marșuri din cadrul campaniei sociale „Fără Frică”, într-una îmi repetam că vreau să fiu acolo, să particip și eu, măcar acoperit cu o bandană. Dar oricum, mă temeam că mă va recunoaște cineva și mama va avea probleme. Acum mă gândesc, poate mă va vedea din cer și se va bucura pentru mine.
  • Cum crezi, peste ani, lucrurile se vor schimba? Unde te vezi peste câțiva ani? În Moldova?
  • Eu mă văd în Moldova. Am călătorit foarte mult. Prima dată când am fost peste hotare, în Suedia, am zis că rămân acolo să trăiesc, nu mai vreau în Moldova, nu vreau într-o țară în care nu sunt respectate drepturile, dar pe urmă am decis să rămân în Moldova. Moldova e o țară frumoasă, pe care o iubesc. Vreau să fac niște schimbări. Dacă eu, fiind tânăr, n-am putut să mă bucur de libertate, măcar cei care vin din urmă să trăiască mai liber. Să poată iubi fără frică.
  • Mulțumesc.
Citește mai departe

Social

Atenție! Până pe 10 august va fi suspendat traficul rutier pe strada Sfatul Ţării din capitală

Publicat

pe

De către

Primăria municipiului Chişinău a informat că, în perioada 21 mai 2018 – 10 august 2018, va fi suspendat traficul rutier pe str. Sfatul Ţării, în perimetrul străzilor Bucureşti – Anton Corobceanu, în legătură cu executarea lucrărilor de reabilitare a reţelei de canalizare.

În context, în perioada executării lucrărilor, circulaţia transportului public va fi stabilită după cum urmează.

Rutele de microbuz nr. 101, nr. 103, nr. 114 şi nr. 125:

Tur – de pe str. 31 august 1989 pe str. Serghei Lazo, str. Bucureşti, str. Mitropolit G. Bănulescu – Bodoni, str. Mihail Kogălniceanu, str. Al. Puşkin, str. 31 august 1989 şi în continuare pe traseele stabilite.

Ruta de microbuz nr. 129 – de pe str. Serghei Lazo, str. Bucureşti, str. Mitropolit G. Bănulescu – Bodoni şi în continuare pe traseul stabilit.

Ruta nr. 188 – de pe str. 31 august 1989 pe str. Serghei Lazo, str. Bucureşti, str. Mitropolit G. Bănulescu – Bodoni şi în continuare pe traseul stabilit.

Conducătorii auto care traversează zona sunt rugaţi să respecte semnalizarea rutieră temporară.

Citește mai departe

Social

Primul electrobuz va circula pe o rută din Chişinău// FOTO

Publicat

pe

De către

Primăria Chişinău a lansat astăzi primul electrobuz, ce va circula pe una din rutele municipale de transport public. Unitatea de transport, produsă în Republica Belarus, de către Uzina din Minsk „Belkommunmash”, va circula de la Parcul „Alunelul” din sectorul Buiucani, până la Gară.

Electrobuzul va fi exploatat de către Regia Transport Electric Chişinău.

Din 18 mai 2018, a fost deschisă, pentru o lună, cu titlu de experiment, ruta de electrobuz „E”. Ruta de electrobuz se va numi „Parcul „Alunelul” – Gara Feroviară Chişinău” şi va avea următorul itinerar:

Tur: Calea Ieşilor – bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt – bd. Constantin Negruzzi – bd. Iu. Gagarin.

Retur: pe acelaşi traseu.

Citește mai departe