Și-au lăsat casele, lucrurile agonisite până acum și au părăsit Ucraina unde războiul încă clocotește. De câteva luni, Republica Moldova a devenit și casa lor.
Ilona este unul dintre cei 130 de cetățeni ucraineni care au solicitat statutul de refugiat de la autoritățile Republicii Moldova.
A ajuns în Chișinău în septembrie, fiind însărcinată, iar acum împarte o garsonieră micuță cu fiica ei de o lună, Alina, care s-a născut la Chișinău și care va deveni în curând cetățean al Republicii Moldova.
Spune că i-a fost extrem de greu să ia viața de la zero într-o altă țară, dar e sigură că a făcut cea mai bună decizie, atât pentru ea, cât și pentru fiica sa nou-născută.
O parte din familia sa a părăsit, la fel, regiunea Lugansk și locuiește în Kiev într-o clădire amenajată pentru refugiații din zonele de conflict, dar speră că într-o zi ceilalți membri ai familiei se vor muta și ei la Chișinău unde “viața e mai sigură și ieftină”.
“Nici nu mă gândesc la întoarcere”
“Nici nu mă gândesc la întoarcere. Cel puțin acum – nu, când am o fiică de o lună și singura mea grijă e să-i ofer liniște și dragoste. Acolo, în Lungansk, încă se împușcă pe stradă, sunt răniți oameni nevinovați. Doar cei care sunt de partea Rusiei au rămas acolo. Eu nu pot să mă întorc. Nu am participat și nu recunosc acel referendum”, spune Ilona.
Ilona zice că a rămas impresionată de comportamentul localnicilor față de situația în care s-a pomenit. “Aici mă simt în siguranță. La maternitate am fost tratată ca o regină, deși nu am avut nici bani, dar nici cele necesare pentru naștere. Oamenii de aici cunosc despre evenimentele din Ucraina și sunt foarte buni la suflet. M-au ajutat și angajații de la UNHCR. Ceea ce-mi rămâne de făcut este să studiez limba română, dar până acum nu am avut probleme de comunicare, toate persoanele cu care am interacționat cunoșteau rusa. E un avantaj mare față de ceilalți refugiați care vin în Moldova și nu cunosc nici rusa, nici româna”, adaugă tânăra.
Recunoaște că i-a fost greu la început, dar nu se plânge. “Sunt croitoreasă. În Ucraina meșteream păpuși-suvenire pe care le vindeam. Aștept să-mi trimită o mașină de cusut din Ucraina și probabil voi reîncepe să fac păpuși, le pot face de acasă și așa pot câștiga ceva bani pentru mine și fiica mea”, spune zâmbind Ilona.
“Ne-am luat copiii, câteva lucruri și am fugit…”
Familia Marianei a plecat din Donețk în iunie. A fugit de război împreună cu soțul și cei doi gemeni micuți. Au plecat în grabă, luând cu ei câteva haine de vară, fiind convinși că se vor întoarce repede la casa lor. Au fost nevoiți să-și prelungească “vizita” în Republica Moldova, întrucât împușcăturile din orașul lor nu contenesc, iar ceea ce-i mai leagă acum de casă sunt noutățile pe care le urmăresc seară de seară, în speranța că situația va reveni la normalitate.
“Eu sunt moldoveancă, dar am renunțat la cetățenia Republicii Moldova când m-am căsătorit acolo, în Donețk. De aceea am decis să ne refugiem aici, în Moldova. A fost greu să-mi conving soțul la început, dar când situația devenise critică, am lăsat totul și am fugit din Ucraina”, spune Mariana.
Familia Marianei este în așteptarea statutului de refugiat, iar până atunci împarte același acoperiș cu alți 40 de cetățeni străini care locuiesc la Centrul de Cazare al Biroului de Migrație și Azil (BMA), renovat recent cu suportul UNHCR.
Aici, persoanele care sunt în așteptarea statutului de refugiat sau au obținut o formă de protecție au toate condițiile pentru un trai decent și sunt ajutați să se înscrie la cursurile de limbă română, dar și să își găsească un loc de muncă.
Ruslan Mazur, specialist din cadrul Biroului, care se află zilnic printre locuitorii Centrului de Cazare spune că aceștia s-au obișnuit să împartă același acoperiș. “Bineînțeles că este complicat. Sunt persoane de diferite naționalități, religii, vorbesc limbi diferite. Leagă prietenii și se ajută reciproc”, spune acesta.
“Am fugit pentru că nu vreau să-mi împușc conaționalii”
La același centru l-am întâlnit și pe Igor, un băiat trecut puțin de 20 de ani, originar dintr-o localite de lângă Odesa. Tânărul spune că a decis să-și lase locul de muncă și familia în momentul în care a apărut pericolul înrolării în armată.
“Nu mi-am imaginat în niciun moment că pot să împușc în oameni, cetățeni ai aceeași țări ca și mine. Nu vreau să-mi împușc conaționalii”, spune tânărul.
Igor a ales să vină la Chișinău pentru că provine dintr-un sat unde majoritatea locuitorilor vorbesc limba română. “Nu întâmpin greutăți aici de comunicare. De ceva timp frecventez cursurile gratuite de limba română pentru a-mi îmbunătăți gramatica pentru a-mi găsi un loc de muncă mai bine plătit”, adaugă tânărul.
Igor este pe lista de așteptare pentru obținerea statutului de refugiat. Dacă îi va fi refuzată solicitarea, intenționează să ceară azil politic în alte țări.
“Anul acesta Republica Moldova a înregistrat cel mai mare număr de solicitanți de azil”
Șefa Direcției Refugiați din cadrul Biroului Migrație și Azil, Ecaterina Silvestru, ne-a comunicat că în 2014 au fost înregistrate cele mai multe solicitări de azi din ultimii 11 ani, de când Republica Moldova a început a oferi protecție refugiaților.
“Suntem îngrijorați pentru că cifra este în continuă creștere și ne temem că nu vom face față tuturor solicitărilor”, spune oficialul.
Potrivit acesteia, 237 de persoane din diferite regiuni de conflict ale lumii au solicitat protecție de la autoritățile Republicii Moldova. Au fost înregistrate 130 de cereri din partea cetățenilor ucraineni. 19 cetățeni ucraineni beneficiază deja de protecție din partea Republicii Moldova, iar alte 89 de solicitări sunt în curs de examinare.
Oxana Greadcenco
