Connect with us

Important

A fi sau a nu fi deținuți-actori și penitenciar-scenă

Publicat

pe

11 deținuți pe viață, 12 artiști cu renume național, cinci luni de repetiții, ore de arta actorului, de vorbire scenică și de expresie corporală, trei parteneri de talie europeană, au făcut posibilă existența și interpretarea spectacolului „Hamlet Proces”, pe teritoriul penitenciarului nr. 17 de la Rezina.

Cei 11 actori-deținuți sau deținuți-actori, indiferent cum ar fi mai corect să-i numim, au jucat de trei ori spectacole – pentru restul deținuților, pentru rude, pentru partenerii proiectului, iar cel din urmă a fost transmis live de 2 instituții media pentru peste 30.000 de spectatori online.

„Hamlet Proces” este un spectacol realizat de Centrul de Arte COLISEUM, în frunte cu Mihai Fusu. Regizat de Luminița Țâcu, proiectul a avut ca scop resocializarea și integrarea prin teatru a deținuților pe viață. Zi de zi actori cu renume din trupa teatrului Național „Mihai Eminescu” au lucrat alături de ei.
După vizita din august, i-am regăsit pe deținuți în febra pregătirilor pentru spectacol. Emoțiile și agitația nu lipseau. Unul se costuma, altul repeta pentru ultima dată replicile, al treilea își instala microfonul, al patrulea fuma o țigară pentru calm și curaj. Spectatorii își ocupau locurile, afară se lăsa deja răcoarea. În curând se face ora 7 seara, în curând vom afla la ce au lucrat timp aproape jumătate de ani, unicii 11 deținuți care au răspuns la invitația Luminiței Țâcu și a lui Mihai Fusu…

Dorința de libertate…

Între timp, o prindem pe regizoare, care era de negăsit timp de cele 5 luni, care a închiriat un apartament la Rezina pentru a fi cât mai disponibilă pentru studenții săi. „Eu i-am cunoscut la fel de buni, de interesanți, de dornici de comunicare, așa cum sunt ei acum. Nu pot să zic nu au învățat nimic din ceea ce am făcut împreună, arta teatrală fiind o artă sensibilă. Ea pune în mijlocul acțiunii esența umană. Bineînțeles, ei au devenit mai înțelepți, poate, mai comunicativi. Cel puțin, au devenit mai interesați de actorie – un lucru destul de important pentru noi. Mi-e frică să zic, dar din ce în ce mai mult simt dorința lor de libertate, dorința de a ieși dincolo de gratii…”, recunoaște regizoarea Luminița Țâcu.

Un moment important pentru toți, spune ea, a fost când au ieșit pentru prima dată pe terenul de fotbal, unde s-a jucat spectacolul. Până atunci, repetițiile avea loc în incinta penitenciarului. „Unii dintre ei nu au ieșit de 20 de ani aici. Pentru mine personal, a fost o mare premieră. Să văd cum oamenii ies afară și se bucură de cerul liber”, spune aceasta emoționată.

Următorul pas – Teatrul Național

După reîntâlnirea cu cerul neacoperit de gratii, a urmat o altă premieră, atunci când deținuții au jucat în fața colegilor lor, celorlalți condamnați. Apoi, au jucat în fața rudelor lor, mame, tați, surori, frați, care au venit să-i vadă, să-i susțină, să se bucure de ei, să-i încurajeze și să le dăruiască flori și aplauze. „Premiera în fața partenerilor și a jurnaliștilor este iarăși un moment important. Pentru ei, ca și pentru noi, oamenii din teatru, orice zi este un examen, orice ieșire în scenă este un examen. Pentru ei, orice clipă este un examen”, spune regizoarea.

Cei de la Centrul de Arte COLISEUM își soresc ca „Hamlet Proces” să fie într-o continuă desfășurare. Astfel, Luminița Țâcu asigură că munca cu cei noi 11 actori nu se oprește aici. „Bineînțeles că o să ne îngrijim de lucrul nostru, o să ne îngrijim de ei. Vom continua, în măsura posibilităților, lucrul cu ei. Vom încerca să organizăm evenimente teatrale cu ei, pentru ei, întâlniri cu personalități, oameni de artă care vor împărtăși experiența artistică. Pentru că ei sunt curioși să cunoască lume, despre care doar aud la televizor sau la radio. Ideile sunt mult prea mari și mult prea frumoase, în ce ține de acest spectacol, pentru că am fi vrut să jucăm pe scena Teatrului Național. Lucru în care vrem să credem în continuare și suntem siguri că se va întâmpla”, spune aceasta..

„Aerul este plin de promisiuni”

Igor Goriunov, încarcerat la 26 de ani, are acum are 48. Înainte să fie deținut, Igor nu era indiferent față de artă. Acesta vizita teatrele, prefera opera și baletul. Întrebat dacă speră ca, datorită acestor proiecte, să îi fie modificată sentința, Igor citează o replică din piesa „Hamlet” – „aerul este plin de promisiuni, ce va fi nu se știe”. „Sigur că sperăm, fiecare speră că ceva se va schimba în viața lui. Dar multe deja s-au schimbat. Noi singuri construim garduri și ziduri și trăim între ei. Sper că, cu ajutorul acestui „Proces”, între noi și societate s-au dărâmat mai multe ziduri, că lumea se va uita altfel la noi. Să stai aici 10-15 ani și să rămâi om, ci nu un tipic pușcăriaș, deja este un lucru mare”, mărturisește Igor.

Potrivit deținutului pe viață, nivelul proiectului „Hamlet Proces” nu se compară cu cele în care s-a mai implicat, or, Mihai Fusu și Luminița Țâcu le-au arătat bucătăria interioară a teatrului. „Ei ne-au ridicat la un nivel mult mai mare. Chiar și limba de stat, mai multe lacune, dar o vorbesc mult mai bine”, spune Igor.

„Din păcate, eroul meu a ales răul la sfârșit”

Deținuții implicați în proiect s-au arătat a fi oameni foarte sensibili. I-au dat de gol chiar lacrimile și vocea tremurândă pe care nu le-au putut ascunde imediat ce s-a terminat spectacolul. Unul dintre ei a fost Mihai M., cel care a jucat rolul Regelui Claudius. Mihai a fost și unul dintre cei care nu au acceptat din prima rolul distribuit, pentru că era unul negativ. „Monologul regelui este unul foarte puternic. Este vorba de lupta dintre bine și rău. Dar toată viața noastră este o luptă. Din păcate, eroul meu a ales răul la sfârșit. Eu nu am jucat, eu am trăit cu acest rol”, spune cu lacrimi în ochi Mihai M.

Totuși, acesta pare a fi consolat cu soarta lui. „Cum o fi voia Domnului, eu o s-o primesc așa cum va fi ea. Am 22 de ani de când stau aici, am fost arestat la 18 ani… Am două fiice care mă vizitează, am soție care mă așteaptă. Credem în mai bine, trebuie să fim optimiști. Sperăm că Moldova se va dezbăiera de legile post sovietice din anul 1961, după care am fost judecat”, ne-a mărturisit Mihai.

Acest proiect pare să fi schimbat multe în viețile deținuților, or întrebați despre ce urmează, deținuții amintesc în cor de promisiunea de a jucat pe scena naționalului. „Nici nu vreau să mă gândesc la faptul că toate acestea se termină. Am mari emoții. Noi ne-am împrietenit cu toată echipa de actori, că nici nu vreau să mă gândesc la despărțire. Ne va fi foarte greu pe suflet. Înțeleg totul, dar alung acest gând tot mai departe”, spune Igor, încercând să înghită nodul din gât.

Cu nod în gât am părăsit și noi închisoarea, jurnaliști, oficiali, artiști, parteneri europeni. Ei alături de gardieni au rămas acolo pentru toată viața. Sau poate nu?

S-a lansat în presă în toamna lui 2012, la ziarul Timpul, unde a fost reporteră și redactoare adjunctă. S-a alăturat echipei Moldova.org începând cu iunie 2016.

Important

Moldova, câștigătoare într-o competiție de start-up-uri la Berlin

Publicat

pe

De către

Echipa startupului autohton Zeroqode a câștigat votingul Wildcard, ca cel mai bun startup al zilei, la competiția TechCrunch Disrupt, care a avut loc săptămâna trecută la Berlin. TechCrunch Disrupt este o competiție mondială foarte populară și o platformă mediatică influentă în domeniul antreprenoriatului. Startupurile care câștigă orice nominalizare, expoziție sau competiție sunt intervievate de TechCrunch sau devin subiecte ale articolelor publicate pe această platformă, ceea ce le conferă multă vizibilitate la nivel internațional.

Câștigătorii nominalizării Wildcard sunt desemnați prin votul vizitatorilor și al juriului competiției în prima zi a evenimentului, în decursul a patru ore. Echipa Zeroqode a reușit ușor să se diferențieze printre cele aproape 500 de startupuri și să convingă publicul că merită interesul și simpatia sa. ”Am fost norocoși și pentru că eram bine poziționați în pavilion, la răscrucea Startup Alley (Aleea startupurilor), chiar în fața standului Google. Așa că foarte multă lume a trecut pe lângă noi, intrigată de mesajul “NO. MORE. CODE.” (Gata cu codurile). Noi le povesteam cine suntem și că propunem soluții pentru aplicații web și mobile, create fără a scrie măcar un rând de cod. Și lumea e foarte interesată de acest subiect”, spune Levon Terteryan, membru al echipei Zeroqode.

Pe lângă faptul că au fost intervievați de platforma TechCrunch după ce au câștigat concursul „simpatia publicului”, echipa Zeroqode a stabilit legături cu câteva companii interesate să-și externalizeze serviciile de dezvoltare a aplicațiilor web și să le încredințeze startupului din Moldova. Startupul a identificat și câțiva potențiali parteneri gata să le promoveze serviciile și produsele. Interviul video acordat de Zeroqode organizatorilor va fi publicat curând pe platforma TechCrunch.

Lista celorlalte nouă startupuri, cu care Republica Moldova a participat pe 4-5 decembrie la TechCrunch Disrupt, poate fi găsită aici. Un scurt material video, cu imagii generice de la eveniment poate fi vizionat aici.

Participarea echipei Moldovei la TechCrunch Disrupt a fost posibilă datorită suportului Proiectului „Dezvoltarea Centrului de Excelență în Domeniul TIC Tekwill”, finanțat din sursele USAID și ale Guvernului Suediei, în parteneriat cu Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO).

Citește mai departe

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe

Important

Echipa Moldova.org, printre câștigătorii Laboratului de Inovații Media din Kiev

Publicat

pe

De către

Echipa Moldova.org este una dintre cele 3 echipe câștigătoare ale Laboratului de Inovații Media “Gamification și implicarea publicului”care a avut loc în acest weekend la Kiev.

Ideea echipei, din care fac parte reporterele Ana Gherciu și Victoria Colesnic și programatorul Alex Gogu, a fost aleasă spre finanțare și va fi dezvoltată în perioada următoare. Aceasta presupune realizarea unui plug-in WordPress care va crește interacțiunea dintre cititori și conținut. Instrumentul va fi implementat, în prima etapă, pe Moldova.org, iar ulterior va putea fi folosit și de alte instituții media.

Menționăm că nouă echipe din Ucraina, Georgia și Moldova au participat la Laboratorul de Inovații din Kiev. Evenimentul a reunit reprezentanții redacțiilor din cele trei țări pentru a dezvolta împreună modele și instrumente care să permită instituțiilor media să utilizeze mai eficient conținutul multimedia și să sporească implicarea publicului online.

Cele mai convingătoare trei idei de proiecte au primit granturi a câte 2.000 de dolari, câte unul pentru fiecare țară.

Citește mai departe

Ultimele Știri

Social24 de minute în urmă

Militarii moldoveni, detaşaţi în operaţiunea de menţinere a păcii KFOR, şi-au început misiunea în Kosovo

Militarii din cel de-al optulea contingent al Armatei Naţionale, detaşat în operaţiunea de menţinere a păcii KFOR, şi-au început misiunea...

Economie2 ore în urmă

Scad preţurile la benzină şi motorină!

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a scăzut marţi, 12 decembrie, prețurile plafon la benzină şi motorină. Prețul plafon la...

Social3 ore în urmă

O angajată a Asociaţiei invalizilor, escortată la CNA. Ar fi forţat o femeie să-i dea jumătate din banii alocaţi ca ajutor

Vicepreşedintele Asociaţiei invalizilor a fost escortată la CNA pentru a fi audiată într-un dosar de corupţie, în care este bănuită...

Justiție3 ore în urmă

Managerul Centrului „Vatra” şi un subaltern, trimişi in judecată. Un copil din instituţie s-a intoxicat cu monoxid de carbon

Managerul Centrului de plasament temporar al copiilor şi tinerilor orfani în perioada postinstituţională „Vatra” şi un angajat al centrului au...

Politică3 ore în urmă

Un nou sondaj: Patru formațiuni politice intră în Parlament pe liste de partid

Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, în Parlament ar accede patru formațiuni politice pe liste de partid. el...

Social3 ore în urmă

Proiectele derulate de OSCE în Republica Moldova discutate la Ministerul Apărării

Cooperarea dintre Ministerul Apărării şi Misiunea OSCE în Republica Moldova prin intermediul proiectelor derulate de cele două instituţii a fost...

Politică3 ore în urmă

Pavel Filip: Cooperarea în cadrul Iniţiativei Central Europene și agenda europeană a R.Moldova sunt complementare

Prim-ministrul Pavel Filip a participat astăzi la Summit-ul Iniţiativei Central-Europene (ICE), organizat sub egida Republicii Belarus, care a deţinut în anul...

Advertisement

Opinii