Connect with us

Sănătate

Cum a devenit apa potabilă un produs de lux

Publicat

pe

Noi de multe ori uităm să închidem robinetul în timp ce ne spălăm dinții și avem iluzia că este apă din belșug. În acelaș timp, la nivel global apa a devenit „aurul albastru al secolului XXI” și „noul petrol”. Aceste denumiri pun în evidență faptul că rezervele de apă scad, iar necesitatea de apă crește. Devine din ce în ce mai clar că acest beneficiu necesar e totuși un lux, care nu e accesibil tuturor. Autorii comunității despre consumul rațional ЭкоВолк, au decis să pună în discuție problema – cum a devenit apa potabilă un produs de lux.

I. Furtună într-o sticlă sau care este costul producerii apei îmbuteliate

În 2017, băutura cea mai populară în America de Nord a devenit apa îmbuteliată. Pentru prima dată, cerința de apă a depășit cerința de băuturi carbogazoase. În 2016, suma vânzărilor companiei Nestlé au atins suma de 92 mlrd de dolari, 7,4 mlrd din această sumă au fost din vânzările apei îmbuteliate, sub diferite branduri. Din aceste 7,4 mlrd de dolari, 343 milioane au fost obținute de companie din îmbutelierea apelor statului Michigan, SUA.

Războiul din Nestlé și râul Michigan

Această sumă, de 343 milioane de dolari, a părut insuficientă, așa că managerii companiei s-au înarmat cu grafice ale vânzărilor apei îmbuteliate și au decis să lărgească linia de producere din Michigan. Pentru a garanta faptul că uzina de îmbuteliere va lucra la 100%, Nestlé a depus o cerere la administrația statului de a mări norma de apă, pe care o  preiau din sursele subterane, de la 950 la 1500 litri pe minut. Această cerere s-a bătut cap în cap cu faptul că în 2009, după câțiva ani de judecată, populația statului a obținut dreptul de a micșora volumul de preluare a apei, de la aceiași 1500 litri pe minut și limitarea utilizării apei în perioada de primăvară – vară.

Locuitorii statului s-au revoltat, au depus mii de scrisori de protest la administrația statului și au boicotat decizia judecătorească de a mări volumul de apă preluat de Nestlé. Cu toate acestea, în aprilie 2018 conducerea statului a aprobat cererea companiei și i-a permis să mărească volumul de apă preluat din izvoarele care alimentează râul Michigan.

Apa de la robinet vândută la butelie

Cele mai vestite branduri, sub care Nestlé vinde apa, sunt: Perrier, San-Pellegrino și Pure Life. Dacă primele două reprezintă apă minerală și se îmbuteliază la sursă – în orașul francez Vergèze și orașul Italian San – Pellegrino, atunci ultimul brand – Pure Life nu este  altceva decât apa de la robinet, filtrată, care paradoxal este ignorată de majoritatea locuitorilor marilor orașe.

Enlarge

download
Brandul de apă Pure Life, Nestle

Conform sondajelor de opinie efectuate în Statele Unite, două treimi din consumatori preferă apa îmbuteliată celei de la robinet. Volumul vânzărilor globale de apă îmbuteliată este de aproximativ 17 mlrd dolari pe an. Se estimează că până în 2024 va atinge suma de 24 mlrd dolari.

Cu toate acestea, standardele care reglementează calitatea apei de la robinet în Europa și SUA sunt cu mult mai stricte decât cele care reglementează apa îmbuteliată.

Este oare inofensivă apa îmbuteliată?

Unul dintre studiile efectuate în Statele Unite a arătat că al treila factor de preferință (după comoditatea ambalajului de unică folosință și accesibilitate) este părerea subiectivă privind inofensivitatea apei îmbuteliate. După ce au fost comparate mostrele de apă vândută sub diferite branduri și a apei de la robinet din orașul Cleveland, Ohio, s-a demonstrat că dacă 100% de mostre ale apei de la robinet în municipiu, corespund standartelor de calitate ale statului, doar 5% de mostre de apă îmbuteliată au trecut testul.

Sociologii sunt de părere că această credință oarbă în calitatea apei îmbuteliate se explică prin marketingul reușit al producătorilor. În publicitatea produselor se folosesc fie imagini ale naturii virgine, fie exclusivitate și apartenență la grupul social înstărit. Și aceste trucuri își fac treaba.

„Când ții în mână o sticlă de Perrier, asta vorbește ceva despre tine, că tu ești rafinat, că faci parte din cei care înțeleg ceea ce se petrece în lume” – Michael Bellas, conducătorul Beverage Marketing Corporation.

Cum a ajuns un aisberg în designul buteliilor?

Culmea transformării apei de calitate în produs de lux, accesibil celor care au avut norocul să se nască în familii bogate sau în regiunile cu legislație strictă privind gestionarea resurselor naturale, poate fi considerată apariția pe piață a unui brand de lux de apă care este îmbuteliată în sticle cu design special, în apropierea cercului polar.

Intrați pe pagina web a companiei Svalbarði. Jamal Qureshi, un om de afaceri de pe Wall street, în 2013 a vizitat Svalbard pe insula Spitzbergen, Norvegia și a adus soției sale de acolo, o sticlă de apă din aisbergul topit. După câțiva ani, el a obținut permisiunea de la guvernatorul teritoriului Svalbard, să producă această apă. Acum, de două ori pe an, vara și toamna, când din aisberg se desprind bucăți de gheață (din anumite motive, compania consideră că așa își aduce aportul la ecologia mondială), în Kongsfjord, care se află la 1000 km de cercul polar, se îndreaptă o expediție a companiei  Svalbarði.

Enlarge

Svalbardi-packaging-design-Studio-h-7
Imagine de promovare a apei de lux, Svalbardi

Pentru a produce 13 mii de butelii de apă, este nevoie de 15 tone de gheață. Aceste bucăți de gheață sunt transportate pe corăbii, apoi sunt topite și apa este turnată în butelii. Pe etichetă sunt menționate toate elementele unui brand de lux: numărul limitat de butelii, prețul (cam 70 euro) și dreptul exclusiv de a fi vândută în magazinul Harrods în Londra și pe pagina web a companiei.

II. Aprovizionarea cu apă pentru aleși sau cum oamenii se luptă pentru accesul la apă

În țările precum Mozambic, Africa, populația care primește apa din rezervoare, poate cheltui până la 45% din venitul lunare pentru apă, consumând cam 50 litri pe zi, adică de șase ori mai puțin. Cu toate acestea, în regiunile țării unde nu sunt puncte de apă subvenționate de stat, populația este dependentă de contrabandă, iar apa poate fi de o sută de ori mai scumpă decât cea oferită de stat.

În multe țări, chiar și cele dezvoltate, ruptura socio–economică poate crea practic o barieră între cartierele bogate și ce sărace, care nu sunt conectate la rețeaua de aprovizionare cu apă, între populația care-și permite să deschidă fântâni arteziene și cea care poate săpa doar până la apele de suprafață.

Cum a ajuns orașul Jakarta să se scufunde sub apă din cauza fântânilor

Nivelul mării în orașul Jakarta, Indonesia crește cu 5 cm pe an. 40% din teritoriul orașul se află deja sub apă, iar peste 10 ani el poate fi scufundat în întregime. Cursul apei în râuri se întoarce înapoi, cartiere întregi ajung sub apă. Acest tempou de creștere a nivelului mării este cu mult peste cel al creșterii oceanului planetar din cauza încălzirii globale. Cauza catastrofei este așezarea solului, provocată de săparea prea multor fântâni private.

În timp ce cartierele unde se află centrele de business și cele unde trăiește populația înstărită, primesc apa din stratul acvifer, mai mult de 60% din populația orașului folosesc apele de suprafață. Ei nu au resurse pentru a săpa la mari adâncimi, așa că folosesc apa îmbâcsită cu metale grele, nitrați și bacterii.

Enlarge

2018_03_22_42707_1521698539._large
Jakarta, protest împotriva privatizării fântânilor

Problema creată de fântânile așezate prea aproape una de alta, indiferent de adâncime, se referă la imposibilitatea de a controla calitatea apei.

Așa se face că până la începuturile secolului XX în Europa și Statele Unite ale Americii, apa era adusă în locuințe de companii private, ale căror servicii nu erau solicitate de oamenii săraci. Rezultatul acestei politici a fost focare dese de epidemii cum ar fi holera. La începutul secolului XX, odată ce orașele au început să crească, atitudinea față de apa potabilă s-a schimbat: apa potabilă a devenit un bun obștesc și era adusă în toate regiunile, indiferent de statutul social al locuitorilor, în baza unui impozit general. Dar o dată ce în lume se descentralizează aprovizionarea cu apă, în regiunile unde apa potabilă este insuficientă, se produce un regres la filosofia supraviețuirii celui mai puternic.

De ce bogații sunt indiferenți față de seceta la vecini?

În multe regiuni cu resurse limitate de apă potabilă, păturile sociale înstărite nu-și adaptează consumul de apă în funcție de condițiile de secetă. Cercetătorii în sociologie explică acest fapt printr-o neînțelegere a problemei. Dacă tu ești în stare să cumperi camioane de apă îmbuteliată, indiferent de prețurile mari, nu simți pe propria piele criza apei.

Primăvara anului 2018 a devenit critică pentru orașul Cape Town, Africa. Orașul a ajuns la limita de jos a rezervelor de apă și administrația orașului a introdus niște limitări stricte de utilizare a apei din rețea. S-a ajuns până la închiderea robinetelor în blocurile de locuit. Familiile înstărite au săpat numeroase fântâni private, a început să cumpere camioane de apă îmbuteliată și sisteme de filtrare, cele mai ieftine fiind de 3 mii dolari.

Cum se face economie la apă pe seama celor săraci

N-ar trebui să ne gândim că bariera trece doar între cei bogați și cei săraci. Uneori se întâmplă să treacă și între etnii.

Rezervația indiană Nr.40 cu numele „Șase națiuni”, care se află în provincia Ontario, Canada, se află la doar 20 km de o nouă uzină de filtrare a apei. În această rezervație trăiesc aproape 28 mii de oameni. Doar 9 % dintre ei au acces la apa filtrată. Locuitorii acestei regiuni sunt convinși că de vină este rasismul etnic. Ei nu pot să explice altfel indisponibilitatea apei potabile în regiunea aflată la vreo jumătate de oră de infrastructura necesară.

Enlarge

131007_wx9hh_rci-abo-close_sn635
Imagine de la un protest al populației native în Canada

În februarie 2018 s-a răspândit vestea că va fi construită o rețea de apă potabilă de la noua uzină spre două din școlile primare și 2000 case de pe teritoriul rezervației. Dar, chiar dacă lucrările vor fi executate, jumătate din populația rezervației oricum nu va avea acces la apa filtrată.

E posibil ca nedorința de a conecta la apa filtrată, toate casele sau cartierele din „Șase națiuni” se poate explica din punct de vedere economic. Dar unde se trage linia între economia rațională și încălcarea drepturilor locuitorilor la accesul la apa potabilă?

Dreptul la apă potabilă presupune asigurarea fiecărui om cu o cantitate suficientă de apă inofensivă și accesibilă din punct de vedere fizic și economic, pentru toate necesitățile zilnice (Comentariu general nr.15 despre dreptul la apă, la articolele 11 și 12 din Pactul internațional despre drepturile economice, sociale și culturale)

În Ecuador și Slovenia, prin constituție este interzisă privatizarea resurselor de apă. Ele sunt considerate bunuri strategice ale țării care pot fi deținute doar de stat  sau structuri municipale.

III. Epidemia globală de secetă

Pe planetă se numără cam 37 de straturi acvifere cu rezerve de apă considerabile. 27 dintre acestea sunt exploatate cu mult peste posibilitatea de reînnoirea a rezervelor de apă. Din 2002 până în 2017, NASA și German Aerospace Center au efectuat un studiu revoluționar sub numele GRACE (Gravity Recovery and Climate Experiment). Măsurând distanța dintre doi sateliți gemeni, cercetătorii au studiat schimbările câmpului gravitational al Pământului, care este legat de mișcarea maselor de apă – atât în rezultatul mișcării naturale a apei, cât și în rezultatul activității umane.

Rezultatele obținute au demonstrat ce se întâmplă cu apele subterane. Aceste date au permis cercetătorilor să facă o concluzie: în rezultatul schimbării climei și a activității umane, volumul cantității de apă în regiunile umede ale planetei s-au mărit, iar în regiunile uscate – a scăzut.

Enlarge

RESURSE-DE-APA
Rezervele de apă potabilă sunt mai mici decât pare

Ironia sorții – cu cât mai secetoasă este regiunea, cu atât se bazează mai mult pe rezervele subterane de apă. În acelaș timp, cu cât mai înaltă este temperatura aerului și cu cât mai uscat este, cu atât mai repede se produce evaporarea apei obținute de sub pământ. Acesta este un cerc vicios care acum nu poate fi rupt.

În articolul original este adusă drept exemplu situația Arabiei Saudite, care se ambiționează să facă agricultură, folosind resursele de ape din stratul acvifer. Totodată, Arabia Saudită cheltuie până la 1,5 milioane de barili de petrol pe zi pentru a transforma apa de mare în apă potabilă. Volumul extracției de petrol este de aproximativ 10 milioane de barili pe zi.

Calitatea apei în Republica Moldova lasă de dorit

Potrivit unui studiu din 2016 al Centrului Național de Sănătate Publică, în Republica Moldova principalele surse de alimentare cu apă sunt fluviul Nistru, care acoperă circa 54% din cantitatea totală de apă şi râul Prut care acoperă 16%, alte surse de apă de suprafaţă – 7% şi alte surse de apă subterane – 23%.

Aprovizionarea cu apă mai are loc şi din circa 5000 sonde de foraj cu alimentare din pânza freatică. Stocul mediu multianual al râurilor ţării este estimat la 13,2 miliarde m³, rezerva de ape subterane este estimată la circa 2,8 miliarde m³. Teoretic potenţialul de apă este de circa 16 miliarde m³, ceea ce înseamnă 3700 m³/locuitor pe an.

Însă potenţialul disponibil este de aproximativ 1100 m³/locuitor pe an, ceea ce situează Republica Moldova printre ţările cu resurse de apă relativ sărace. Potrivit situaţiei la 01.01.2007, rezervele exploatate de ape subterane constituiau în ansamblu pe republică 3468 mii m³/24h. În rezultatul monitorizării apelor subterane s-a constatat că apa multor sonde arteziene conţine ioni de amoniu, nitraţi, nitriţi în cantităţi considerabile, uneori depăşind valorile CMA.

În unele raioane din sudul ţării conţinutul înalt de compuşi ai azotului, în apele subterane, poate fi cauzat şi de factori naturali. Din numărul total de locuitori, circa 50% consumă apa poluată.

În opt din zece fântâni şi izvoare apa nu corespunde normativelor sanitare

În aceste condiţii s-a dublat morbiditatea în urma maladiilor cauzate de poluarea apei. Circa 80% din maladiile legate de calitatea nesatisfăcătoare a mediului sunt provocate de poluarea excesivă a apei potabile şi doar 20% – de ceilalţi factori de mediu. Din cauza calităţii apei, speranţa de viaţă a fiecărui sătean se reduce cu 4-5 ani. Circa 50% din populaţia Republicii Moldova nu are acces la apă potabilă de calitate. Aproape 60% este aprovizionată cu apă prin sistemul decentralizat (fântâni, izvoare).

Plus la toate, știrile alarmante, cu privire la dorința Ucrainei de a mai construi câteva hidrocetrale pe Nistru, nu deranjează autoritățile. În această situație poate ar fi nevoie de o inițiativă civică care să colecteze toate datele referitoare la asigurarea populației cu apă potabilă și să atragă atenția autorităților asupra acestei probleme. Nu de alta, dar în afară de apă și pământ nu prea avem bogății. Ar fi o rușine să rămânem și fără asta.

Sănătate

Programul „Sănătate fără hotare”: Medpark oferă servicii complexe pentru tratarea pacienților cu diagnostice complicate

Publicat

pe

De către

Prin programul „Sănătate fără hotare – tratamentul cazurilor grave în țară și străinătate”, pacienții grav bolnavi (în special cei cu afecțiuni oncologice, cardiologice și neurologice) au acces la servicii medicale complexe și de cea mai înaltă calitate. Până nu demult, unele servicii medicale nefiind accesibile în țară, pacienții erau nevoiți să se deplaseze în străinătate, pentru a beneficia de un tratament la cel mai înalt nivel. Acum Medpark pune la dispoziția pacienților cu diagnostice complicate soluții complexe de sănătate. În colaborare cu spitalele de top externe, Medpark va oferi pacienților expertiza medicilor locali și internaționali, precum și tehnologii de ultimă generație pentru investigații și tratamente complexe, acasă și peste hotare. Detalii despre proiectul care este o premieră pentru sectorul medical privat din Moldova oferă Olga Șchiopu, Director General Medpark.

  • Cum a fost conceput proiectul „Sănătate fără hotare”?

Olga Şchiopu: Este un proiect pe care l-am dezvoltat treptat. Totul a pornit de la acele cazuri medicale, în care nu am putut să le fim de ajutor pacienților în volum deplin, având la dispoziție capacitățile și tehnologiile existente. Şi pentru că nu este etic să le spunem pacienţilor: „Va trebui să rezolvați această problemă desinestătător”, am căutat soluţii.

Ne-am organizat și am lansat un serviciu cu o abordare unică, pentru ca să ne putem asuma responsabilitatea de a gestiona cazuri complicate, ca să putem avea grijă de acești pacienți pe parcursul întregului proces: de la stabilirea diagnosticului și până la încheierea tratamentului.

Deseori tratamentul în cazurile grave este de lungă durată, poate fi vorba chiar de ani. Pentru unele etape de tratament este necesară deplasarea în afara țării. Pacienții care au trecut prin astfel de situații știu foarte bine cât de frustrant este să mergi în străinătate, într-un mediu absolut străin, unde nu cunoști pe nimeni, unde este o altă cultură, alte obiceiuri, unde nu ai niciun umăr care să te sprijine. Din cauza acestei frustrări povara psihologică devine și mai mare pentru pacient, care este deja debusolat, pentru că se confruntă cu probleme de sănătate grave.

Noi vrem să scutim pacientul de acea stare de anxietate, de neliniște, de neînțelegere a ceea ce se întâmplă atunci când pleacă în străinătate pentru unele proceduri medicale, asumându-ne în totalitate aceste griji.

  • Într-adevăr, este o abordare unică, cel puțin în țara noastră… Probabil că nu a fost ușor să lansaţi un serviciu atât de complex şi să găsiţi parteneri.

Olga Şchiopu: Medpark este un spital matur, avem 8 ani de activitate în spate. Noi avem stabilite sisteme de calitate în instituție, noi înțelegem ce înseamnă calitate, ce înseamnă responsabilitate din partea unei instituții medicale, am ales parteneri care ne corespund nouă, ca valori, ca ideologie, ca atitudine față de pacient, ca respect față de demnitatea pacientului. Am ales aşa cum am fi ales pentru apropiații și rudele noastre. Primul nostru partener extern este spitalul din Turcia „Anadolu John Hopkins”. Continuăm stabilirea parteneriatelor cu alte spitale de referinţă.

Programul „Sănătate fără hotare” nu este o simplă direcţionare a pacientului către spitalele din afara țării. Este un concept complex. În primul rând, tot ce poate fi făcut în ţară – facem aici, pentru a diminua eventualele cheltuieli şi deplasări.

Iar atunci când un pacient pleacă în afara ţării, de el au grijă 2 persoane: un administrator de program, care gestionează şi oferă suport pentru întreaga logistică în cadrul deplasării și un coordonator medical, care monitorizează toate aspectele medicale.

Administratorul programului este în legătură permanentă atât cu pacientul şi familia sa, cât și cu spitalul-gazdă, cu tot personalul implicat de acolo. Iar toată circulația de informație are loc online, în regim continuu, fiind oferite răspunsuri la toate întrebările şi situaţiile posibile.

Vreau să subliniez că echipa medicală dedicată este formată la noi, la Medpark. Este vorba de specialiști foarte bine pregătiți, care în cadrul instituției noastre au lucrat pe parcursul multor ani anume cu aşa gen de cazuri complexe, multidisciplinare, care au stabilit diagnosticuri diferențiate dintre cele mai dificile. Deci de acum încolo, acești medici au acces la instrumente și mai sofisticate, într-un fel, le-am dat în calitate de instrumente resursele instituțiilor medicale de top din afara țării.

Pentru că noi suntem la curent cu tot ce se întâmplă cu pacientul, putem să intervenim oricând. Pacientul are senzația că se află tot în Medpark, că este tratat tot de acel medic care l-a evaluat, i-a stabilit diagnosticul, care a mers cu el până la această etapă și care continuă să-i fie alături, doar că nu fizic. Orice complicație, situație, orice întrebare care intervine – pacientul are cui o adresa și știe că are un umăr de nădejde. Este important.

  • Pacienților cu ce tipuri de boli este destinat programul „Sănătate fără hotare”? 

Olga Șchiopu: Când vorbim de diagnostice grave, ne referim la afecțiunile cardiologice, neurologice, dar, de cele mai dese ori este vorba de oncologie. Majoritatea pacienților moldoveni care merg să se trateze înafara țării sunt pacienți oncologici. La ora actuală, nicio instituție privată din Moldova nu poate oferi tratament oncologic fiindcă nu există un cadru legislativ în acest sens, el încă nu a fost elaborat. Noi, spitalul Medpark, am făcut primul pas: am introdus în lista de servicii prestate o investigație importantă pentru pacienții care suferă de cancer, și anume Tomografia Computerizată prin emisie de pozitroni (PET-CT).

Este o investigaţie absolut necesară pentru diagnosticarea patologiei oncologice și pentru monitorizarea eficienței tratamentului anticancer. Până acum, pacienții oncologici erau nevoiţi să meargă peste hotare pentru a o efectua, deci în Republica Moldova această procedură poate fi făcută doar la Medpark. În prezent încă nu putem oferi, din păcate, servicii de radioterapie și chimioterapie specializate, dar uite că datorită programului „Sănătate fără hotare” și ele devin accesibile pentru pacienții noștri.

Prognozăm că patologiile oncologice vor constitui 80% din totalul de pacienți care se vor adresa la Medpark în cadrul acestui program, dar nu excludem și alte patologii rare, cele care se întânesc cu o frecvență 1: 100 000 și care nu pot fi tratate într-o țară mică, ca Moldova. Spitalul Internațional Medpark va avea grijă de situația medicală complicată în care vă aflați dumneavoastră sau apropiații dumneavoastră!

Citește mai departe

Sănătate

Metode de contracepție în Moldova: de la infuzie din frunză de dafin până la sterilet

Publicat

pe

De către

Ruxandra este o tânără energică, modernă, care sfidează cotidianul și adoră să cunoască lucruri noi. Cu toate acestea, ea rămâne conservativă la capitolul planificării unei familii, dar și la folosirea metodelor de contracepție. „Cea mai bună metodă de a mă proteja de o sarcină nedorită este să mă abțin de la relații sexuale (râde), iar în cazul în care este nevoie, apelez la metodele împrumutate de la bătrâni, din cărțile pe care le citea bunica și mama. Există tot felul de ierburi care ajută. Evit să folosesc tot felul de pastile și substanțe chimice care-ți intoxică organismul, că după asta nici nu știi ce-i cu tine”, ne spune Ruxandra. Ea nu este singura care se ghidează după tradițiile luate din popor.

Oțet, căratul greutăților, spălături vaginale

La mijlocul lunii iulie, în lumea întreagă a fost marcată Ziua Internațională a Populației. În acest an, accentul s-a pus pe metodele de contracepție și dreptul omului de a alege dacă vrea sau nu să conceapă un copil și în ce perioadă să o facă.

Răsfoind mai multe file din istoria contracepției, descoperim perioade când femeile, pentru a se proteja de o sarcină nedorită, foloseau suc de lămâie, oțet, apelau la spălături vaginale, căratul greutăților, sport intensiv etc. „Recent, am aflat de la o pacientă despre o metodă nouă folosită pentru a nu rămâne însărcinată: duș vaginal cu fiertură din frunze de dafin. Toate aceste metode luate din popor nu sunt eficiente și pot afecta grav sănătatea”, atenționează Vera Melniciuc, ginecoloagă.

Totodată, ea susține că în popor există și concepția că femeia nu rămâne însărcinată în perioada în care alăptează. Însă, medicul spune că această metodă are subtilitățile ei: „Așa gândeau și bunicile noastre, iar când colo, se trezeau însărcinate. Nu rămân însărcinate doar femeile care alăptează copilul mai mic de șase luni, alăptează intensiv, adică la fiecare patru ore, iar ciclul menstrual al femeii încă nu s-a restabilit. Doar în aceste condiții, femeia este protejată”, subliniază Vera Melniciuc.

Enlarge

A12_5955
Vera Melniciuc, ginecoloagă

Foto: Tatiana Beghiu

Mai mult, ea susține că partenerii trebuie să-și planifice foarte bine familia, astfel încât intervalul dintre două sarcini să nu fie mai mic de doi ani, pentru a permite organismului să se odihnească.

Metode naturale de contracepție

Printre metodele naturale, enumerate de către medic, este actul sexual întrerupt. „Această metodă este eficientă dacă bărbații știu foarte bine să-și controleze ejacularea. După actul sexual, bărbatul trebuie să meargă să facă un duș și să urineze, pentru a elimina spermatozoizii care pot rămâne în uretră”, menționează medicul ginecolog.

O altă metodă ar fi și cea a calendarului, dar și aceasta este valabilă doar în cazul femeilor care au un ciclu menstrual stabil și știu exact când are loc ovulația și atunci se vor abține de la relații sexuale cu trei zile înainte și două zile după ovulație.

Enlarge

37312721_2007433309327668_4215409636796268544_n

Foto: UNFPA

Una dintre cele mai sigure metode de contracepție, spun specialiștii, este folosirea prezervativului. Acesta ne protejează de o sarcină nedorită și de bolile cu transmitere sexuală. În urmă cu sute de ani, oamenii se „protejau” cu intestine de animale sau textile înmuiate în ulei ori în substanțe chimice special, iar ulterior, au trecut la prezervativele din cauciuc. Totuși, prezervativele erau utilizate în mare taină, fiind blamate că împiedicau perpetuarea speciei umane. „Prezervativul trebuie folosit, în special, de tineri. Adolescenții au nevoie de asta pentru că rata lor de fertilitate este foarte înaltă”, spune Melniciuc.

În anii `60 ai secolului trecut, au devenit populare și dispozitivele intrauterine, dar și contraceptivele hormonalele – pilulele care te scuteau de orice griji, însă, care au stârnit o serie de dezbateri. „Chiar și acum sunt mulți care susțin că aceste pastile pot să te facă să aduni niște kilograme de care nu prea poți scăpa, dar toate acestea sunt niște mituri, ce au fost spulberate în urma mai multor cercetări. Da, ele pot reține lichidul în organism, dar este o stare trecătoare”, spune medicul ginecolog.

Am întrebat un grup de peste 100 de femei despre metodele de contracepție pe care le folosesc. Cea mai populară metodă menționată a fost steriletul (cunoscut și ca „spirală”), urmat de pilule, prezervative, implantul contraceptiv în mână și metoda calendarului. Însă, au fost și 12 femei care ne-au spus că nu folosesc nicio metodă de protecție.

Enlarge

wired.com_

Foto: wired.com

Medicul Vera Melniciuc îndeamnă femeile, ca înainte de a folosi orice metodă de contracepție, să consulte medicul ginecolog, pentru a exclude orice risc.

Drepturi și responsabilități egale

În același timp, reprezentanții UNFPA Moldova susțin că fiecare al șaptelea bărbat consideră că doar femeia este responsabilă de planificarea familiei și, de aceea, tot ea trebuie să aleagă metoda de contracepție. „Dreptul la planificare familială a fost proclamat acum 50 de ani. Aceasta înseamnă că fiecare persoană și fiecare cuplu are dreptul să decidă liber asupra numărului de copii pe care și-i dorește, a intervalului dintre sarcini și a momentului când să-și planifice sarcina, la fel și dacă vrea să aibă copii. Responsabili de această decizie trebuie să se facă ambii parteneri, dar nu doar femeia”, susține Rita Columbia, reprezentanta UNFPA în Moldova.

Potrivit unui sondaj din 2015, realizat de către revista The Journal of Family Practice, de-a lungul vieții, femeia schimbă circa patru metode de contracepție, pentru că este îngrijorată de efectele negative pe care le au acestea asupra sănătății ei. „Legarea trompelor uterine, adică sterilizarea femeii, este o metodă de contracepție mult prea radicală. Pilulele hormonale și plasturii vin cu o serie de efecte adverse – de la reducerea libidoului până la tromboflebită (inflamarea peretelui unei vene și formarea cheagurilor de sânge). Spiralele din uter pot provoca inflamații, iar lumânările nu sunt sută la sută sigure. Cu alte cuvinte, femeile ar pasa aceste responsabilități de contracepție pe umerii partenerului”, susțin cei de la The Journal of Family Practice.

Cu toate acestea, majoritatea bărbaților preferă să nu se implice în „chestiile femeiești”, susține Maxim Calaraș, medic ginecolog. „De fapt, sunt trei metode de contracepție pe care le pot folosi bărbații: actul sexual întrerupt, prezervativul și o metodă absolut neacceptată de societatea noastră – sterilizarea”, spune medicul.

Specialistul susține că, deși nu întotdeauna metodele de contracepție au un comportament prietenos cu organismul nostru, totuși, acestea sunt mai indicate decât avortul sau abandonarea copilului, acțiune la care aplică multe mame minore. Potrivit Biroului Național de Statistică, în anul 2016 s-au născut 1625 de copii ale căror mame aveau vârsta sub 18 ani. Totodată, statisticile arată că anual, în R. Moldova, se întrerup aproximativ 15 mii de sarcini.

În Moldova, există șapte categorii de persoane care pot primi gratuit contraceptive la medicul de familie:

  • tinerii cu vârsta până la 24 de ani;
  • familiile cu venituri mici (venit mai jos decât coșul minim de consum pentru fiecare membru al familiei);
  • persoanele HIV pozitive;
  • persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice, droguri și se află la evidenţa medicului narcolog;
  • persoanele cu dizabilități psiho-sociale aflate la evidenţa medicului psihiatru sau medicului de familie;
  • femeile care sunt victime ale abuzului sexual (pentru contracepție de urgență);
  • femeile care au efectuat un avort în ultimul an.
Citește mai departe

Sănătate

La 28 de ani i s-a pus eticheta de „cardiac”: „În Moldova există medici care fac minuni când nimeni nu mai crede în ele”

Publicat

pe

De către

Efort fizic – interzis. Sarcină – nerecomandată. Dependență de pastile – pe tot restul vieții. Este perspectiva sumbră pe care i-a descris-o terapeutul Valentinei, o femeie de 28 de ani din Chișinău, care visa să-și întemeieze o familie și să-și trăiască viața din plin. Senzația de „inimă care vrea să sară din piept” a făcut-o să se adreseze, acum trei ani, la policlinica de sector, iar electrocardiograma a scos la iveală un diagnostic ce nu i-a spus prea multe lucruri tinerei: sindromul WPW.

Valentina, pacientă: „Periodic aveam niște atacuri îngrozitoare. Inima începea să bată foarte repede, mă sufocam, leșinam deseori. Medicii de la policlinică mi-au spus că este o afecțiune congenitală și că va trebui să iau pastile toată viața, pentru că nu se tratează. Mi s-au impus un șir de restricții, trebuia să duc un mod de viață de pensionară.”

Femeia însă a refuzat să se resemneze cu această „sentință”. S-a documentat pe internet și a aflat că boala ei se tratează cu succes la Spitalul Internațional Medpark.

Valentina, pacientă: „Am citit că la Medpark activează un cardiolog de peste hotare, care tratează bolile de inimă prin metode moderne. Pentru mine era important să am și o a doua opinie despre problema mea, iar faptul că mă va consulta un specialist dinafara țării îmi inspira și mai multă  încredere.”

În decembrie anul trecut, Valentina a pășit pragul Centrului Sănătatea Inimii, unde a fost investigată de Hakan Eraslan, specialist cu 11 ani de experiență internațională în cardiologia intervențională, membru al Societății Europene de Cardiologie. A fost primul medic care i-a spus tinerei că are toate șansele să ducă o viață normală.

Hakan Eraslan, cardiolog, Medpark: „Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este o malformație congenitală, caracterizată prin existența unei căi suplimentare anormale între atrii și ventricule, unde „rătăcesc” impulsurile electrice care produc contracțiile inimii. La pacienții care au simptome minore tratamentul medicamentos este soluția optimă. În cazul Valentinei, însă, sindromul WPW se manifesta prin bătăi puternice ale inimii (tahicardie atrio-ventriculara), dispnee și chiar pierderea conștienței. Dincolo de scăderea calității vieții exista și pericolul ca pe termen lung, această aritmie să degenereze în una cu risc fatal. Pentru astfel de pacienți ablația cardiacă este cea mai eficientă și inofensivă metodă de tratament, cu o rată de succes de 95%.”

După ce Valentinei i s-a administrat anestezia locală, cardiologul a introdus, printr-un vas de la nivelul coapsei, un cateter în camerele inimii, cu ajutorul căruia a distrus calea accesorie ce provoca aritmia. Procedura de ablație cardiacă a durat doar câteva ore, iar tânăra a plecat acasă a doua zi, fără suturi, fără cicatrici și fără durere postoperatorie.

Valentina, pacientă: „Nu am cuvinte prin care să-mi exprim recunoștința față de echipa medicală a Centrului Sănătatea Inimii pentru speranța pe care mi-a dăruit-o. Acești oameni fac minuni chiar şi atunci când nimeni nu mai crede în ele. Planuri de viitor? Ne-am planificat cu soțul o călătorie peste hotare, la care până acum puteam doar să visez. Și desigur, acum, cu o inimă sănătoasă, îmi doresc să devin mamă cât mai curând!”

Afecţiunile cardiovasculare reprezintă cauza principală a mortalităţii la nivel mondial, iată de ce necesită o abordare complexă. Un diagnostic corect, stabilit la timp este primul pas spre un tratament eficient, care poate salva vieți. Spitalul Internațional Medpark oferă pacienților cardiaci șansa de a beneficia de consultația unor experți internaționali, specializați în tratamentul diagnosticurilor complicate.

Unul dintre ei este Hakan Eraslan, medic cu o experiență clinică de peste 11 ani în cardiologia intervențională. Anual, specialistul efectuează peste 1000 de coronarografii diagnostice, 500 de angioplastii coronariene, peste 20 de implanturi de pacemaker și zeci de ablații cardiace pentru tratararea pacienților cu aritmii.

Serviciul „A 2-a opinie” cu doctorul Hakan Eraslan este disponibil la Centrul Sănătatea Inimii Medpark, în baza unei programări prealabile la: 022 40 00 40.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com