Ajuns în satele frumoase şi pitoreşti ale plaiului, înţeleg perfect că timpul aici curge altfel. Nu mă grăbesc de parcă m-ar fugări turcii, opresc şi privesc ceea e minunat şi încântător, ceea ce dă farmec acestui pământ. Sunt locuri de basm, sunt locuri care nu te lasă să pleci cu una-cu două. Aici ascult poveşti şi legende şi las într-o parte istoria plină de date, de multe ori prea seci. Oricât de siropoase ar fi vorbele oamenilor care nu se ghidează după cărţi, dar îşi duc viaţa după cursul firesc, acestea sunt mai altfel, mai de suflet. Au acel ceva care te provoacă, care-ţi lasă loc de de-ce-uri, uneori chiar copilăreşti, care ştiu să te „condamne” să iubeşti locurile frumoase ale acestui pământ, te îmbolnăvesc de dorul revenirii.
“…Au trecut câţiva ani de când am fost pentru prima dată pe la Cobani, Glodeni. Am revenit şi am rămas uluit din nou de peisajele mirifice. Şi am constat din nou că la Cobani nu ai cum să te plictiseşti, iar venind aici nu vei regretă. E minunat să priveşti de sus satul, să vezi tablourile frumoase pline de simplitate şi firesc. Peisaje de aici încântă privire şi liniştesc sufletul, iar oamenii, cu care stai de vorbă, ai impresia că într-un fel sau altul şi-au împletit destinul cu stâncile.
Cobani a ajuns să-şi scrie istoria alături de stâncile milenare mult mai târziu decât atestarea sa documentarea. De fapt, localitatea este una bătrână, considerată cea mai veche dintre Prut şi Nistru. Cobaniul are 640 de ani şi este atestat documentar la trei iunie 1374. Arheologii au arătat că aceste locuri erau populate mult mai devreme. Or, s-a descoperit că în sfârşitul secolului II î.Hr. aici era o aşezare tripoliană târzie.
Şi toponimul Cobani este unul interesant, iar provenienţa lui se pierde în negura anilor. Acesta porneşte de la o legendă. Pe malul stâng al Prutului era localitatea Zubreuţi, zisă şi Vasileuţii de Jos, în unele documente Vasileuţii Mari, iar cei care doreau să ajungă la Iaşi sau Botoşani plăteau bani pescarilor şi erau trecuţi cu barca. „Pe unde ai trecut Prutul?” – întrebau călătorii. „Mai jos de Suta de movile…” răspundea de cele mai multe ori cineva. „Cu bani?”, întrebau primii. „Cu bani, cu bani!”, răspundeau ceilalţi.
Potrivit lucrării „Documente privind Istoria României. Veacul XIV-XV”, inundațiile devastatoare ale Prutului i-au silit pe pescari să schimbe năvoadele pe coase și pluguri, aceștia și-au mutat cuiburile lângă stâncile ocrotitoare de pe râul Camenca, aducând pe vatra noua și supranumele Cubani. Astfel Zubreuții, zis și Vasileuții Mari, s-au contopit într-o singură așezare Cubani.”
Mai târziu, prin 1974, sovieticii schimonosesc toponimul Cubani şi-l transformă în Cobani. Şi astăzi în sat mai pot fi întâlniţi oameni care au acte (certificate de naştere, diplome de absolvire) în care denumirea satului e trecută drept Cubani. Nu este exclus că în viitorul apropiat localitatea va reveni la denumirea de odinioară, mai ales că, în acest sens, a fost trimisă autorităţilor centrale o solicitare.
Oricât aş scrie despre Cobani gândurile îmi zboară la reciful coralier, dar mai ales la inegalabila şi impresionanta „Stânca Mare”. În epoca de piatră aici au locuit oameni, mai târziu, în anii sovietismului, când trecerea peste comori şi valori era la modă, „Stânca Mare” avea să devină victima industrializări. Aruncând o parte din ea în aer, mai-marii zilei au şters din istorie şi frumuseţe. În 1988, au fost opriţi din „opera” de distrugere de câţiva temerari de la Mişcarea Ecologistă din Moldova. Astăzi, Stânca Mare este un monument în aer liber, protejat prin lege.
Parte din acest frumos peisaj de la nordul Moldovei e şi râul Camenca, numit de localnici şi Camca. Apele-i şerpuiesc printre stâncile milenare şi dau tabloului impresionant al naturii şi o mai mare valoare.
Cine ajunge la Cobani v-a rămâne uluit nu doar de splendorile naturale, dar şi de cele spirituale. Localitatea e printre puţinele dintre Prut şi Nistru ce are o biserică de lemn. Aceasta a fost ridicată la 1838. La Cobani există şi un Muzeu de Istorie şi Etnografie, inaugurat acum doi ani, iar cei care ajung aici au posibilitatea să cunoască mult mai multe despre această localitate plină de istorii şi legende.
De lângă Cobani şi până la Branişte (Râşcani) cât priveşti în jur sunt o mulţime de movile. Unele mai mare, alte mai mici sunt ca nişte vârfuri de pe care poţi admira peisajele din jur. Se spune că ar fi vreo 3500, însă locul este cunoscut cu numele de „Suta de Movile”.
Despre faimoasele movile a scris chiar şi Dimitrie Cantemir, iar scriitorul polonez Jozef Ignacy Kraszewsky a afirmat în una din lucrările sale că „Suta de Movile” este o necropolă a regilor sciţi. Locul apare indicat şi pe Harta lui Bauer din 1772.
Movilele sunt încărcate de frumuseţe, dar şi de multe mistere şi legende. Apariţia acestora e datorată fenomenelor naturale, mai mult fiind vorba de alunecări de teren, susţin unii. Alţii afirmă că acestea au fost ridicate în timpul unei bătălii cu turcii. Există opinii că acestea ar avea origine glaciară.
Profesorul Ştefan Ciobanu spunea despre „Suta de Movile”: „… una lângă alta se ridică ca nişte furnicare uriaşe un număr mare de movile, a căror provenienţă a dat naştere la diferite ipoteze… Dărâmate de vremuri şi de om, unele din ele par ridicături naturale. Dar faptul că asemenea movile se găsesc şi pe alte râuri, ne face să presupunem că aceste movile au fost create cu alte scopuri decât cele de pe dealuri”.
Movila Voinicului sau Ţiganului, cum o mai numesc unii, este cea mai mare şi are o înălţime peste 30 de metri. Majoritatea movilelor au între unu şi trei metri. Aici, la Suta de Movile. soarele răsare şi apune mai altfel decât prin alte părţi, iar luna şi stele sunt parcă mai aproape, încât s-ar părea că le atingi cu mâna.
…Când vorbim de Cobani, cu certitudine, e cazul să ne referim şi la Rezervaţia „Pădurea Domnească”, or localitatea se află în aria acesteia.Pe an ce trece, „Pădurea Domnească” devine una dintre cele mai căutate destinaţii turistice. Între şase şi şapte mii de persoane sunt atrase anual de peisajele de poveste şi de vieţuitoarele de aici.
Rezervaţia are o suprafaţă de circa 5736 ha, dintre care aproape cinci mii (4979 ha) sunt acoperite de păduri. Aici, pot fi văzute 31 de specii de plante rare (12 incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, iar 19, cu diferit grad de periclitare, incluse UICN Red List Categories).
Este de-a dreptul uluitor să admiri peisajele, să stai la umbra stejarilor seculari, să urci pe stâncile milenare, inclusiv pe cele de la Cobani, să urmăreşti cu atenţie bâtlanii, care stau nestingheriţi într-o ţară ce e numai a lor. De altfel, fauna Rezervaţiei „Pădurea Domnească” este una impresionantă – 47 specii de mamifere, 15 specii de reptile şi amfibieni şi 159 specii de păsări, din ele – 21 de specii sunt introduse în categoria speciilor rare de animale.
Şi când te mai gândeşti că aici, la „Pădurea Domnească”, sunt şi zimbri, uneori cuminţi, alteori „revoltaţi”. Ba fug, ba stau cuminţi (sunt şase la număr), jucând de minune rolul de fotomodele.
Lacuri liniştite, râuleţe grăbite, grote încărcate de istorie şi sate pline de farmec – toate parte din misterioasa şi frumoasa Rezervaţie „Pădurea Domnească”. În toamna acestui an, aici va fi inaugurat şi un complex turistic.
Sunt multe de văzut la „Pădurea Domnească”. Sunt convins că povestea de călătorie prin această Rezervaţie va fi una incitantă, pentru că veţi înţelege cât de frumos este pământul pe care v-aţi născut… Sugestia mea este să vă faceţi o vacanţă de vis, iar în jurnalul de călătorii să notaţi cât mai multe impresii importante şi interesante despre Cobani, „Suta de Movile”, „Pădurea Domnească”…
Text şi foto: Dinu RUSU
