Am venit pentru prima dată în Moldova în 2008 pentru a efectua o cercetare pentru teza mea de licență. Am fost și rămân fascinată de Moldova și politica și cultura sa, de amestecătura de istorie sovietică și de atmosfera sa primitoare. Am fost fascinată, de asemenea, de lipsa de cunoștințe și înțelegere despre acest stat în vest.
Îmi amintesc că la scurt timp după vizita mea am citit cartea lui Stiglitz, Globalizarea și neajunsurile ei, în care Stiglitz disccută despre lipsa de iluminare stradală în Moldova ca semn al sărăciei. Am rămas surprinsă, atunci când am ajuns noaptea târziu în Chișinău, că există de fapt iluminare stradală. Din acest punct de vedere, motivația mea pentru cercetarea Moldovei vine din încercarea de a îmbunătăți înțelegerea despre un stat și o societate care este adesea descrisă în termeni simpliști: fie ca “cea mai săracă țară din Europa” sau ruptă între est și vest.
Am avut posibilitatea să revin în 2010, 2012 și 2013, din nou să efectuez cercetări, de fiecare dată fiind martoră la un climat politic foarte diferit. Am fost martoră la tranziția de la PCRM și guvernul lui Voronin la Alianța pentru Integrare Europeană și la apatia crescută, dacă nu chiar antipatia, față de “lupii flămânzi”, adică elitele politice pro-europene.
Dezbaterile Identitare Cotidiene în Moldova
Însă politica, pentru mine, și interesul meu în efectuarea cercetărilor în științe politice (acum pentru doctorat la London School of Economics), au fost întotdeauna mai mult decât studiul elitelor și instituțiilor politice. Sunt mai interesată de politica cotidiană și, în particular, dimensiunile cotidiene ale dezbaterilor de identitate și etnie. Cred că asta e reflectat în societatea moldovenească, în vizibilitatea acestor dezbateri în viața de zi cu zi, și nu mai puțin în arta stradală din Chișinău: “cine suntem?”, “suntem moldoveni”, “suntem români” și “Basarabia Pământ Românesc”.
Începând cu o conștientizare a dezbaterilor identitare, interesul meu a fost să colectez date despre modul în care oamenii se definesc pe ei înșiși și de ce se identifică așa. În particular, argumentez că recensământele și sondajele sociologice din Moldova au omis (intenționat) aceste probleme complexe, obligând indivizii să se alinieze în categorii mutual exclusive (de exemplu moldoveni, români sau ruși) fără a lua în considerare, cred eu intenționat, modul în care aceste categorii eșuează să reprezinte ceea ce se întâmplă cu adevărat: că există indivizi:
- care se simt români,
- care se simt atât români cât și moldoveni,
- care se simt doar moldoveni,
- care nu știu cum să se simtă.
A fost fascinantă, de asemenea, descoperirea modului în care poate funcționa identitatea, și cum poate disputată în familii și între generații în care generația tânără, post-sovietică, care se identifică mai des ca română, vrea să reeduce părinții lor care se identifică ca moldoveni și care au crescut în perioada Uniunii Sovietice. Totuși, indiferent de modul în care oamenii se identifică etnic, ceea ce rămâne fascinant pentru mine este măsura în care asta e consolidat de legături puternice în Moldova, ca stat și acasă.
Privind Dincolo de Dezbaterile Identitare în Moldova
Identitatea, cultura și limba au fost în mod clar un subiect de discuții intense în Moldova post-sovietică, însă, paradoxal, cred că identitatea a dominat politica Moldovei post-sovietice prea mult. Este o parte importantă a poveștii că mulți oameni din Moldova nu vor să vorbească despre identitate și nu au nevoie să vorbească despre identitate. Poate conta pentru unii care este limba de stat, însă pentru alții asta e doar politică: la nivel cotidianm pot vorbi orice limbă vor.
Dezbaterile identitare de asemenea structurează schema politica a Moldovei, definind politicile partidelor. Asta maschează cât de tare partidele politice sunt de fapt rețele clientelare, construite pe relații personale, care transformă partidele în mașinării de bogăție și putere, deconectându-le de la necesitatea apelului la electorat dincolo de politica populismului și simbolismului: pro-UE și anti-UE. Această dominare a dezbaterilor identitare a permis elitei politice să se concentreze pe întrebări simbolice și geopolitice în detrimentul reformei politice și economice.
Acest articol urmează un articol recent publicat de Eleanor Knott în East European Politics and Societies: Eleanor Knott (2015) Generating data: studying identity politics from a bottom-up perspective in Crimea and Moldova, East European Politics and Societies, 29: 467-486, doi:10.1177/0888325415584047 [ungated pdf].
Eleanor Knott este un candidat la doctorat (așteptat în 2015) în științe politice la Department of Government, London School of Economics and Political Science. Teza sa explorează politicile românești și rusești în Moldova și Crimea printr-o perspectivă de jos în sus, folosind abordarea naționalismului cotidian. Interesele sale mai largi de cercetare includ studiul întrebărilor științei politice în zona post-sovietică de jos în sus, folosind tehnici ale etnografie politică, inclusiv identificarea, cetățenia și politicile de educație, pentru a studia relațiile stat-societate dintr-o perspectivă internațională.
Puteți vizita site-ul personal al lui Eleanor sau să o urmăriți pe twitter.
