În semn de solidaritate cu Ucraina, voi cumpăra din magazine produse ucraineşti. Voi trece la ciocolată ucrainească. La bomboane mentolate ucrianeşti. Voi mânca fasole ucrainească. Voi cumpăra pantofi ucraineşti.
În semn de solidaritate cu Ucraina, zilnic voi învăţa câteva cuvinte în ucraineană – o limbă pe care, cîndva, o rupeam binişor. O limbă pe care a vorbit-o bunica mea, Ana. O limbă extrem de frumoasă. O limbă pe care o vorbea jumătate din Flutura mea.
Azi am învăţat o expresie nouă: Я сумую. Mi-e dor. Mi-e dor de tine, bunico. Я сумую за тобою, бабуся!
În semn de solidaritate cu Ucraina, o să încerc să aflu cât mai multe lucruri despre cultura ucraineană. O să încerc să aflu cât mai multe lucruri despre literatura ucraineană.
Deşi suntem vecini, noi ştim atât de puţine lucruri unii despre alţii!
Sper ca, într-o bună zi, să cunosc atât de bine ucraineana, încât să pot citi poezii şi romane ucraineşti. Visul meu să pot traduce în română un roman ucrainesc.
Asta e ceea ce pot face eu, acum, pentru Ucraina. E, poate, mai mult decât aş ieşi cu un steag în culorile ucrainene în piaţă. E, poate, mai mult decât m-aş umple de năduf contra duşmanilor Ucrainei.
спільно з Україною.
Sunt solidar cu Ucraina.
