Connect with us

Reportaje

(VIDEO) Ce ne facem cu Ziua Internațională a Bărbatului?

Publicat

pe

La cele 13 zile libere de care ne bucurăm în anul 2016, s-ar mai putea adăuga una dedicată bărbaților. O inițiativă în acest sens a fost înaintată de deputatul Valentina Buliga. Dacă va fi susținută de majoritatea parlamentarilor, Ziua Internațională a Bărbaților va fi marcată pe 19 noiembrie.

„Este o ocazie pentru a evidenţia aspectele pozitive ale identităţii masculine, discriminarea faţă de bărbaţi şi băieţi şi pentru a sărbători realizările şi contribuţiile lor, în special contribuţiile lor la comunitate, familie, căsătorie şi grija de copii”, declară Valentina Buliga, autorul inițiativei legislative.

Prima țară care a dat importanță acestei sărbători a fost Malta, dând startul pe 7 februarie 1994. Totuși, pe 19 noiembrie, această zi a fost marcată în premieră, în Republica Trinidad și Tabago, în 1999. Astăzi, Ziua Internațională a Bărbatului este sărbătorită în peste 60 de ţări, tot pe 19 noiembrie, inclusiv în ţări cum ar fi Australia, India, China, Statele Unite ale Americii, România, Singapore, Malta, Marea Britanie, Africa de Sud, Danemarca, Norvegia, Austria, Bosnia şi Herţegovina, Franţa, Italia.

Părerile celor cu care am discutat despre potențiala Zi a Bărbaților în Republica Moldova au balansat de la categoric împotrivă sau susținere necondiționată, până la problema egalității sau supremației unui gen asupra altuia.„Mie-mi pare rău pentru așa cuvinte, dar ei nu merită o zi dedicată lor. Pe noi, de pildă, ne conduc bărbații și ce-au făcut ei? Au distrus țara, au furat-o, au lăsat copii calici, femei, bărbați. Ce fac ei? Nimic! Au stricat tot-tot-tot în țară. Poate merită, mă rog, da, ei merită sărbătoare. Dar bărbații nu!”, răspunde categoric Eugenia, vânzătoare de semințe în Piața Centrală. Nepotul acesteia, totuși, nu a fost deacord cu această poziție. El a zis că tatăl său, constructor, are nevoie de o astfel de zi, ca să se odihnească. „Eu, de Ziua Bărbaților am să-l felicit pe tata și o să-i doresc multă sănătate”, ne-a spus Igor, de 11 ani.

„M-am născut pe 24 februarie, iar pe 23 este ziua armatei sovietice. Fratele meu a luptat, eu am am avut noroc, datorită sănătății să nu merg la război. De ce să nu avem o zi a noastră, oare nu suntem la fel de oameni ca femeile?”, opinează Gheorghe, 69 de ani.

„Cred că și bărbații merită o zi a lor”, spune Corina, 27 de ani.

„Asta nu are nicio legătură cu Parada gay-ilor? Ok, păi de ce să nu avem așa o zi? Voi, femeile aveți una. Noi tot avem nevoie de sărbătoare și să ne arătătm slăbiciunile acasă”, afirmă Andrei, 35 de ani, șomer.

„Să vă spun cinstit, înainte, femeile nu aveau voie să treacă în fața bărbatul, atât de respectat era el. Dar acum, bărbatul nu are nicio valoare. Femeile mai multe se nasc, mai mult trăieasc și sunt mai aspre”, spune Veaceslav, pensionar, 74 de ani.

„Trebuie să încerci, să vei dacă are succes sau nu o astfel de sărbătoare. Totuși, schimbarea vine din noi și nu
dintr-o dată calendaristică marcată cu roșu, aprobată prin lege, că-i sărbătoare”, afirmă Roman, 23 de ani, specialist în marketing.

Până și părerile despre ce cadouri vor primi bărbați pe 19 noiembrie s-au împărțit.

„La vârsta mea, am nevoie doar de sănătate, ea este cea mai importantă”, spune Gheorghe.

„Mai întâi, mi-aș dori, cauciucuri, apoi mașină, apoi asigurare, și la sfârșit permis de conducere”, recunoaște Andrei.

„Cred că trebui de renunțat la banalele seturi de îngrijire a tenului. Fiecare bărbat este individual și merită un cadou în funcție de gusturile sale”, afirmă Corina.

„Iaca am fost la biserică și am luat agheasmă. Am să torn un păhărel și am să spun „Doamne, tatăl ceresc, duh sfânt, tot-i mâna ta, tu ești creatorul nostru, tu să fii cu mine și-n gândul meu, să-mi dorești viață lungă, sănătate și fericire, de Ziua Bărbatului. Eu sunt creat de tine, tatăl ceresc, duh sfânt, tu ești muntele meu și sprijinul meu”. Altceva nu-mi doresc”, a recunoscut Veaceslav.

„Bărbații vor primi, ca de obicei, standartul, pentru gentlemeni, ciorapi, spumă de ras, deoderante, parfumuri, cuțite, brichete sau, a doua partea, ceea ce crede femeie că bărbatul are nevoie în gospodărie – poate un sfredel sau altceva legat de reparația casei.”, spune amuzat Roman.

Obiectivele acestei sărbători sunt să atragă atenția asupra sănătății băieților, îmbunătățirea relațiilor de gen, promovarea egalității de gen, precum și evidențierea modelelor pozitive de sex masculin. De altfel, se pare că luna noiembrie este în întregime dedicată genului masculin, or pe parcursul celor 30 de zile are loc mișcarea Movember, când toți doritorii își lasă mustața, dar se adună fonduri și se organizează campanii de sensibilizare cu privire la sănătatea bărbaților și băieților.

Politică

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Publicat

pe

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Hrișcă și тушёнка, cu drag de la Șor

Hrișcă, tocăniță de carne, pâine pe săturate și muzică populară. Așa s-a desfășurat protestul împotriva scumpirii carburanților organizat de Ilan Șor. În același timp, mii de oameni s-au adunat, la fel, în PMAN pentru a protesta împotriva guvernării.

Geplaatst door Moldova.org op Zondag 26 augustus 2018

Citește mai departe

Reportaje

Caietul cu datorii – lista „neagră” a sărăciei

Publicat

pe

De către

Sărăcia a lansat o practică răspândită în mai multe sate din Republica Moldova. Oameni fără locuri de muncă și bani de-o pâine, cu capetele plecate și cu mișcări timide, neîndemânatice, merg la magazin și iau produse pe datorie. În schimb, aceștia sunt înscriși într-un caiet special, un fel de listă „neagră” a săracilor.

Magazinul – singura distracție din sat

Satul Moșeni, raionul Râșcani, este locul care găzduiește mai puțin de 600 de oameni. Majoritatea tinerilor sunt plecați peste hotare, iar bătrânii își calculează pensiile ce nu le ajung aproape pentru nimic. Satul nu-și alintă locuitorii cu străzi pavate, canalizare, locuri de divertisment, dar nici măcar cu fabrici unde ei ar putea să se angajeze. „Singura noastră distracție a devenit magazinul din centrul satului, unde lumea se adună să cumpere câte ceva, să ia în datorie, să aducă laptele sau să mai schimbe o vorbă. Ce să-i faci dacă aici doar așa te poți distra?”, întreabă zâmbind cu tristețe Maia, elevă în clasa a IX-a. Maia își poartă părul castaniu prins la spate cu un elastic și are o privire limpede și caldă, pe care o coboară cu timiditate atunci când vorbește despre neajunsurile satului în care s-a născut și crescut.

Acest punct, unde se concentrează „distracția” din sat, va fi închis până la sfârșitul anului 2019, pentru că proprietarii au decis să se stabilească cu traiul în Federația Rusă. „Plecăm toți, toată familia. Închidem magazinul și plecăm. Nu cred că ne va fi mai ușor acolo, dar cel puțin copii noștri vor avea un viitor. Într-un sat fără apă, drum și canalizare, nu vine nimeni să investească. De aici lumea doar pleacă”, constată dezamăgit Roman Fedoreț, un bărbat de 35 de ani. El administrează singurul magazin din sat, deschis de către părinții lui, care sunt plecați la Moscova.

Viața pe caiet

Practica vânzării pe datorie („pe caiet”) este populară în satul Moșeni. Aceasta a devenit ca un colac de salvare pentru familiile cu venituri mici. Unii săteni nu-și imaginează cum ar supraviețui dacă proprietarii magazinului ar înceta să mai vândă produse alimentare pe datorie. În caietul „sărăciei”, așa cum îl numește Corina, soția lui Roman, găsești mai mulți tineri decât bătrâni. „Bătrânii primesc lunar pensia, iar tinerii nu-și găsesc loc de muncă luni în șir. Așa și iau produse pe datorie până mama le va trimite bani din Italia sau soțul de la Moscova sau poate mai reușesc să prindă vreo muncă ocazională pe la liderul din sat”, povestește Corina, o tânără de 29 de ani, originară din Chișinău și care a venit în satul de baștină al soțului ei.

În timp ce ea răsfoiește caietul gros cu foi îngălbenite și urme de degete prăfuite amprentate pe copertă, vedem în el scrise cu pixul nume, porecle, cifre și semnături. Femeia face suma tuturor datoriilor adunate timp de un an. „În total sunt 15 mii. Cea mai solicitată este pâinea și detergenții”, spune ea și iese repede afară la fiul ei de doi ani care o strigă. Piciul îi întinde ceșcuța din care a băut compot din fructe proaspete, cu care și-a murdărit dibace maioul alb.

Timp de câteva minute, în magazinul scăldat în semi-întuneric, se aude doar motorul frigiderului care toarce zgomotos. O fetiță stă cuminte și așteaptă revenirea vânzătoarei, ca să-și cumpere niște acadele din cei 10 lei pe care-i mototolește în mâna transpirată. Fata inspiră cu poftă mirosul dulce și proaspăt de biscuiți cu scorțișoară din cutia deschisă dis-de-dimineață. Până revine Corina la tejghea, în magazin intră și un bărbat trecut de 50 de ani, care poartă pe cap un chipiu gri și uzat. Omul cu privirea obosită face înconjurul încăperii mici, saturat de produsele ticsite pe rafturi.

„Pune pe contul meu”

„Prima dată când am văzut cum soacra dădea produse pe datorie și nota numele oamenilor în caiet, m-am uimit. Nu înțelegeam de ce face asta și cum poate avea atâta încredere în oameni, dar, treptat, după câteva săptămâni, am înțeles. Oamenii trăiesc tare greu”, spune Corina, în timp ce soțul îi dă dreptate clătinând rar din cap. Moșenenii nu au venituri suficiente și constante, cât să le ajungă măcar pentru minimul necesar. Astfel, aproape fiecare al doilea sătean ia produse pe datorie. „Nu știu cum se vor descurca după ce vom închide magazinul și punctul de colectare a laptelui, unde mai câștigau un ban sau puteau lua alte produse în schimb”, oftează el și iese din magazin cu băiețelul în brațe.

Corina ia un carnețel și un pix și se îndreaptă spre depozit pentru a vedea ce produse mai trebuie aduse. Între timp, în ușa prinsă cu o frânghie, apare un bărbat de vreo 33 de ani, lat în spate. După mai multe minute de așteptare, în prag apare și Corina. Adrian o salută obosit, îi întinde 20 de lei și-i cere o pâine și un pahar cu cvas rece, pentru a-și potoli setea. „Aaa, deja v-au dat salariul”, îi zâmbește vânzătoarea. Acesta dă afirmativ din cap și suspină. „Offf, măcar vara avem de lucru”, suspină bărbatul și iese la terasă, sorbind hapsân din cvas. Se așază pe scaunul ascuns la umbra unei umbrele mari și urmărește copiii cum se zbenguie în jurul terasei. Picii fac liniște pe uliță doar când mai trece vreo mașină pe acolo și ridică un nor gros și dens de praf.

O femeie trecută de 70 de ani, uscățivă și cu spatele încovoiat de muncă și nevoi intră în magazin. „O pâine, 300 de grame de covrigi și un pachet cu unt. Totul face 46 de lei? Pune totul pe contul meu”, spune femeia. Corina îi întinde produsele, zâmbește trist și scoate din sertar caietul cu datorii…

Citește mai departe

Reportaje

Wonder Woman de Măgdăcești

Publicat

pe

La doar câteva zeci de kilometri de Chișinău, există sate care nu sunt conectate la apeduct și nu au canalizare. Există sate cu peste zece mii de locuitori fără drumuri practicabile. Explicația primarilor din aceste localități este simplă: nu sunt bani în bugetul local. Totuși, există în Republica Moldova și localități care se dezvoltă, chiar dacă haznaua satului este prea mică pentru necesitățile acesteia. Vorbim despre satul Măgdăcești, unde primara Liuba Cojocaru distruge stereotipul că „femeile nu pot fi politiciene și primare” și ne demonstrează că poți crea condiții decente de trai cu un pic de efort și imaginație.

Citiți continuarea și vedeți reportajul video pe REPORTAJE.MOLDOVA.ORG.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com