Connect with us

Publicat

pe

RIA Novosti a publicat articolul „Апокалипсис сегодня: во что европейцы и американцы превращают храмы – RIA Novosti” (din rus.: „Apocalipsa din zilele noastre: În ce transformă europenii și americanii bisericile lor”). Articolul tendențios a fost tirajat și de Sputnik Moldova.

RIA Novosti menționează că numărul bisericilor transformate în cluburi este tot mai mare, iar numărul enoriașilor – în descreștere.

În articol se folosesc expresii precum:

  • „Ateizarea este deosebit de pronunțată”
  • „Biserica Anglicană este nevoită să închidă anual aproape 20 de biserici”
  • „cea mai critică situație”
  • „catolicii riscă să piardă”
  • „Au dispărut luteranii din Magdeburg? Atâta pagubă.”
  • „Scoțienii au mers și mai departe.”

Deși în articol se menționează numărul în descreștere a enoriașilor unor confesiuni, autorul nu menționează statistica pozitivă la nivel global.

Steponas Ribokas, studiază teologia în cadrul Vrije Universiteit, Amststerdam:

„Oamenii nu devin mai puțin religioși, chiar și în Europa de Vest, ci practicile și atitudinile lor religioase se schimbă. În timp ce bisericile creștine tradiționale sunt în declin, din cenușă apar noi expresii ale Bisericii. De exemplu, potrivit raportului despre Observarea pluralismului religios, realizat de Ministerul Justiției al Spaniei, în anul 2017, existau 4045 de locuri de cult evanghelice în țară – dublu față de 2857 în 2011. În Franța, cu o tradiție puternică a secularismului, numărul credincioșilor evanghelici a crescut de la 50 de mii, în anii de după război, până la aproximativ 500 de mii în ultimii ani.

Biserica sau mitropolia decide cui să fie vândut lăcașul și care o să fie viitorul acestuia în cadrul unor dezbateri și alegeri interne.

„Bisericile nu pot fi folosite pentru sex shop-uri, jocuri de noroc și lucruri asemănătoare”, a explicat Jeremy Tipping, managerul echipei „Closed Churches”, din cadrul Bisericii anglicane, pentru Agence France Presse.

În articol, de asemenea, nu se menționează că unele biserici sunt transformate și în librării, case de locuit sau blocuri de studii ale universităților.

„În Amsterdam, cunoscut pentru Cartierul Roșu și atitudinea liberală față de drogurile recreaționale, două clădiri bisericești au început să fie folosite pentru servicii bisericești după o lungă perioadă de timp timp. Biserica Zuiderkerk nu a fost folosită pentru servicii începând cu 1929, dar o comunitate bisericească a început să o folosească pentru slujbele duminicale în 2015. Biserica Vondelkerk a fost folosită cu alte scopuri decât bisericești în perioada 1977-2017. Există sute de biserici care sunt refolosite după o perioadă lungă de timp în toată Europa de Vest pentru serviciile bisericești”, spune Steponas Ribokas, studiază teologia în cadrul Vrije Universiteit, Amststerdam.

Politică

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Publicat

pe

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Geplaatst door Moldova.org op Zondag 26 augustus 2018

Citește mai departe

Reportaje

Caietul cu datorii – lista „neagră” a sărăciei

Publicat

pe

De către

Sărăcia a lansat o practică răspândită în mai multe sate din Republica Moldova. Oameni fără locuri de muncă și bani de-o pâine, cu capetele plecate și cu mișcări timide, neîndemânatice, merg la magazin și iau produse pe datorie. În schimb, aceștia sunt înscriși într-un caiet special, un fel de listă „neagră” a săracilor.

Magazinul – singura distracție din sat

Satul Moșeni, raionul Râșcani, este locul care găzduiește mai puțin de 600 de oameni. Majoritatea tinerilor sunt plecați peste hotare, iar bătrânii își calculează pensiile ce nu le ajung aproape pentru nimic. Satul nu-și alintă locuitorii cu străzi pavate, canalizare, locuri de divertisment, dar nici măcar cu fabrici unde ei ar putea să se angajeze. „Singura noastră distracție a devenit magazinul din centrul satului, unde lumea se adună să cumpere câte ceva, să ia în datorie, să aducă laptele sau să mai schimbe o vorbă. Ce să-i faci dacă aici doar așa te poți distra?”, întreabă zâmbind cu tristețe Maia, elevă în clasa a IX-a. Maia își poartă părul castaniu prins la spate cu un elastic și are o privire limpede și caldă, pe care o coboară cu timiditate atunci când vorbește despre neajunsurile satului în care s-a născut și crescut.

Acest punct, unde se concentrează „distracția” din sat, va fi închis până la sfârșitul anului 2019, pentru că proprietarii au decis să se stabilească cu traiul în Federația Rusă. „Plecăm toți, toată familia. Închidem magazinul și plecăm. Nu cred că ne va fi mai ușor acolo, dar cel puțin copii noștri vor avea un viitor. Într-un sat fără apă, drum și canalizare, nu vine nimeni să investească. De aici lumea doar pleacă”, constată dezamăgit Roman Fedoreț, un bărbat de 35 de ani. El administrează singurul magazin din sat, deschis de către părinții lui, care sunt plecați la Moscova.

Viața pe caiet

Practica vânzării pe datorie („pe caiet”) este populară în satul Moșeni. Aceasta a devenit ca un colac de salvare pentru familiile cu venituri mici. Unii săteni nu-și imaginează cum ar supraviețui dacă proprietarii magazinului ar înceta să mai vândă produse alimentare pe datorie. În caietul „sărăciei”, așa cum îl numește Corina, soția lui Roman, găsești mai mulți tineri decât bătrâni. „Bătrânii primesc lunar pensia, iar tinerii nu-și găsesc loc de muncă luni în șir. Așa și iau produse pe datorie până mama le va trimite bani din Italia sau soțul de la Moscova sau poate mai reușesc să prindă vreo muncă ocazională pe la liderul din sat”, povestește Corina, o tânără de 29 de ani, originară din Chișinău și care a venit în satul de baștină al soțului ei.

În timp ce ea răsfoiește caietul gros cu foi îngălbenite și urme de degete prăfuite amprentate pe copertă, vedem în el scrise cu pixul nume, porecle, cifre și semnături. Femeia face suma tuturor datoriilor adunate timp de un an. „În total sunt 15 mii. Cea mai solicitată este pâinea și detergenții”, spune ea și iese repede afară la fiul ei de doi ani care o strigă. Piciul îi întinde ceșcuța din care a băut compot din fructe proaspete, cu care și-a murdărit dibace maioul alb.

Timp de câteva minute, în magazinul scăldat în semi-întuneric, se aude doar motorul frigiderului care toarce zgomotos. O fetiță stă cuminte și așteaptă revenirea vânzătoarei, ca să-și cumpere niște acadele din cei 10 lei pe care-i mototolește în mâna transpirată. Fata inspiră cu poftă mirosul dulce și proaspăt de biscuiți cu scorțișoară din cutia deschisă dis-de-dimineață. Până revine Corina la tejghea, în magazin intră și un bărbat trecut de 50 de ani, care poartă pe cap un chipiu gri și uzat. Omul cu privirea obosită face înconjurul încăperii mici, saturat de produsele ticsite pe rafturi.

„Pune pe contul meu”

„Prima dată când am văzut cum soacra dădea produse pe datorie și nota numele oamenilor în caiet, m-am uimit. Nu înțelegeam de ce face asta și cum poate avea atâta încredere în oameni, dar, treptat, după câteva săptămâni, am înțeles. Oamenii trăiesc tare greu”, spune Corina, în timp ce soțul îi dă dreptate clătinând rar din cap. Moșenenii nu au venituri suficiente și constante, cât să le ajungă măcar pentru minimul necesar. Astfel, aproape fiecare al doilea sătean ia produse pe datorie. „Nu știu cum se vor descurca după ce vom închide magazinul și punctul de colectare a laptelui, unde mai câștigau un ban sau puteau lua alte produse în schimb”, oftează el și iese din magazin cu băiețelul în brațe.

Corina ia un carnețel și un pix și se îndreaptă spre depozit pentru a vedea ce produse mai trebuie aduse. Între timp, în ușa prinsă cu o frânghie, apare un bărbat de vreo 33 de ani, lat în spate. După mai multe minute de așteptare, în prag apare și Corina. Adrian o salută obosit, îi întinde 20 de lei și-i cere o pâine și un pahar cu cvas rece, pentru a-și potoli setea. „Aaa, deja v-au dat salariul”, îi zâmbește vânzătoarea. Acesta dă afirmativ din cap și suspină. „Offf, măcar vara avem de lucru”, suspină bărbatul și iese la terasă, sorbind hapsân din cvas. Se așază pe scaunul ascuns la umbra unei umbrele mari și urmărește copiii cum se zbenguie în jurul terasei. Picii fac liniște pe uliță doar când mai trece vreo mașină pe acolo și ridică un nor gros și dens de praf.

O femeie trecută de 70 de ani, uscățivă și cu spatele încovoiat de muncă și nevoi intră în magazin. „O pâine, 300 de grame de covrigi și un pachet cu unt. Totul face 46 de lei? Pune totul pe contul meu”, spune femeia. Corina îi întinde produsele, zâmbește trist și scoate din sertar caietul cu datorii…

Citește mai departe

Reportaje

Wonder Woman de Măgdăcești

Publicat

pe

La doar câteva zeci de kilometri de Chișinău, există sate care nu sunt conectate la apeduct și nu au canalizare. Există sate cu peste zece mii de locuitori fără drumuri practicabile. Explicația primarilor din aceste localități este simplă: nu sunt bani în bugetul local. Totuși, există în Republica Moldova și localități care se dezvoltă, chiar dacă haznaua satului este prea mică pentru necesitățile acesteia. Vorbim despre satul Măgdăcești, unde primara Liuba Cojocaru distruge stereotipul că „femeile nu pot fi politiciene și primare” și ne demonstrează că poți crea condiții decente de trai cu un pic de efort și imaginație.

Citiți continuarea și vedeți reportajul video pe REPORTAJE.MOLDOVA.ORG.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com