Nicolae Timofti s-a născut la 22 decembrie 1948, în satul Ciutuleşti, raionul Floreşti. Provine dintr-o familie de deportaţi în Siberia de către puterea sovietică.
A fost numit preşedinte al CSM la 4 martie 2011, în timp ce deţinea funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie. Din 1996 este preşedinte al Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova.
Soţia sa, Margareta Timofti, este şefa Direcţiei activitate cu publicul la Biblioteca naţională pentru copii “Ion Creangă”.
Are trei fii: Alexei (1977), Nicolae (1980), Ştefan (1989), notează Elldor.Info.
Site-ul Ciutulesti.md publică următoarele amănunte din biografia lui Nicolae Timofti şi din viaţa familiei sale:
Este originar din satul Ciutuleşti, judeţul Soroca. Părinţii săi sunt originari din judeţul Cahul. Tatăl, Vasile Tudor Timofti, din satul Goteşti, iar mama, Elena Petru Timofti (Bujac), din satul Ciobalaccia.
Bunelul său, Tudor Timofti, în 1940, sub ameninţarea de a fi omorât de “noua putere”, a fost forţat să se retragă în minele Donbasului. A revenit în Moldova în 1946, dar fără dreptul de întoarcere la locurile natale. Se stabileşte cu traiul, împreună cu familia, în satul Ciutuleşti, unde la 22 decembrie 1948 se naşte Nicolae Timofti.
La începutul anului 1949, toată familia Timofti trece cu traiul în oraşul Floreşti, jud. Soroca.
La 6 iulie 1949, bunelul Tudor Timofti, cu soţia şi patru copii, sunt deportaţi în regiunea Amur, unde Tudor Timofti a decedat în 1953.
În familia Elenei şi a lui Vasile Timofti au crescut cinci copii.
După studiile medii şcolare din oraşul Floreşti, Nicolae Timofti absolveşte Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova (1967-1972), apoi îşi face serviciul militar (1972-1974), în grad de ofiţer – locotenent şi locotenent superior.
După serviciul militar, Nicolae Timofti, în anii 1974-1976, lucrează consultant superior la Ministerul Justiţiei.
La 11 aprilie 1976 este ales judecător în fostul raion Frunze al oraşului Chişinău, de unde, la 10 aprilie 1980, este transferat ca judecator la Judecătoria Supremă.
În iunie 1990 este ales vicepreşedinte al Judecătoriei Supreme – preşedinte al Colegiului Penal.
După reformarea sistemului judecătoresc, în 1996, este numit preşedinte al Curţii de Apel şi destituit din această funcţie în decembrie 2001, fără motive justificate.
Din 1996 şi până în prezent este preşedinte al Asociaţiei Judecătorilor din Republica Moldova.
Ciutulesti.md scrie că “pe parcursul activităţii sale s-a manifestat ca un bun profesionist, un judecător corect şi nepărtinitor, organizator chibzuit, receptiv la tot ce este nou. Pentru principialitatea manifestată nu întotdeauna a fost agreat de conducerea de vârf.
A participat activ la promovarea reformei de drept şi a celei judecătoreşti, fiind membru al Consiuliului Coordonator pentru reforma de drept şi judecătorească şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
De rând cu colegii de breaslă a participat activ la elaborarea proiectelor de lege care au stat la baza noului sistem judecătoresc.
Este cunoscut ca o persoană cu viziuni progresiste, proeuropene şi care pledează pentru o societate formată pe principii democratice cu o economie de piaţă, pentru un stat bazat pe drept, în care Drepturile omului vor fi garantate şi real apărate.”.
În octombrie 1996 a fost decorat cu ordinul “Gloria Muncii” şi în decembrie 1998 i-a fost conferit titlul de “Om emerit”.
sursa. elldor.info
