Chiar și în cele mai rele lucruri trebuie să încercăm să găsim părțile bune. E un exercițiu psihologic foarte bun, care te ajută să nu cazi în depresie și să faci isterie de fiecare dată cînd lumea nu coincide cu viziunile tale.
În criza financiară din ultima perioadă eu văd cel puțin un lucru bun: ea ne-a unit. Căderea leului este, probabil, unicul fenomen care în ultimii 20 de ani a reușit să unească grupurile de moldoveni care se dușmănesc între ei de la apariția acestui stat.
Moldoveni sau români, ruși sau găgăuzi, pro UE sau pro Uniunea Vamală, pro NATO sau pro Rusia, unioniști sau stataliști, tineri sau bătrâni, bugetari sau oameni de afaceri, toți au fost afectați de criza financiară.
Desigur că mult mai bine dacă moldovenii s-ar fi unit în jurul unei bucurii: o victorie a echipei naționale de fotbal sau un film de producție locală sau măcar un eveniment de tip eurovizion. Dar merge și o criză. Frica e și ea un clei bun pentru consolidarea societății 
Visul moldovenesc, tot mai aproape
Ceea ce mi se pare mai interesant este că această criză, cu impact foarte simțitor, a împins pe planul doi problemele care, de obicei, erau în prim planul atenției publice: denumirea limbii, adevărul istoric, vectorul extern, homosexualii, bradul municipal și alte probleme abstracte.
Cred că în urma acestei crize, suntem cu un pas mai aproape de închegarea ”visului moldovenesc” propus de Ion Grosu – ieșirea din sărăcie.
Dar trebuie să mai facem un pas. Un pas care constă în schimbarea filtrului de percepție a discursului politic.
Sărăcia care ne suflă în ceafă poate să ne impună să căutăm alte cuvinte-cheie în speech-urile politicienilor și în programele politice ale partidelor, cum ar fi: economie, reforme, impozite, curs valutar, inflație, PIB, șomaj, prețuri și alte cuvinte de care depinde direct nivelul nostru de trai.
Schimbarea discursului politic
Imi amintesc care era principalul argument al instalării domnului Draguțan în funcția de Guvernator BNM: ”este tînăr, cu studii peste hotare și e nepotul lui Ghimpu”. Se vede că aceste calități nu au fost tocmai suficiente pentru a asigura o guvernare eficientă a sistemului bancar moldovenesc.
În 2009, Alexadru Culiuc a făcut analiza programelor celor 5 partide care au ajuns în parlament și care de atunci ne guvernează. Cea mai slabă latură a celor 5 programe ”de guvernare” era cea economică. Nu vă leneviți să le citiți și o să vă fie clar de ce suntem unde suntem.
Din 1994 și pînă în 2014 moldovenii au votat nu pentru programe economice concrete ci pentru principii și valori. Și după fiecare scrutin, primul lucru pe care îl făceau politicienii era călcarea acest principii și valori. Fie că aceste valori erau legate de limbă și neam sau de integrare europeană și reforme. Pentru că valorile și principiile îs noțiuni abstracte și greu de demonstrat. Pentru că politicienii care nu sunt legați de cifre concrete și indicatori economici exacți pot jongla la nesfîrșit cu principii și valori.
Din acest motiv, principalul rezultat al crizei leului trebuie să fie schimbarea discursului politic, iar acest lucru poate veni numai în urma schimbării filtrului prin care percepem acest discurs.
Cum să schimbi filtrul?
Dacă te unge la inimă discursul înflăcărat al lui Mihai Ghimpu despre mîna moskovei să știi că asta nu schimbă cu nimic cursul leului. Dacă îți îndulcesc urechile vorbele lui Igor Dodon despre matușka Rosia – să știi că asta nu schimbă cu nimic situația la Banca de Economii. Dacă te îmbie vorbele de duh ale lui Marian Lupu despre creșterea Moldovei – să știi că încă ești departe de a afla cine ți-a luat 300 de euro din buzunar.
Politicienii trebuie impuși să vorbească despre lucruri foarte exacte: economie, PIB, curs valutar, locuri de muncă, impozite, tarife, inflație, șomaj și alte lucruri pe care ei, de obicei, le evită.
Acum, datorită crizei, putem începe acest proces de schimbare a discursului politic. Trebuie doar să ne călcăm peste analistul politic din noi și să punem problema ieșirii din sărăcie mai presus decît problemele noastre de suflet (limbă, adevăr istoric, homosexuali, valori ortodoxe). Pentru că sărăcia e o problemă care ne unește pe toți.
Alegeri o să mai fie. Și campanii electorale vor mai fi. Principalul să rămînem uniți. Măcar în jurul leului, dacă el e tot ce ne unește.
