De muzică nu mă satur niciodată…/ INTERVIU cu maestrul Nicolae Botgros

De muzică nu mă satur niciodată. Este destăinuirea maestrului Nicolae Botgros făcută în interviul pentru Moldova.ORG. Astăzi, 25 ianuarie, distinsul violonist și dirijor al Orchestrei Naționale de Muzică Populară ,,Lăutarii’’ împlinește 61 de ani.

Stimate Nicolae Botgros, popularitatea de care vă bucurați, succesele remarcabile și realizările obținute pe parcursul anilor, valabile pentru ,,Cartea Recordurilor’’, sunt rezultatul unei munci titanice, a perseverenței continuă, dar și a marei dragoste pentru cântecul popular. Când v-ați îndrăgostit de Muzică?

Afirmaţia că dragostea pentru muzica populară o port în suflet din copilărie, la prima vedere, pare a fi banală, dar este sinceră și adevărată. La vârsta de 4-5 anişori tatăl meu, un apreciat lăutar, mă lua la toate petrecerile pentru a bate doba, dar privirile mi se îndreptau spre vioara tatălui, care mi-a și dat primele lecții, primele sfaturi cum să țin în mâini vioara. Au fost cele ma preţioase lecţii, care mi-au rămas developate în memorie pentru toată viaţa. Tot de la tata, Dumnezeu să-l odihnească, am înţeles, că niciodată nu trebuie să mă opresc la cele obţinute, să fiu în continuă căutare de noi modalităţi de exprimare a stărilor şi emoţiilor sufleteşti. Oricum, pentru o ascensiune artistică era nevoie și de studii muzicale. Astfel, am studiat inițial, la școala de iluminare culturală din Soroca (din acest an această instituție îi poartă numele – nota redacției). A urmat activitatea la orchestra ,,Ciocârlia” din Edineţ, unde am avut marele noroc să fiu în preajma unor oameni deosebiţi, care m-au îndrumat. Or, așa cum omul trebuie să-și urmeze destinul, a trebuit să vin la Chișinău. După câțiva ani de actviitate în orchestra Ansamblului de cântece și dansuri populare ,,Joc”, în anul 1978 mi se propunere relansarea orchestrei “Lăutarii”,

A fost greu să aduceți orchestra “Lăutarii” pe cele mai înalte culmi ale artei interpretative, să devină ceea ce este astăzi – un simbol al muzicii populare în întreg arealul românesc, așa cum este apreciată de mulți ani și să-și mențină stilul inconfundabil de interpretare?

Nimănui nimic nu i se dă ușor. Dacă te bazezi doar pe talent și nu depui eforturi, de multe ori, talentul este risipit fără a da rezultate și apoi se caută vinovatul. Trebuie să recunosc, ca oricare alt colectiv, și ,,Lăutarii”, a trecut şi prin etape mai dificile, căci dincolo de luminile rampei, de aplauze şi flori, în care ne scaldă publicul, este muncă zi de zi, cotidianul fiecăruia, cu griji, probleme, multe greu de rezolvat. Or, mă bucur că toţi membrii orchestrei “Lăutarii”, fie începători sau cu o bogată experiență, ţin cu tot sufletul la acest nume şi muncesc pentru a-i menţine faima. Pe lângă tehnica interpetativă, stilul orchestrei, mai este şi repertoriul, la alcătuirea căruia participă majoritatea colegilor din orchestră, care au realizat ca şi mine, că în scenă trebuie cântată doar muzica de calitate. De aici pornesc solicitările zecilor de artiști de a înregistra CD-uri, de a cânta în multe festivaluri și emisiuni. Nu pot înșirui sutele de evenimente culturale importante la care a participat orchestra “Lăutarii”, mai ales în ultimii ani, dar aveți posibilatatea să ne urmăriți la mai multe posturi de televiziune din Moldova și din România. Am afirmat și în alte interviuri, dar este bine să repet ca să se știe – menirea noastră este să readucem în circuit tezaurul folcloric moştenit de la străbuni, dar orchestra “Lăutarii” a lansat şi foarte mule creaţii de autor, piese de valoare indiscutabilă, care vor rămâne în istoria muzicii naționale.

Mă mai bucură faptul că la noi folclorul este transmis din tată în fiu. Mulţi copii ai colegilor mei au devenit muzicieni şi această continuitate îmi dă siguranţă în perpetuarea tradiţiilor muzicale. Afirmaţia este valabilă şi în cazul meu, deoarece am reuşit, prin exemple concrete să altoiesc dragostea pentru Muzică şi feciorului Corneliu, care este alături de mine în orchestră de 2 decenii. Desigur, marea împlinire sufletească mi-o aduce nepotul Cristi, care studiază vioara la liceul ,,Ciprian Porumbescu”, și a obținut mai multe premii la prestigioase concursuri.

În scurtele clipe de răgaz, reveniți cu gândul la unele clipe din viaţă. Întorcând anii înapoi prin lumina amintirilor, ce momente vă mențin mai mult în trecut?

Dacă e să stai și să-mi amintesc, atunci as putea să depăn firul amintirilor clipe cu clipă, deoarece le păstrez în inimă şi în amintire. Or, aceste clipe frumoase nu-mi aparțin doar mie, dar şi colegilor, bunilor mei prieteni și desigur tuturor admiratorilor mei, căci cu ei am împarțit bucuriile succeselor şi tristeţile unor eşecuri. Acum fugitiv, pot să amintesc, că nu poate fi uitat nicidecum, primul spectacol pe care l-am susţinut cu noua formulă a orchestrei “Lăutarii” în funcţie de dirijor, apoi miile de concerte dăruite cu mult drag melomanilor, dar şi turneele din străinătate, prin care am reuşit să demonstrăm frumuseţea inegalabilă a folclorului nostru. Chiar la început de an am evoluat în mai multe capitale europene cu Ioana Căpraru și Ion Paladi. Au fost niște spectacole de vis la Lisabona, Madrid, Paris, Londra. Și anul trecut orchestra ,,Lăutarii” a avut spectacole extraodinare la Paris, Roma. Moldovenii plecați peste hotare, cu siguranță, au lucta cu ei și dragostea pentru muzica populara, așa explic dorința lor de a ne vedea.

Astfel, suntem invitați în multe țări, unde locuiesc conaționalii noștri. Sunt mândru că orchestra “Lăutarii” a fost solicitată pentru a acompania pe cei mai valoroşi exponenţi ai tuturor zonelor folclorice din Romănia. Dacă e să fac un calcul câți artiști din România a acompaniat orchestra“Lăutarii”, atunci sunt cu mult peste 300, bineînţeles, am acompaniat în spectacol sau pentru înregistrări pe majoritatea interpreţilor din Moldova, atât consacraţi cât şi începători… Acestea îmi sunt marile bucurii ale vieţii artistice, dincolo de problemele cotidianului, de care uit atunci cînd sînt în scenă.

Dar nu prea am timp pentru amintiri, eu fiind mereu în acțiune, ancorat în muzică. Şi înainte de spectacol şi după eu exersez, cânt ceva pentru suflet, ca să mă transfer totalmente în universul muzicii. Consider că numai aşa poţi convinge publicul de dorinţa de a oferi ceva deosebit, cînd eşti pregătit pentru aceasta. Eu de muzică nu mă satur niciodată.

Numele Nicolae Botgros, care se identifică cu “Lăutarii” a beneficiat de foarte multe aprecieri la superlativ. Nu au fost complimente, ci constatări în urma evoluărilor Dumneavoastră. Care dintre ele, credeţi că vă caracterizează?

Aprecierea publicului întotdeauna a fost ca un balsam pe suflet. Este o consideraţie pentru ceea ce fac, cu dragoste, cu pasiune. Ei, bine și autoritățile de la Chișinău și București au apreciat munca mea. Titlul de Orchestră Națională, care i-a fost sau ,,Ordinul Republicii’’ este un argument al celor afirmate. 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.