Obligația de a nu părăsi țara sau localitatea, impusă de procurori sau instanța de judecată, trebuie să fie limitată în timp, a hotărât marți Curtea Constituțională.
Curtea a menționat că, deși articolul 178 din Codul de procedură penală prevede în mod expres un termen pentru care să poată fi dispusă măsura obligației de a nu părăsi țara, durata maximă a acestei măsuri nu este stabilită.
Prin urmare, Curtea a reținut că lipsa prevederii unei durate maxime de aplicare a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara constituie o omisiune legislativă contrară Constituției.
Așadar, ca urmare a acestei hotărâri a Curții, în 3 luni autoritățile trebuie să vină în Parlament cu schimbările necesare, astfel încât dreptul la libertatea circulației prevăzut de Constituție să fie respectat, iar omisiunea duratei maxime a acestei măsuri să fie remediată.
Modul problematic de aplicare a acestei măsuri preventive a fost semnalat Curții de către o persoană care este parte a unui dosar aflat pe rol la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Din cauza impreciziei din lege, acestei persoane i-a fost prelungită de 10 ori interdicția de părăsire a țării.
Prin urmare, cetățeanului i-a fost încălcat dreptul prevăzut de Constituție privind libertatea circulației.
