Iată că au trecut deja 20 de ani de la independenţă şi noi încă continuăm să „scotocim” binele fără a şti încă cum este acesta. Ne-am învăţat a da vina pe alţii în situaţiile de eşec, continuăm să sfidăm şi să tabuizăm noţiunea de onoare şi demnitate umană, şi, continuăm să „derapăm” în sensul demascării şi descurajării manierelor dictatoriale de „administrare publică”, ca o dovadă a faptului că… din trecut, nu am învăţat aproape nimic.

Alianţa pentru Integrarea Europeană a adoptat şi implementează un amplu program de reformare a Republicii Moldova, care presupune, în primul rînd, relansarea economiei naţionale. La 10 septembrie, în cadrul unei întrevederi cu un grup de investitori francezi, însoţiţi de Ambasadorul Republicii Franceze în ţara noastră Pierre Andrieu, a fost făcută o declarație de către Președintele Interimar Mihai Ghimpu.

În pofida dificultăţilor prin care trece R.M., poporul nostru a avut multă înţelepciune pentru a fi recunoscător pentru ajutorul care i s-a acordat, indiferent din care parte a venit. O altă problemă mai este că, fiind receptiv şi tolerant, în măsura în care este, unii chiar încearcă să impună poporului R.M. a lua drept „ajutor” şi (i) şantajul manipulativ, şi (ii) ocuparea acestuia în anumite date istorice, (iii) ocuparea unei părţi din teritoriul ţării, mai recent, şi, (iv) violarea crasă a unor drepturi fundamentale, etc., dar aceasta este un subiect aparte. Astăzi vreau să vorbesc despre recunoştinţă faţă de binele veritabil adus poporului R.M. şi ce fel de implicaţii poate avea, în cazul în care acelaşi popor – al R.M. – nu este destul de bine informat, sau informat „post-factum”. Canalul de televiziune Publica.TV publică o ştire foarte utilă, că „din bugetul de stat pentru referendumul din 5 septembrie au fost alocate 33 de milioane de lei”. Pentru majoritatea covârşitoare a populaţiei R.M. este o sumă considerabilă, să fim sinceri. Fiind unul din cei care am promovat cu convingere importanţa referendumului şi fiind conştient de situaţia care s-a creat după eşecul acestuia, imediat a doua zi aflu o ştire care mă pune pe gânduri profund – de ce nu s-a ştiut mai mult anterior şi… ce ne facem în privinţa recunoştinţei? Ştirea constă în faptul că UE a acordat R.M. un ajutor de 4 mln. Euro pentru „Programul de plasare a 80 de observatori pe termen scurt peste hotarele ţării”, la circa 40 de secţii de vot, ca parte a iniţiativei ONG-urilor din R.M., finanţată în cadrul Programului de Susţinere a Democraţiei. Se mai relatează că misiunea este coordonată de două ONG-uri – Promo-LEX şi “Moştenitorii”- şi constituie o echipă-centrală, bazată în Chişinău şi 80 de observatori pe termen scurt plasaţi în echipe de 2 persoane în 11 ţări, cum ar fi: Belgia – 1 echipă, Republica Cehă – 1 echipă, Grecia – 3 echipe, Franţa – 2 echipe, Germania – 3 echipe, Italia – 14 echipe, Portugalia – 3 echipe, România – 6 echipe, Federaţia Rusă – 4 echipe, Spania – 2 echipe şi Ucraina – 1 echipă. Misiunea de observare consta în evaluarea procesului desfăşurării referendumului în vederea coincidenţei desfăşurării acestuia cu prevederile legislative ale R.M. şi standardele internaţionale. Observatorii au fost desemnaţi pentru a monitoriza deschiderea secţiilor de votare, procesul votării, numărarea buletinelor de vot şi compilarea rezultatelor. În mare parte problema constă în faptul că marea majoritate a populaţiei n-o fi ştiut despre acest ajutor ne-rambursabil din partea EU, pentru a le mai da cetăţenilor R.M. o şansă de a se determina şi a se exprima cu privire la un aspect de esenţă al vieţii noastre pe viitor. Însă, marea problemă constă în faptul că UE a acordat această finanţare din contribuţiile fiscale ale cetăţenilor ţărilor-membre şi, prin faptul că comuniştii din R.M. au boicotat alegerile atât de grosolan, în calitate de „nesimţiţi” şi „iresponsabili” pentru aceste rezultate ar ieşi poporul în ansamblu. Să nu fi ştiut oare comuniştii din R.M. că UE va efectua cheltuieli considerabile pentru a le acorda şansa de a-şi exercita un drept fundamental în manieră cât mai transparentă şi echitabilă? Eu personal cred, că după 8 ani de guvernare a PCRM o eventuală ne-ştiinţă de situaţie, în acest sens, este efectiv imposibilă şi exclusă. Prin urmare, scopul PCRM în acest „joc misterios” a mai fost unul – de a cauza eventuală decepţie şi pentru UE în acordarea fondurilor de susţinere pentru R.M., în acest proces anevoios de învăţare a democraţiei, astfel încât noi nici să nu mai ţinem cont de faptul că: (i) vin bani pentru susţinere, (ii) nici să nu mai ştim a trage foloase din ei şi (iii) nici să nu mai ştim că am avut şanse pe care le pierdem, (iv) să nu ne mai dăm seama că eventual a încerca să mai efectuăm un referendum fără ajutorul UE ar putea să ne coste mult mai mult, şi ca eventual (v) să ne aducă la situaţia în care nici să nu mai ştim când şi ce şanse vom mai avea… Uite asta-i dragoste faţă de popor… (?!) Aceasta face foarte dubioase „laudele” aduse de comunişti că poporul a fost atât de „înţelept” că nu a participat la referendum. O estimare elementară ne arată că aceste 4 mln. de euro echivalează cu 62 803 600,0 lei moldoveneşti. Eu n-aş fi îndrăznit să abordez problema în felul acesta dacă eventual la urne s-ar fi prezentat acele peste 70% din populaţie, cum preconizau rezultatele sondajului, şi marea majoritate ar fi votat „contra” alegerii preşedintelui de către popor. În acel caz nu ar fi existat fapta şi/sau culpa PCRM sub formă de „boicot”, ca etichetă a intimidării şi exercitării unor presiuni, care-n limbaj ştiinţific uşor trece sub calificativ de – şantaj manipulativ. Acesta s-a exercitat pentru destabilizarea bunului mers al vieţii bieţilor oameni ai R.M., din pretinsa şi perplexă… „dragoste faţă de popor”. Nu în zădar în R.M. comuniştii au luptat şi luptă împotriva intelectualităţii. Ei îşi dau bine seama că şansele lor de a mai exista ca formaţiune politică pe aici este invers proporţională creşterii populaţiei acesteia în sensul bazei cunoştinţelor specifice, necesare pentru a trăi în democraţie şi bunăstare, comparativ cu perioadă dominată de dictatura lor – a comuniştilor. Involuntar îmi aduc aminte de Erasmus, care încă prin anul 1529 în lucrările sale folosea noţiunea de educaţie nefericită, în cuvintele: „Este nefericită educaţia care învaţă căpitanii de corabie, în materie de baze ale navigaţiei, prin scufundări de corăbii…”. Să fie oare fericită „educaţia” pe care ne-o oferă PCRM nouă, poporului R.M., de a învăţa democraţia prin boicoturi? Ce ne facem dacă pe lângă toate celelalte mai pierdem şi această caracteristică frumoasă, de recunoştinţă?

Diplomatul moldovean a apreciat înalt contribuţia valoroasă a Ucrainei în procesul de reglementare a conflictului transnistrean în formatul de negocieri „5+2” în baza respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a RM. Părţile au remarcat pozitiv consultările la nivel de şef de departamente pentru probleme de securitate internaţională şi regională, care s-au desfăşurat pe 8 septembrie curent la Kiev şi s-au pronunţat pentru continuarea unor astfel de consultări între ministerele de Externe.

Helen Clark, directorul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare aflată într-o vizită oficială în Moldova, a confirmat disponibilitatea organizaţiei pe care o conduce de a susţine şi în continuare Republica Moldova și a înmînat astăzi Preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu un act de achiziţie a unui lot de echipament IT, prin care se confirmă că Parlamentul a fost dotat cu 213 calculatoare, 110 imprimante şi 2 servere, pentru o funcționare mai eficientă la nivel tehnic.

Directorul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Helen Clark, membri ai Cabinetului de Miniştri, politicieni, reprezentanţi ai societăţi civile, ai mediului academic şi ai corpului diplomatic acreditat la Chişinău au participat ieri seara la lansarea festivității celui de-al doilea Raport național privind implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului .