Iată 10 cei mai longevivi conducători de ţară din lume. 4 conduc ţări din fostul spaţiul sovietic!

Preşedintele Burkina Faso, Blaise Compaoré, care a venit la putere printr-o lovitură de stat în 1987, a demisionat zilele acestea, după 27 de ani de guvernare. Dar nici el nu este un campion la capitolul guvernare: de exemplu, șeful angolez, Jose Eduardo dos Santos a condus țara timp de 35 ani, iar sultanul Omanului Qaboos bin Said – 44.

Nu toţi conducătorii longevivi de astăzi pot fi numiţi dictatori, în sensul deplin al cuvântului: mulți dintre ei au introdus în statele lor un sistem multipartit și chiar au acceptat opoziția. Și totuși, de regulă , guvernarea începută ca un progres, de multe ori se transformă într-un calvar pentru țările și popoarele lor.

Iată 10 cei mai longevivi şefi de ţară:

1. Qaboos bin Said, sultanul statului Oman, a condus ţara 44 ani.

Creatorul Omanului modern a început cu faptul că, la vârsta de 30 de ani, l-a detronat pe tatăl său, apoi a început un program ambițios de reforme, care a schimbat radical țară. Sub „domnia” sa, țara a adoptat pentru prima dată Legea Supremă, care, însă, nu l-a lipsit de puterea absolută. Cu toate acestea, sultanul în vârstă de 73 de ani, nu are copii legitimi și nu este clar cine va prelua puterea.

2. Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, preşedintele statului Guineea Ecuatorială, 35 ani.

Președintele Teodoro Obiang Nguema Mbasogo se află la putere din 1979. A venit la putere, după răsturnarea propriului unchi și o lungă perioadă de timp a condus într-un regim autoritar. Dar în 1991 a iniţiat reforme și a stabilit un sistem multipartit. Cinci ani mai târziu, el a câștigat alegerile în mod competitiv. În prezent, președintele Mbasogo este grav bolnav, iar unul din succesori, ar putea fi unul dintre fiii săi.

3. José Eduardo dos Santos, preşedintele Angolei, 35 ani.

Numele celui de al doilea președinte al Angolei independente, care a studiat ingineria, a fost cunoscut pentru fiecare copil sovietic și de multe ori a sunat în versiunea de “tovarășul Santosh Duș”. Dar, după prăbușirea URSS, Duș Santosh s-a retras de pe poziţii marxism-leniniste și a început reforme de piață care au contribuit la îmbunătățirea situației economice din țară. În ţara a fost introdus un sistem multipartit. Relația cu Rusia, el a păstrat printr-o fiica din prima căsătorie cu o cetăţeancă sovietică, care a primit recent un pașaport rusesc.

4. José Eduardo dos Santos, Angola, Republicii Zimbabwe, 27 ani.

În vârstă de 90 de ani, Robert Mugabe a condus țara timp de aproape 27 ani. Dintr-un activist progresiv s-a transformat într-un conducător autoritar. care a alungat fermierii albi din țară şi foarte crud s-a răfuit cu adversarii politici. În același timp, apropiaţii de Mugabe, spun că el în mormânt nu se grăbeşte. “El zboară prin birou” ,spun apropiaţii.

5. Blaise Compaoré, preşedintele Burkina Faso, 27 ani.

Cariera prezidenţială Compaoré şi- a început-o după răsturnarea șefului său – Thomas Sankara, numit şi Che Guevara african. Timp de mulți ani, a câştigat cu încredere alegerile prezidențiale cu un rezultat de nu mai puțin de 80%, dar astăzi are aceeași soartă ca și predecesorul său. După mai multe zile de proteste de stradă, care au fost imediat comparate cu “primăvara arabă”, a fost forțat să demisioneze și să cedeze puterea guvernului militar.

6. Islam Karimov, Uzbekistan, 25 ani.

Unul dintre campioni din țările post-sovietice. În 1989, el a condus Uzbekistanul sovietic ca prim-secretar al Partidului Comunist. Odată fiind declarat un aliat al SUA în Asia Centrală, el apoi şi-a întors privirea spre Rusia, încercând să manevreze între puteri și totodată să nu piardă din vedere China. Fiica președintelui Gulnara, considerată la un moment dat aproape succesorul tatălui său, este acum sub arest la domiciliu.

7. Ali Khamenei, liderul suprem al statului Iran, 25  ani.

Republica Islamică are un parlament și președinte, dar autoritate supremă are conducătorul suprem – Rahbar. Aceasta este o persoană spirituală. Ali Hosseini Khamenei este a doua persoană în această poziție, care l-a succedat după moartea fondatorului republicii, Ayatollah Khomeini. Este considerat un om de opinii conservatoare, dar nu atât de mult timp în urmă a susținut un dialog al Iranului și SUA privind programul nuclear și a pledat pentru cercetare de celule stem.

8. Nursultan Nazarbayev, Kazahstan, 25 ani.

Nursultan Nazarbayev a guvernat Kazahstanul, iniţial, timp de doi ani, ca lider al Partidului Comunist din această ţară şi 23 ani, în postura de șef de stat. Este unul dintre liderii cei mai respectaţi din regiune, a fost considerat ca un posibil candidat la funcția de prim-ministru în guvernul sovietic la sfârșitul restructurării. “Eu sunt fiu, nepot și strănepot de păstori, adică nu sunt din nobilime”,  a spus odată Nazarbayev, fapt care nu l-a împiedicat să guverneze cu o putere absolută țara.

9. Emomali Rahmon, Tadjikistan, 20 ani.

Un fost electrician, agent de vânzări, secretar al colhozului – Rahmon are ceva de spus nepoților. Cu toate acestea, după mai mulți ani de război civil, el a fost capabil să negocieze cu o parte a opoziției, iar o altă parte s-o distrugă și să stabilească un regim de putere personală. În 2007, președintele Tadjikistanului a înlocuit scrierea numelui său din versiunea rusă Rahmonov în cea tadjică Rahmon. În indicele democrației din întreaga lume, realizat în 2011, Tadjikistanul era clasat pe locul 151-lea ca o țară cu un regim autoritar puternic.

10. Aleksandr Lukașenko, Belarus, 20 ani

A început cu retorica anti-corupției și promisiunea de a respecta drepturile politice ale cetățenilor, în 2004, Lukașenko a organizat un referendum care a condus la faptul că din Constituția țării au fost eliminate restricțiile privind numărul de termeni prezidențiale. În mass-media occidentale este numit adesea “ultimul dictator din Europa”, iar Lukașenko utilizează această expresie cu mândrie nedisimulată.

Sursa:www.gazeta.ru

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.