Connect with us

Opinii

Ernest Vardanean: Guvernarea a adoptat legea privind propaganda pentru a-și confirma loialitatea Vestului

Publicat

pe

Coaliția de guvernare a adoptat în lectură finală legea privind propaganda în mass-media pentru a-și confirma loialitatea față de statele occidentale. Opinii în acest sens au fost exprimate în cadrul emisiunii „Glavnîi vopros” de la postul de televiziune NTV Moldova, transmite IPN.

Politologul Ernest Vardanean consideră că aceasta este o lege care a fost adoptată în corespundere cu trendul internațional din regiune. După anul 2014 are loc lupta împotriva influenței mass-mediei rusești. „Această lege a fost adoptată pentru ca guvernarea încă o dată să-și confirme loialitatea față de statele occidentale, însă, eu nu sunt sigur, dacă țările din vest au nevoie de acest lucru”, afirmă Ernest Vardanean.

Juristul Serghei Mișin susține că cel mai probabil președintele Igor Dodon nu va promulga această lege, iar coaliția de guvernare nu se știe dacă va putea să-l suspende pentru 15 minute pe șeful statului, așa cum a făcut în cazul numirii ministrului apărării. „Referitor la promulgarea legii, în Constituție scrie clar că dacă Parlamentul a votat legea a doua oară, președintele este obligat să o promulge. Dacă nu o promulgă – el încalcă Constituția. Majoritatea parlamentară are doar o singură soluție în acest caz – să declare impeachment președintelui și nimic altceva”, a afirmat Serghei Mișin. Potrivit lui, dacă va fi înaintat impeachment șefului statului, această chestiune va trebui supusă referendumului, iar poporul nu va susține demiterea lui Igor Dodon.

Referindu-se la starea de spirit în societate, jurnalistul Igor Volnițchi susține că din ce în ce mai mulți oameni nu cred că votul lor va conta la următoarele alegeri. În opinia lui, în Republica Moldova s-a creat un precedent periculos pentru democrație având în vedere că partidul care a ocupat locul patru la alegerile parlamentare precedente conduce întreaga țară actualmente. Potrivit lui, nu este exclus că alte țări ar putea să preia acest exemplu.

S-a lansat în presă în toamna lui 2012, la ziarul Timpul, unde a fost reporteră și redactoare adjunctă. S-a alăturat echipei Moldova.org începând cu iunie 2016.

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Burghezia boemă: între latte cu lapte de migdale și existența plină de sens

Publicat

pe

De către

*Pentru a citi, ascultați: https://www.youtube.com/watch?v=Tgcc5V9Hu3g

Scriu acest text într-un local de co-working. Am pe masă o tartă de spanac aparent sănătoasă și un capuccino cu un pom de Crăciun gingaș desenat din spumă. Ambele sunt mult prea scumpe. Dar acesta este prețul pentru Wi-Fi și spațiu împărțit cu tineri cu barbă, ochelari rotunzi de care purtam cu rușine în clasa a treia, în papuci de hiking pentru condiții extreme, talismane aduse din jungle îndepărtate, vizitate între două universități, dar cu acea sclipire și dorință în ochi de a salva lumea și a avea o existență plină de sens.

Astfel de localuri sunt deja în majoritatea orașelor, chiar și la Chișinău, și sunt refugiul pentru bobos, adică bohemian bourgeoise.

Bobos in Paradise: The New Upper Class and How They Got There” a fost publicată în anul 2000, de către David Brooks, scriitor american și editorialist la New York Times pe subiecte de politică și cultură.  Autorul povestește despre apariția boemilor burghezi, adică despre reconcilierea dintre conservatorii orientați spre succes și libertinii creativii. Textul este o lectură ușoară, pe-alocuri cu puțină istorie, dar cu mai multe snoave care amintesc de noi sau de prietenii noștri și, cel puțin, pe mine m-au făcut să râd zgomotos în transportul public.

Brooks începe cartea prin observația că, azi, avocații poartă ochelari mici din metal și vor mai degrabă să semene cu Franz Kafka, decât cu Paul Newman. Cum s-a ajuns la asta? Să vedem.

***

În prima jumătate a secolului al XX-lea, burghezia americană era reprezentată de oameni pragmatici, care respectau tradiția și moralitatea. Ei lucrau pentru corporații, locuiau în suburbii și mergeau la biserică. De partea cealaltă, erau boemii, spiritele libere care confruntau convențiile. Ei erau artiști sau intelectuali – hippies și beatsii. Autorul descrie amănunțit cele două categorii și amintește că primii căutau succes și bani, iar ultimii – libertate și plăcere. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Oamenii care au afaceri, pot să aibă plăcere și scopuri mărețe. În vorbele autorului, un om de succes apărut în Forbes nu este doar un bun manager, dar el sau ea cântă la flaut, pictează, explorează sau cântă într-o formație rock cu numele de Prostate Pretenders.

O explicație a apariției acestei clase cultivate, cu abilități de a face și bani, dar și de a călători în zone îndepărtate pentru a se descoperi pe sine, este liberalizarea accesului la universități. Brooks zice că, înainte de anii ‘60, tinerii intrau la universitățile americane mai degrabă datorită legăturilor de rudenie, decât intelectului. O dată cu schimbarea modalității de admitere, apare elita cultivată. Aceasta nu avea numaidecât scopul de a face bani, dar banii îi găseau pe ei.

Brooks ilustrează schimbarea prin anunțurile de nuntă a ziarului The Times. Dacă în anii ‘50 nu erau publicate deloc realizările de carieră ale subiecților, ci doar familia din care provine, astăzi, pagina este plină de anunțuri despre cum Darthmouth se căsătorește cu Berkley, urmată de o listă de universități absolvite.  Mai mult ca atât, autorul, glumeț, amintește că fiecare cuplu are o mică istorioară de spus în aceste articole: de exemplu, că s-au cunoscut în timpul reabilitării după un maraton sau în timp ce erau la săpături arheologice în Eritrea. De obicei, mergeau în vacanțe în destinații obscure, dar educaționale ca Myanmar sau Minsk. Multe dintre cupluri s-au despărțit pentru o perioadă, pentru că ambii au panicat la gândul de a-și pierde independența. Au fost singuri o perioadă, timp în care unul, să zicem, a organizat cea mai mare fuziune în istoria Wall Street-ului, iar celălalt a devenit neurochirug, după ce a renunțat la școala de somelier. Dar până la urmă, au devenit iar un cuplu.

Astfel, societatea veche a lăsat locul societății realizărilor. Urmează o descriere a noii clase, pe care o observăm doar treptat în Moldova (ah, și eu care credeam că sunt o raritate!). Ei sunt prosperi fără a fi lacomi; au mulțumit pe cei mai în vârstă, fără a fi conformiști; s-au ridicat spre vârf, fără a-i desconsidera pe cei de mai jos; ei au obținut succes, fără a aduce anumite ofense idealului de egalitate socială și au construit un mod de viață prosper, evitând vechile clișee ale consumului ostentativ (dar apar clișee noi).

A face doar bani în ziua de azi nu este văzut tare bine. Trebuie să ai o viață cu o misiune socială, să faci ce vrei și îți place cu adevărat, în același timp să contribui pentru o viață mai bună a celorlalți, surprinzător, de obicei, se fac și bani decenți din asta.

Brooks menționează că, astăzi, să fii un scriitor care face un milion de dolari pe an este cu mult mai prestigios decât să fii un bancher care face 50 de milioane. Sau să fii un software designer, care are acțiuni de milioane, în detrimentul acelui dezvoltator imobiliar, care are zeci de milioane. Unui editorialist, care face anual 150 de mii de dolari, i se vor returna telefoanele mai repede decât unui avocat care face de șase ori mai multe de asta.

Boemii burghezi nu spun câți bani fac. Este era venitului discret. Mai mult contează lucrurile nemateriale. Cum spune autorul: îți vei devota timpul pentru a lua în derâdere propriul succes într-o manieră care prezintă realizările, dar ironia ta te distanțează de ele.

Iată câteva reguli pe care autorul le recomandă:

1) Doar vulgarii cheltuiesc o mulțime de bani pe obiecte de lux. Oamenii cultivați cheltuiesc pe strictul necesar. Desigur, asta înseamnă că este acceptabil să dai sute de dolari pe papuci de hiking, dar este vulgar să cumperi pantofi formali.

2) Este perfect acceptabil să cheltuiești o mulțime de bani pe lucruri pentru profesioniști, chiar dacă nu au nicio legătură cu profesia ta. Astfel, papucii de hiking care au fost creați pentru munții Anzi, petrec majoritatea timpului la  farmer’s market.

3) Trebuie să practici perfecționismul lucrurilor mărunte. De exemplu, nimeni nu vrea să discute despre un colier cu diamante la cină, dar este drăguț să vorbești despre tacâmurile pentru salată inspirate de cultura africană.

4) Elitele cultivate trebuie să cheltuiască mulți bani pe lucrurile care erau cândva ieftine. De exemplu, pe pui organici sau orice fel de legume crescute în condiții fascinante.

Această existență plină de sens a copleșit toate sferele vieții noastre. Gap și Microsoft îl citează pe Ghandi sau pe Jack Kerouack, Volvo face publicitate unei mașini care nu doar îți salvează viața, dar și sufletul, iar Toyota amintește și despre salvatul lumii.

Autorul continuă să ne povestească despre orașele latte, care, în versiunea lor ideală, ar avea un guvern de tip suedez, mall-uri pietonale germane, case victoriene, meșteșugării nativ americane, cafea italiană, grupuri de apărători ai drepturilor omului de la Berkley și venituri ca în Beverly Hills. Mogulul acestui oraș nu vrea un business care să facă bani, dar care să îi ofere ocazia să facă ceea ce îi place. Orice business trebuie să participe la salvatul lumii. Astăzi, poți să salvezi pădurile tropicale, să diminuezi încălzirea globală, să promovezi valorile nativ americane, să susții fermele de familie și să reduci inegalitatea socială chiar din supermaket!

Cartea continuă prin a povesti calea de ascensiune a intelectualului în această lume, prin a scrie discursuri și a face cercetări pentru oamenii care apar în public, apoi prin a participa la conferințe și paneluri de discuție (cel care participă la cele mai multe paneluri câștigă!), apoi a publica o carte, unde evident trebuie să faci referințe la filme, cântece și alte lucruri ale culturii de masă. Astăzi, avem intelectualii moderați, nu radicali. Ei se cred importanți, respectiv, nu trebuie să vorbească. Ei vor fi priviți ca niște persoane înțelepte, dar nimeni nu-și va aminti măcar un gând spus de acestea. Amuzantă este și referința despre editorialistul care va citi timp de 20 de minute un articol despre operațiile pe creier și apoi va oferi o prelegere la o conferință a specialiștilor despre ce nu este în regulă cu profesia lor (status-urile despre sportul național al moldovenilor este datul cu părerea” vă par acum cam banale, da? Noi ne conformăm lumii, doar cu vreo 10-12 ani întârziere).

Revenim însă la bobos. Călătoresc ei la fel pentru că așa fac toți. Desigur, nu se poate de mers în tradiționalele orașe europene în locurile turistice, ci trebuie de mers în călătorii în care se chinuie: agonie și durere. În spusele autorului: acestea sunt călătoriile unde faci hiking prin ghețari sau deșerturi aride, unde soldații lui Alexandru cel Mare mergeau doar sub amenințarea cu moartea. Aceste călătorii nu sunt distractive, dar ele îi dezvoltă fizic și spiritual.

Autorul încheie descrierea noii clase prin a aminti că ei sunt generația alegerilor nelimitate. Citesc mult, privesc filme, sunt mereu ocupați, dar au pierdut esența lucrurilor. Ei ar trebui să redescopere simplitatea legăturii cu lumea.

Brooks încheie optimist. Bobos sunt clasa care a fost educată, eliberată de vechi restricții, ei nu sunt mutilați de război sau crize economice, ei pot fi naivi în marea parte a timpului, dar dacă încep să își pună marile întrebări, ei pot fi clasa care intră în istorie ca una care a dus America într-o altă epocă de aur.

***

Având în vedere că Moldova este cu decenii în urmă, am înțeles că nu este nimic excepțional în dorința mea de a vedea lumea și de a da o mulțime de bani pe papuci de hiking, dar nu pe pantofi cu toc. De a lucra nopțile și weekendurile, pentru ceea ce îmi place și cred că face bine măcar unui alt om, fără a căuta numaidecât recompense financiare. Oamenii care spun că nu merg în locuri turistice, nu sunt excepția, ei sunt regula. Așa sunt vremurile, dar mi se par vremuri tare bune.

Cartea poate fi cumpărată pentru ediția Kindle ca 12 dolari. În română nu a fost tradusă. În ciuda rezumatului cam lung, există o mulțime de fapte și snoave nescrise care vă vor face vacanța de iarnă mai savuroasă în acea pensiune unică și feerică, cu meniu de legume organice crescut de doi frați cu o istorie a vieții fascinantă, purtând ciorăpei de lâniță făcuți de femeile dintr-un sat de munte, cu izvarul din căni inspirate din simbolurile unui culturi uitate și cu o cafea care, cu fiecare înghițitură, salvează populația din alt colț al lumii.

Autoare: Vlada Ciobanu

Citește mai departe

Opinii

Viorel Chivriga: Vestul, perfuzia pentru comerțul moldovenesc

Publicat

pe

De către

Piața din vest este crucială pentru comerțul moldovenesc în condițiile în care aduce schimbări calitative și asigură stabilitate pentru businessul moldovenesc la livrarea mărfurilor și produselor.

În comerțul internațional al republicii Moldova au apărut semnale bune comparativ cu anii precedenți când se atesta o stagnare sau o schimbare puțin vizibilă. Este opinia exprimată la emisiunea ”15 minute de realism economic” de către directorul de programe de la IDIS Viitorul, Viorel Chivriga.

Toate restricțiile instituite de Federația Rusă din 2013 încoace au influențat activitatea businessului și a acumulărilor la buget. Astfel, după semnarea Acordului de Liber Schimb au început să apară rezultate privind  diversificarea exporturilor și a importurilor spre alte piețe sau din alte piețe.

”În 2017, nivelul exporturilor arată că se poate de livrat mărfuri și produse în state din UE, și nu numai, doar în CSI. O creștere anuală de 17% a livrărilor de mărfuri și produse în UE creează un tablou favorabil pentru businessul moldovenesc. La importuri a fost înregistrată o creștere de  20%. Un rezultat remarcabil ca urmare a eficienței Serviciului Vamal”, a explicat Chivriga.

Referindu-se la Acordul de Liber Schimb cu Turcia, care a intrat în vigoare în anul 2016, directorul de programe a spus că unele voci afirmau că va fi o avalanșă a mărfurilor și produselor din Turcia, dar creșterea a fost de doar 10% în timp ce exporturile s-au majorat cu 1,6 ori în 2017 față de 2016. Observăm doar beneficii de pe seama liberalizării comerțului.

În același timp, România a devenit partenerul comercial cu cea mai mare pondere în comerțul moldovenesc și a devansat Rusia, cu mult, care acum câțiva ani era principalul partener comercial. În urma României sunt Italia și Germania, care arată stabilitate în comerțul cu Republica Moldova. De cealaltă parte, statele din CSI deși au înregistrat o majorare a comerțului întreprind puține măsuri pentru impulsionarea relațiilor comerciale.

”Serviciul Vamal joacă un rol important în impulsionarea comerțului. Sunt sesizabile eforturile de armonizare a legislației, care este mai simplă, racordată la reglementare, dar nu la impunerea barierelor. Acest lucru apropie businessul de instituțiile statului. Or, apariția unor puncte comune de control la frontiera de vest și est va diminua din complexitatea procedurilor de export și a timpului pe care-l pierd agenții economici în vamă”, a specificat Chivriga.

În concluzie, directorul de programe a menționat că odată cu schimbarea legislației apar schimbări calitative și în ceea ce privește standardizarea. În 2017 peste 16 mi de standarde au fost preluate – o schimbare calitativă, care le elimină pe cele vechi moștenite din URSS și asigură businessul moldovenesc cu piețe competitive.

Citește mai departe

Opinii

Replica lui Dorin Dusciac la scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Textul de mai jos este o replică pe care o adresez lui Aleksandr Baikalov, în urma publicării unui material semnat de acesta, pe site-ul www.moldova.org . Unele fragmente au apărut în mai multe comentarii pe care le-am scris la diverse postări apărute pe rețelele de socializare. Sunt inserate și unele idei pe care le-am formulat recent într-un schimb de e-mailuri generat de scrierea lui A. Baikalov. Materialul care a generat controversa poate fi accesat la această adresă.

În prima parte a articolului său, sus-numitul autor efectuează o trecere în revistă, destul de hazardată și documentată în mod dubios (unul din link-uri conduce către o petiție de pe facebook, în favoarea redeschiderii Aeroportului Internațional Bălți… sic!) a mai multor aspecte din istoria orașului Bălți. Într-o înșiruire de 6 puncte formulate în mod arbitrar și fără nicio legătură logică între ele, autorul ne vorbește despre prezența autorităților române în Bălți în perioada interbelică, rolul jucat de comunitatea evreiască în dezvoltarea acestui oraș, despre Holocaust, crimele săvârșite de autoritățile sovietice, două călătorii (care ar fi tranzitat orașul Bălți) ale lui Antonescu, niște momente din istoria arhitecturală a urbei, cultura minorității evreiești din România de astăzi, despre unele legi promovate de cartre anumiți oameni politici din România, etc.. Toate acestea, învăluite de o misterioasă „lumină” care străbate în întunericul acestor enumerări, și pe care (deh, așa-i viața…!) – unii o au (generează…?!), alții nu. Vădit ambalat de amploarea constatărilor sale, autorul se revoltă curajos împotriva „încercării de relativizare a Holocaustului la Bălți”, doar că „uită” să ne spună și nouă cine anume, unde și când – a încercat să relativizeze acea pagină neagră a istoriei noastre (?!). Ca un fel de preambul pentru ceea ce va urma, apare și cireașa de pe tort a acestei prime părți – întrebarea, pe care Baikalov o adresează fostului Președinte al României, Traian Băsescu: „Condamnați și Dvs minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?” Ce întrebare! Adresată cu tupeu celui care a instituționalizat în România studierea minuțioasă și condamnarea crimelor săvârșite în trecut de către regimurile totalitare, celui care a deschis și desecretizat arhivele, și astfel a permis manifestarea adevărului, inclusiv despre momentele cele mai dramatice ale istoriei spațiului românesc! Întrebarea respectivă este mai mult decât o simplă provocare: scopul ei este să pregătească cititorul pentru ceea ce urmează, adică pentru găsirea, condamnarea și executarea „vinovaților”!

Rechizitoriul nu întârzie să apăra. Chiar în partea a doua, fără nici un fel de introducere prealabilă, fără nici un fel de construcție logică a vreunui context și fără vreo invocare a unor argumente, apare în scenă „marele vinovat”: Partidul Unității Naționale, și „naționaliștii” din conducerea acestei formațiuni politice. În mod voit, Baikalov creează o legătură (absolut inexistentă în realitate) între ororile săvârșite de regimurile totalitare din anii 1930 și 1940, și conducerea de astăzi a Partidului Unității Naționale. Se efectuează, cu bună știință, un transfer de responsabilitate, finalitatea fiind crearea unui amalgam pe care nu ezit să-l calific drept monstruos. Trasarea oricărui tip de paralelă sau asimilare între regimele totalitare din perioada respectivă (legionar, apoi regimul Antonescu, apoi sovietic de ocupație), ororile săvârșite de aceste regimuri (inclusiv lagărele de exterminare a evreilor) – și Partidul Unității Naționale de astăzi – este o escrocherie intelectuală, un impardonabil fault moral. În context, îmi permit să amintesc că anume scurtăturile morale și aproximările ideatice au stat la originea regimurilor totalitare pe care le menționează Baikalov. Pentru a ilustra modul în care se construiesc aceste scurtături, mă văd nevoit să citez direct de la sursă:

“În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi…”

Cum poți să răspunzi la asemenea inepții…? Încerc, deși nu este deloc simplu… În ultimele luni am participat personal la mai multe ședințe, reuniuni, mitinguri, întruniri organizate de Partidul Unității Naționale, inclusiv la mai multe reuniuni publice cu participarea domnului Traian Băsescu, Președinte de onoare al PUN. Niciodată, și în nici un fel de context, la manifestările noastre nu au fost vociferate chemări xenofobe, anti-rusofone, lozinci de tipul celei evocate de autorul articolului, sau orice alt fel de adresări sau invective bazate pe discriminarea pe criterii de etnie, rasă, religie, etc. Nici cei care au luat cuvântul, nici persoanele prezente în audiență la aceste întruniri – nu au manifestat vreo atitudine de genul celei pe care o insinuează A. Baikalov. Mai mult decât atât: la reuniunile noastre publice participă mereu și mulți reprezentanți ai minorităților etnice din Republica Moldova – oameni sinceri și deschiși, cu destulă pregătire intelectuală, conștienți de avantajele Unirii, și gata oricând să voteze pentru reunificarea celor două state românești. Toate acuzele de „sălbăticie”, „isterie”, „distrugere” și altele de acest gen formulate la adresă noastră – sunt niște crase exagerări, niște minciuni și niște invenții răuvoitoare. De altfel, nimic nou sub soare: să ne aducem aminte de faptul, că lozinca invocată de autor în scrierea sa – a fost nimic altceva decât o creație a KGB-ului sovietic, care a strecurat-o la începutul anilor 1990 la mitingurile mișcărilor de eliberare națională din fostele republici unionale, cu scopul de a discredita liderii acestor mișcări, și de a-i învinui ulterior de „naționalism”. Iată că la peste un sfert de secol, nimic nu e de prisos, atunci când scopurile sunt aceleași. Nu-i așa, Aleksandr?

Lucrurile, însă, nu se opresc aici. În următorul punct, tot noi, cei din PUN, suntem învinuiți că „din cauza noastră deja de 26 de ani lucrurile nu se schimbă”, că suntem niște „cadre reciclate”, etc. Iată extrasul la care mă refer:

“Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?”

Toate aceste reproșuri – la adresa unui partid politic care există în această formă de mai puțin de jumătate de an (!!!), și în Biroul Permanent al căruia doar 4 persoane din 18 (!!!) au deținut funcții de demnitate publică (dna Ana Guțu, dl Anatol Șalaru, dl Alexandru Cimbriciuc și umila mea persoană). Până una-alta, aș fi curios să aflu și eu, cine anume dintre membrii PUN a fost „chiar președinte al Republicii Moldova” (sic!).

Ultima parte a articolului (intitulată, cu multă modestie „ROMÂNIA ȘI EU”… ?!), este o veritabilă apoteoză. După ce povestește mai multe aspecte din biografia sa și a familiei sale, și după ce nu uită să ne mai dea o dată din deget („naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă”…!), autorul își rămâne fidel propriului său stil și nu ezită să-i înghesuiască în aceeași frază și pe fostul președinte al Germaniei Horst Köhler, și pe autorul Regulamentului Organic Kisseleff, și pe aviatoarea româncă de origine rusă, Nadia Russo.

De prolog nu vă mai spun nimic, vă las să descoperiți singuri motivele, pentru care Lech Walesa și Urho Kekkonen își dispută, în minunata lume nouă a lui Baikalov, întâietatea morală în procesul de înfăptuire a Unirii.

Cred că este momentul, să fac o precizare importantă. Mă pronunț cu toată fermitatea împotriva oricărui tip de cenzură. Libertatea de conștiință și de exprimare este garantată într-o democrație. Sunt un adept convins al libertății cvantului, și nu am întreprins niciodată (nici în viața privată, și nici în exercitarea responsabilităților publice care mi-au revenit) nici un fel de măsuri care ar limita cuiva acest drept fundamental.

Există, însă, o mare diferență între dreptul la liberă exprimare – și calomnie, recurgerea la generalizări și scurtături, atac la persoană, formularea prin insinuări a unor amalgamuri periculoase, exagerarea și propagarea unor minciuni crase. Anume aceste instrumente, folosite în mod extensiv de către Aleksandr Baikalov în scrierea sa (și care sunt îndreptate împotrivă multor persoane, inclusiv a mea) – mi-au trezit indignarea, și au constituit motivul pentru care scriu aceste rânduri. O astfel de scriere ca a sa – nu mai este „un simplu punct de vedere”, ci devine un instrument de luptă politică, bazat pe manipulare. Consider, că materialul scris de Baikalov – nu se încadrează în limitele deontologice, și îmi exprim regretul că a apărut pe site-ul www.moldova.org . Așa cum spuneam și într-unul din comentariile exprimate pe facebook – alegerea anume a acestui portal internet nu este deloc întâmplătoare, cunoscută fiind sensibilitatea autorităților americane (portalul www.moldova.org a fost înființat cu mai mulți ani în urmă grație organizației Moldova Foundation din Washington, DC) pentru orice chestiune legată de crime împotriva umanității (tragedia prin care a trecut comunitatea evreiască din Sud-Estul Europei în anii 1930 și 1940 fiind un exemplu de astfel de crime abominabile). Nu cred că exagerez zicând, că astfel de scrieri au menirea să discrediteze acele forțe din Basarabia, care luptă pentru democrație și pentru orientarea pro-vestică a spațiului dintre Prut și Nistru. Este o tactică mai rafinată, de a te pretinde „unionist” și a băga zarvă între adepții acestui curent. Singurii care se bucură atunci când în spațiul public apar astfel de materiale – sunt românofobii, cei cu reminiscențe ale gândirii sovietice, care azi doresc întoarcerea noastră în noaptea totalitară.

Voi încheia această replică printr-o remarcă de ordin personal. La Paris sunt mai multe grupuri de români (originari de pe ambele maluri ale Prutului), care promovează în mod activ Unirea. Unele dintre aceste grupuri sunt politizate, altele se definesc apolitice, etc. Acestea organizează în fiecare an zeci de manifestări unioniste, practic nu trece o lună sau o săptămâna fără că o astfel de manifestare să aibă loc în capitală Franței. În calitatea mea de participant (mai des) și organizator (uneori) al unor astfel de manifestări – nu prea am avut ocazia să-l văd pe Aleksandr activ și implicat. Nu este un reproș, este o constatare. Unionismul de canapea o fi el mai dulce și mai ușor de realizat, dar un lucru rămâne valabil: acesta nu va conduce la nicio revoluție. Nici măcar la una de catifea.

Dorin Dușciac

Doctor în fizică, inginer, Vicepreședinte PUN

Paris, Franța

Nota redacției: Nu considerăm relevantă legătura trasată de autor între conținutul articolului semnat de Alexandr Baikalov și faptul că portalul a fost lansat în 1997 la Washington. Moldova.org este un portal independent, iar articolul a parvenit în urma apelurilor repetate lansate de redacția noastră către membrii diasporei în care îi încurajăm să ne ofere texte spre publicare. 

Pe această cale reiterăm deschiderea redacției noastre de a publica puncte de vedere din diasporă și nu numai vizavi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.

Citește mai departe
Advertisement Enter ad code here

Ultimele Știri

Opinii1 minut în urmă

Ernest Vardanean: Guvernarea a adoptat legea privind propaganda pentru a-și confirma loialitatea Vestului

Coaliția de guvernare a adoptat în lectură finală legea privind propaganda în mass-media pentru a-și confirma loialitatea față de statele...

Politică16 ore în urmă

Valeriu Ghilețchi, noul vicepreședinte al Parlamentului

Parlamentul l-a ales, în ședința de astăzi, pe deputatul Valeriu Ghilețchi în funcția de vicepreședinte al Parlamentului . Aceasta după...

Politică17 ore în urmă

Unioniștii i-au acordat președintelui Dodon premiul „Unionistul Anului”

„Unionistul Anului”este premiul pe care l-a primit Igor Dodon din partea celor de la Asociația „UNIREA – ODIP” . Pe...

Social17 ore în urmă

Ilan Șor: Avocații mei au depus cerere de chemare în judecată a companiei KROLL la Curtea Supremă din Londra

Primarul de Orhei Ilan Șor a anunțat astăzi că avocații săi au depus cerere de chemare în judecată a companiei...

Diverse17 ore în urmă

Moș Crăciun face cumpărăturile online! 10 idei de cadouri de la producătorii autohtoni

Atmosfera sărbătorilor de iarnă este de-a dreptul fantastică, dar nimic nu se compară cu magia cadourilor ce așteaptă sub pomul...

Social18 ore în urmă

A fost creat Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor

Parlamentul a aprobat,  astăzi, crearea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, ca autoritate publică independentă. Printre atribuțiile Serviciului vor fi...

Social18 ore în urmă

Faptele de stare civilă, produse în stânga Nistrului, vor fi confirmate de autoritățile Republicii Moldova

Faptele de stare civilă produse și înregistrate în localitățile din stânga Nistrului și municipiul Bender vor fi certificate și li...

Advertisement

Opinii