E ușor să fii jurnalist la Tiraspol?/ OPINIE

„Fiecare persoană are dreptul la libertatea convingerilor și libera lor exprimare; acest drept include libertatea nestingherită de a apăra convingerile proprii și libertatea de a căuta, de a răspândi informații și idei prin orice mijloace, indiferent de frontierele de stat”.

Voi reda raportul lui G.P. Volovoi: „Rolul mass-media independente și de opoziție în viața Transnistriei” în versiunea prescurtată.

„Haideți să definim din start termenii. Mass media independentă nu este mass media finanțată din surse publice, de e independentă față de stat. Mass media de opoziție sunt sursele media care în articolele proprii pun în permanență accentul pe critica acțiunilor puterii.” Cu aceste cuvinte și-a început raportul Volovoi.

„În societatea contemporană, rolul presei, televiziunii şi internetului este foarte important. Or principala trăsătură a societății noastre este viteza informației. Noi primim informații despre evenimentele întâmplate în toate colțurile lumii în decurs de câteva minute. Primind produsul mediatic din câteva surse, în viața noastră se formează anumite concepții despre cele întâmplate. Iar dacă mass media oferă informații obiective, orice persoană rațională poate face concluziile de rigoare”.

Spre regret, astăzi, tot mai multe surse media încetează să fie surse de informații. Și asta se referă în primul rând la politica editorial adoptată de fondatorii sau redacțiile acestor media.

În Transnistria nu sunt multe surse media nestatale. Haideți să le enumerăm în funcție de durata vieții acestora.

Presă de tipar:

1. “Bună ziua” (ООО “Комбриг”, Рыбница)

2. “Știrile Sindicatelor” (organul federației sindicatelor Transnistriei)

3. “Omul și drepturile sale” (ОО “Fundația pentru protecția drepturilor omului și politici eficiente”) – tiraj: 2000 exemplare

Medii electronice:

1. „TSV”, radio „Inter FM” și o serie de posturi radio redifuzate: „Șanson”, „Dorojnoie Radio” – (Sheriff).

2. Radio „Novaia Volna (Unda Nouă)”, Internet TV “Dnestr TV” (SRL ” Compania Teleradio „Novaia Volna”)

În mediile noastre de astăzi persistă două opinii:

1. Mass media nu ar trebui să critice puterea și politica ei, iar știrile ar trebui să promoveze susținerea politicilor guvernării actuale. Adepții acestei opinii sunt de regulă cei care consideră că RMN se află într-o situație complicată datorită nerecunoașterii sale și, respective, nu ar recomanda dezechilibrarea situației.

2. Mass media ar trebui să critice puterea atunci când funcționarii și politicienii greșesc, iar știrile ar trebui să stimuleze atitudinea critică față de politica guvernării actuale. Acest punct de vedere este în mare parte specific celor care nu sunt de acord cu acțiunile guvernului și ale președintelui.

Avem noi oare mass media de opoziție? Ca să răspundem la această întrebare, ar trebui pentru început să răspundem la o altă întrebare: avem noi oare opoziție? Haideți să clarificăm. După înfrângerea în alegerile președintelui RMN, adepții lui Igor Smirnov în mare măsură s-au regăsit în partidul „Rodina”, reprezentat astăzi de Alexandr Caraman. Ei au un ziar și o pagină web, accesul la care este îngreunat de furnizorii de internet din regiune. Susținătorii lui Anatoli Caminschi erau inițial grupați într-o organizație cu posibilități financiare mari – partidul „Obnovlenie”. Pentru majoritatea locuitorilor, această structură se asociază cu compania „Sheriff”. Mai avem și Partidul Comuniștilor din Transnistria, care au ziarul „Adevărul Nistrean” și un website.

Nu prea am văzut activitate de opoziție din partea celor trei grupuri menționate mai sus. Posibil există ceva competiție, însă aceasta este inaccesibilă pentru alegătorul ordinar, și nu prezintă o valoare deosebită sau influență asupra societății. Există un ziar care nu se declară ziar de opoziție, dar în același timp se poate implica pentru protecția drepturilor omului în cele mai actuale probleme – starostele pieței transnistrene mass media, ziarul „Dobrîi deni!” din Rîbnița. Însă acest ziar e tirajat exclusiv în regiune, raionul și orașul Rîbnița.

Printre sursele mass media care critică în permanență, întemeiat și neîntemeiat, președintele RMN și guvernarea, putem menționa numai ziarul „Omul și drepturile sale”

Un rol special în viața societății nistrene l-a avut site-ul „Forumul social transnistrean”. Deși nu era o sursă mass media înregistrată oficial, volumul de informații și numărul utilizatorilor a crescut atât de mult încât acesta a devenit pentru mulți o platformă de schimb de opinii și de publicare a de informații – sau dezinformații. După cum cunoaștem, presiunile KGB-ului transnistrean asupra fondatorului și administratorului acestui site au dus la închiderea acestuia. O serie de pagini web, inclusiv pe rețelele sociale, unde deseori se publică opinii de opoziție, in majoritatea cazurilor anonim, nu pot fi considerate surse mass media dintr-o serie de motive. Dar și influența acestora asupra minților majorității transnistrenilor de astăzi nu este atât de considerabilă cum ar vrea unii să arate. La fel, puteți să observați că există și altă presă de partid. Dar anume asta e și problema – edițiile sunt destul de rare, și acestea nu pot pretinde calitatea de mass media ce influențează societatea.

În ce constă atunci rolul mass media de opoziție și independente? Îmi imaginez că nu pot exista opinii uniforme referitor la evenimentele care au loc în societate și în stat. E în firea omului de a avea o opinie pe orice subiect. Nefiind specialiști în domeniul fotbalului, noi, pe durata meciului, întotdeauna suntem gata să spunem că jucătorul trebuia să șuteze mai devreme, și nu prea ne interesează cum ar fi afectat aceste opinii situația pe cealaltă jumătate a terenului. În Transnistria, unul dintre motivele care fac mass media să publice materiale de opoziție îl constituie politica editorială conservatistă a surselor oficiale, care practic exclude apariția unor materiale critice serioase. Complicația exclusivă a procedurii de acreditare, divizarea în surse de stat și celelalte la capitolul acces la informație – toate astea nu pot fi trecute cu vederea, servind temei pentru critici. Rolul media actuale, în varianta ideală, este de a fi o tribună pentru membrilor activi ai societății. Pentru ce, o să întrebați voi? Pentru a crea posibilitatea dialogului cu guvernarea și cu partidele existente. Pentru ca ele măcar uneori să audă o opinie deosebită de opinia proprie. Atenționez aici că ORICE sursă media (oficială sau independentă) trebuie să fie în opoziție față de structurile guvernării actuale atunci când chestiunea ține de protecția drepturilor cetățenilor.

Spre regret, astăzi, aceste principii nu se promovează. Mass media a devenit un element de luptă ideologică, nu una de răspândire a informației. Anume din acest motiv, cel mai des, mass media foloseşte metode de insuflare, informații scoase din context, şi promovează stereotipuris.

Mai mult decât atât, mass media transnistrenă desfășoară foarte rar investigații jurnalistice. Iar în condițiile de lucru ale unei surse media de opoziție, anume jurnalismul de investigație permite descoperrea esenței celor întâmplate și relatarea acestor fapte în detaliu societății. Uneori apar materiale unde se pune accentul pe investigații, însă jurnalistul doar definește problema sau pune întrebarea, fără a merge mai departe. Au existat cazuri în care, pentru amplificarea efectului de obiectivitate, unele surse media au prezentat date din studii sociologice ce nu pot fi atestate ca veridice. Acest procedeu nu se mai folosește acum, dar, probabil, vom auzi de el mai des odată cu apropierea viitoarelor alegeri. Universitatea de Stat din Tiraspol a licențat prea mulți sociologi pentru o republică atât de mică. În varianta ideală, opoziția, ca și presa de opoziție, ar trebui nu doar să constate erorile guvernării, ci și să ofere soluții alternative. Este deosebit de important acest fapt pentru partidele ce au pierdut alegerile, dar vor să arate alegătorilor potențiali capacitatea de a adopta decizii corecte.

În Transnistria, nu se vede o astfel de activitate. Mai mult decat atât, opoziția trebuie nu doar să poată ține piept, ci, în măsura posibilităților, și să ajute în soluționarea problemelor idenitificate. Iar posibilitățile lor sunt chiar destul de mari. Reamintesc: chemări în judecată, declarații publice etc. etc. Presa, în asemenea cazuri, informează opinia publică despre acest gen de activități. Vreau să vă întreb: multe cazuri de acest gen cunoașteți?

Cât privește proiectele – acestea nu sunt periculoase atât timp cât implementarea lor nu dăunează ci contribuie la dezvoltarea societății și statului. Atunci când există opoziție, în societate întotdeauna se simte o activitate constructivă. Sunt de acord cu tezele de bază ale raportului. Nu avem opoziție și libertate de exprimare deplină în Transnistria.

Mai ales după ce, anul trecut, au fost închise site-urile independente. Chiar și portaluri ca „Forumul social transnistrean” și „Noua regiune-Transnistria”. Ele nu făceau altceva decât să informeze utilizatorii, fără a da aprecieri. Libertatea de exprimare și democrația sunt posibile numai acolo unde există societate civilă. Noi nu avem partide politice veritabile. Și nu vom avea atât timp cât organele reprezentative ale puterii vor fi alese din deputați pe liste de partid. Există două partide: unul făcut pentru o firmă, și altul pentru o persoană. Prin ce se mai deosebesc acestea? Ce fel de partide sunt ele?

La noi nu funcționează nici organizațiile neguvernamentale, deoarece autoritățile se tem de ele. Vezi doamne, banii din care acestea au grijă de mediu, dezvoltă sportul în sate, promovează modul sănătos de viață, protejează regnul animal sau previn răspândirea HIV/SIDA au miros.

De ce nu avem societate civilă? Pentru că nu există o indicație de sus de a o dezvolta, în conformitate cu Constituția RMN (articolul 1, principal) unde se spune că „RMN” este un stat democratic de drept. Există în schimb indicația verbală de a suprima societatea civilă în fașă. Dar atunci ar fi fost mai onest de a scrie în Constituție, în art.1, că „RMN este un stat totalitar și autoritar”, și de a acționa respectiv, suportând și consecințele prin atitudinea comunității internaționale.

În concluzie, ni s-a propus să facem un pronostic dacă se poate asigura în Transnistria libertatea de exprimare și democrația. Eu am exprimat cel mai optimist pronostic: neapărat va fi mai bine! Trebuie să credem în asta! Va fi foarte bine! Dar nu degrabă – și nu la noi.

Nicolai Buceațchi