Egalitatea și discriminarea, în Moldova, la 25 de ani

Continuăm rubrica „Moldova, la 25 de ani”, cu Polina Ceastuhina, co-fondatoarea Grupului de Inițiative Feministe din Moldova. Acum două zile, întreaga țară a marcat un sfert de secol de la declararea independenței Republicii Moldova. Cineva de-o parte a gradului, altcineva de cealalată parte… Despre libertate, egalitate, lupta cu discriminarea de orice gen, citiți sau ascultați mai jos.

[youtube id=”KhPsj5ap8gg” start=”0″]

Să fii disponibilă sexual, ești curvă. Să nu fii disponibilă sexual, ești rigidă și feministă, probabil, și de fapt lesbiană. Tu nu poți să fii OK în nici un caz.

Noi nu suntem doar femei și bărbați. O identitate înseamnă mai multe dimensiuni. Este vorba despre sexul meu biologic, este identitatea mea de gen, cum eu mă identific, de fapt. Este orientarea mea sexuală, este religia în care cred sau nu, este limba pe care o vorbesc. Este abilitatea mea fizică, este etnia mea… Toate acestea sunt anumite dimensiuni de identitate care, la intersecție, mă formează pe mine.

Și eu, ca femeie heterosexuală, din oraș, atee sau agnostică, am o experiență de viață foarte diferită de a unei femeie din sat sau o femeie homosexuală, orfană, sau o femeie homosexuală musulmană sau o femeie heterosexuală de etnie romă. Deci, noi suntem femei, dar suntem foarte diferite. Așa se văd experiențele de viață prin prisma intersecțională.

Eu am stat în rând, într-o farmacie, de exemplu, și au intrat niște femei, și eu, fiind bărbat adevărat, i-am oferit rândul meu. Sau am lăsat-o să treacă prima, deși erau alți doi bărbați în spatele meu, și cum ei nu înțeleg că o femeie trebuie întotdeauna respectată și lăsată prima-n rând? Acesta se numește sexism benevolent, pentru că se consideră că femeia trebuia să fie venerată pentru că este mai slabă, mai firavă, nu poate sta în rând mult, pentru că problemele ei sunt mai importante decât ale bărbaților și trebuie să fie protejată. În același timp, există o ignoranță totală, un dublu standard, pentru că, atunci când vorbim despre femei în politică, nimeni nu le cedează locul în față.

Este foarte important ca o persoană să-și cunoască sexualitatea, să-și exploreze dorințele. Ce o face ca persoană sexuală? Ce-ți aduce plăcere? Este paradoxal, noi am ajuns la această concluzie – cum noi putem vorbi despre comunitatea LGBT, dacă noi nu putem vorbi nici măcar despre sexualitatea heterosexuală, la noi în societate? Am observat, în China, de exemplu, fetele nu sunt încurajate să-și exploreze sexualitatea. Foarte des, ele ajung la 24 de ani și niciodată nu și-au văzut vaginul. Nimeni nu le-a spus: „Ia o oglindă, du-te acasă, și uite-te cum arată vaginul tău și cum acolo totul funcționează”.

Din păcate, în educația sexuală, nu este vorba doar despre niște tineri. Este, de asemenea, o discuție dintre părinți și copil, o discuție care începe de la o vârstă de 7-8 ani, cu termeni corecți, adecvați pentru această vârstă, cu tematica adecvată pentru acea vârstă. La această vârstă, copilul începe deja să-și cunoască corpul într-un fel. Cu fiecare an are nevoie de mai multă înțelegere despre ce înseamnă corpul lui și necesitățile corpului. Aici ajungem la necesitățile corpului și respectarea altui corp.

Pentru mine, cazul din Spitalul Neuropsihologic din Bălți, în care fetele cu dizabilitate mintală au fost violate de un doctor, și complicii sunt asistentele medicale, procuratura, sunt persoane din sistem! Este un sistem întreg care este complice! Iar vocile lor nu sunt auzite, ele vorbesc, dar vocile lor nu sunt auzite, pentru că ele nu sunt privilegiate, pentru că ele au o dizabilitate mintală, pentru că ele sunt orfane, pentru că ele n-au părinți înstăriți care să lupte pentru ele sau să le protejeze. Statul sau persoanele care le discriminează le văd ca persoane… nici ca persoane, ele sunt dezumanizate în acest proces! Și cel mai aiurea este că nimeni nu vorbește despre acest caz!

Cineva dintre voi știe o persoană transgender, ca să poată spune că „trans” sunt persoane nenormale? Cineva dintre voi știe o persoană gay sau lesbiană sau bisexuală. Să știi experiența lor de viață, să vorbești cu ei, să vezi cum e să auzi zilnic, la locul de muncă, declarații homofobe de la colegii tăi. Eu nu știu cum să explic că o prietenă de-a mea mă sună și-mi spune „Eu am nevoie să beau azi, pentru că eu nu mai pot. La locul meu de muncă, în fiecare zi, aud declarații homofobe. Un loc de muncă care ar trebui să fie pentru egalitate de gen și egalitate de șanse, curcubeu și dragoste ș.a.m.d. Dar colegii mei moldoveni, în fiecare zi spun ceva homofob!” Și această persoană a plecat din țară, o persoană deșteaptă a plecat din țară pentru că societatea noastră este homofobă!

Guvernul nostru, Parlamentul, legile sunt așa… „Noi o să facem!” și când fac, îți vine să zici „Mai bine nu faceți!” Ca exemplu este Legea nr. 180, în care s-a aprobat cota, pentru care au luptat mai multe ONG-uri,Care au dorit ca această lege să fie propusă pentru a asigura femeilor loc în poziții de luare a deciziilor. Lege vorbește despre cota recomandabilă dintre sexe – 60% bărbați, 40% femei sau invers. Asta este cota recomandabilă. Legea a fost votată, totul este OK, dar s-a scos prevederea ce ține de plasamentul în listele electorale.

În Polonia, de câțiva ani, când era cota recomandabilă de sexe, nu funcționa. Femeile s-au unit, indiferent de partidul din care făceau parte și-au protestat. „Nu funcționează această cotă, pentru că noi suntem mereu la sfârșitul listei! Noi nu suntem nici în primele 10 poziții pe listă!” Iată de ce există prevederea cu privire la plasament. Lista este făcută în zigzag, adică bărbat-femeie sau doi bărbați o femeie, în așa fel se asigură că femeile ajung în aceste poziții.

Eu vreau să fie femei în politică care să reprezinte experiența mea de viață. Eu nu vreau să merg prin oraș, de exemplu, Și să mi se înceapă ciclu și să nu știu în ce veceu să mă duc, Ca să-mi găsesc un tampon sau un absorbant. Eu nu cred că un bărbat își dă seama că, Ciclu nu se întâmplă după plan. Uneori el se întâmplă și tu ai nevoie de un veceu public care să fie curat și eu să pot să cumpăr sau să iau sau dacă am cu mine, să-l aplic. Mai departe, sunt mult alte experiențe de viață, ca sarcina, îngrijirea copilului, ca balanța de viață dintre maternitate și carieră. Foarte des, bărbații nu vor fi cei care vor înțelege ce înseamnă să fii în această poziție de femeie. De aia noi avem nevoie de femei în politică, plus că s-a demonstrat prin studii și rapoarte și la noi că femeile nu sunt atât de coruptibile ca bărbații.

Eu, personal, cunosc persoane musulmane feministe, care poartă hijab, care luptă pentru egalitatea de gen, care, anul trecut, au deschis specialitatea studiilor de gen într-o universitate din Afganistan. Deci, eu cunosc aceste persoane, eu știu cum ele-și negociază feminismul, religia lor, pentru că asta face parte din identitatea lor. Dar, în momentul în care, ca o femeie din Moldova, tu nu cunoști nicio femeie musulmană feministă Și spui că hijabul este o opresare și este OK să le banăm, să le penalizăm pe musulmane pentru că, vezi Doamne, au venit în Franța și trebuie să asculte regulile și legile… Sorry, dar legile, câteodată, sunt misogine și sexiste, legile opresează. Foarte des!

Acest burquini, de fapt, semnifică libertate pentru femeile musulmane. Să facă plajă, să facă surfing, să înoate, să joace volei… Dacă să discutăm concret acest caz, trebui citită declarația femeii care a creat acest burquini. Asta tot este interesant. Care a fost intenția ei? Este o femeie musulmană din Australia, Și ea a decis să creeze burquini, pentru că a văzut că multe femei musulmane nu au acces la bazin sau să facă sport în public, afară, pentru că sunt limitate de haine.

Și cel mai bizar este să ne uităm la pozele din anii 20, când se măsura cât de mult sunt dezgolite picioarele femeilor pe plajă. Și ajungem la faptul că femeile, de fapt, niciodată nu pot fi îmbrăcat cum vor. Sau ele sunt prea dezbrăcate sau sunt prea îmbrăcate. Cumva, felul în care este îmbrăcată femeia este folosit pentru a proteja moralitatea bărbaților. Că, Doamne ferește, o să i se scoale! OK, sorry pentru provocare! Pe de altă parte, femeia este folosită pentru a proteja securitatea societății,
Pentru că… teroriști! Unde este logica? Nu-nțeleg!

Eu îmi asum privilegiul de a fi născută în oraș, părinții mei sunt din oraș, bunicii mei la fel, Eu sunt privilegiată în acest sens. Ambii părinți lucrează și sunt abili d.p.d.v. fizic să lucreze. Eu nu am nicio dizabilitate fizică sau mintală, sunt heterosexuală și am făcut Studii superioare, am masterat în altă țară, la o universitate care se consideră prestigioasă. Eu am un serviciu bun, unde sunt plătită bine și nu trebuie să cer bani de la părinți. În toate aceste sensuri, eu sunt privilegiată, poate chiar mai privilegiată decât unii bărbați din această țară.

A fi independent sau independentă înseamnă să-ți asumi responsabilitatea acțiunilor. Să nu aștepți ca cineva să vină să te ajute să ieși din rahatul tău, să-ți rezolve problemele. Tu trebuie singur să-ți rezolvi problemele. Momentul de independență este momentul de responsabilitate. Altfel, chiar dacă ești independent, ești infantil. Aștepți ca cineva superior ție Să aibă grijă de problemele tale. Doresc Moldovei să fie responsabilă, nu doar independentă, dar și responsabilă pentru independența sa, să-și rezolva căcaturile!