Aproape totul despre Nicolae Costin – interviu cu sotia Iuliana

De Tamara Gorincioi

Cei nascuti in zodia sufletului – interviu cu Iuliana Gore-Costin. Acum, când lucrurile revin la normalitate, s-ar putea elucida a adevarata cauză a morţii lui Nicolae Costin şi nu numai…

Stimată Iuliana Gorea Costin, cum v-aţi cunoscut cu distinsul om politic Nicolae Costin?

– Era prin anii 1989/1990. Colectivul şcolii nr. 1 (Liceul “Gh. Asachi”), unde aveam ore de română (pe atunci suplineam şi funcţia de inspector şcolar la direcţia Centru de învăţământ, apoi la Ministerul Învăţământului) a înaintat candidatura mea pentru alegerile in Primul Parlament. In primul tur am rămas eu si “vestitul” Iacovlev… După o dezbatere televizata, m-a sunat Nicolae Costin ( nu comunicasem niciodată anterior cu el) şi m-a felicitat pentru prestaţie. Candidam in zona Centrala a Chişinăului unde locuia preponderant un electorat alolingv.
Am pierdut cu o diferenţă de circa 200 voturi. Fiind deja primar, m-a invitat la primărie, propunându-mi să candidez ca vice-primar.

De astă dată, însă, nu mi-au ajuns câteva voturi… Deşi, unii consilieri municipali insistau să revin intr-o altă şedinţă, am refuzat. Mai târziu, m-a contactat din nou, spunându-mi că are o altă propunere pentru mine… Mi-a propus maina si inima.

– Pe atunci era apogeul Mişcării de Eliberare Naţională. A fost idealul care v-a apropiat?

– Ne-au unit aceleaşi idealuri, aceleaşi principii şi valori. Aveam senzaţia reflecţiei unuia în celalalt, avem aceleaşi cărţi şi poezii preferate, îngânam aceleaşi cântece, aveam aceleaşi convingeri… Nicolae Costin, deşi venea de la catedra de comunism ştiinţific, era un anticomunist convins, pentru ca el nu doar ii citise, ci şi ii înţelesese pe Marx şi Engels.

– Se spune ca in spatele unui bărbat puternic stă o femeie. Vă cerea opinia, fiind deputat, primar, soţ, iubit?

– Discutam despre toate. Nu-mi spunea despre ameninţările la care era supus. Ne proteja pe noi, pe cei din jur… Nicolae Costin împărtăşea convingerea că frica odată infiltrată in oameni e foarte greu de scos.

– In ultimii ani vă mărturisea că are duşmani, probleme?

– Comenta doar ceea ce apărea in presă, zvonurile, calomniile, care se răspândeau la adresa noastră (primeam diverse scrisori prin care se încerca dezbinarea noastră…). Întotdeauna insă, sublinia: sunt slabi şi laşi, de aceea acţionează din umbra.

– Prin culise se vorbea că omul politic N.Costin a fost înlăturat de kgb. Probabil cunoaşteţi mai multe. În acei ani a fost declanşată o ancheta, doar erau ai noştri la putere?

– Nicolae Costin era conştient că boala i-a fost indusă. Medicii germani, unde am mers pentru consultaţii, se întrebau: cum a putut fi fost contaminat? In acelaşi timp Nicolae ne asigura: „Daca există un caz, un om, dintr-o mie care poate învinge această maladie, acela voi fi eu”.

Dar…au urmat alte atacuri: demiterea lui Costin din funcţia de primar, prin decretul preşedintelui Snegur. Amintesc ca, urmare a acestui decret si primarul general si Consiliul Muniipal, ales in mod democratic, si-a incetat activitatea.Actele de demitere ale lui Nicolae Costin din functia de primar si presedinte al Consiliului Municipal,hotarirea Parlamentului nr.102-XII din 13 mai 1994, Propunerea de demiterea a guvernului, decretul presedintelui, au fost contestate in toate rapoartele de monitorizare ale Consiliului Europei, Congresului Puterilor Locale şi Regionale ale Consiliului Europei, drept acte ilegale,care încălcarau Constituţia si democraţia publica locala.

În timp ce Nicolae se lupta cu boala, iar in fostul lui birou, de la primărie se făcea reparaţie capitală, Procuratura ne târa prin toate instanţele de judecată…. Apartamentul in care locuiam, era la etajul 5 (bul. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr.132), fără ascensor. Bolnav, nu putea urca scara şi…mergea deseori la fiul sau sora sa, ce locuiau in clădiri cu ascensor. Astfel că nici ultimul Crăciun si Revilion nu le-am putut întâlni acasă… Cedasem apartamentul nostru lui V.Dombrov, directorul Liceului “V.Alexandri”, care era la rând după mine, in schimbul unui apartament ( cu patru m2 mai mare doar), dar situat la etajul 2. Ei bine, la insistenţa Procuraturii am trecut prin toate instanţele judecătoreşti, ajungând până la şedinţa prezidiului Judecătoriei supreme. Nu cred că in istoria Procuraturii sau Justiţiei mai sunt cazuri similare…

Hărţuiala la care eram supuşi i-a agravat şi mai mult boala şi i-a apropiat sfârşitul. S-a stins in dureri cumplite şi chinuri sufleteşti nebănuite. …Puterea insă a încercat să-şi impună scenariul şi la înmormântare (Apartamentul fiului, Casa Armatei, Cimitirul Central)…M-au ajutat colegii mei de la Liceul “M.Eliade” şi prietenii lui Nicolae Costin, carora le multumesc mult, să-i îndeplinim testamentul, mărturisit şi regretatului părinte Vasile Petrache, de la biserica Sf.Nicolae. Carul mortuar a fost oprit forţat în faţa Bis.Sfântul Nicolae, sicriul dus in biserică, unde i s-a făcut prohodul. Îmi pare rău, cer iertare şi mulţumesc oamenilor de bună credinţă, care din lipsă de informaţii, deşi împânzise străzile Chişinăului în acea zi cu ploaie, n-au putut să-şi ia rămas bun creştineşte de la el. Nici un canal de radio sau tv n-au transmis nimic despre înmormântarea lui Costin!

În 1995, când am participat cu liceenii şi profesorii de la “M.Eliade” la greva întru apărarea istoriei şi limbii române (valori pentru care N. Costin şi-a jertfit viata), cineva din umbră îmi trimitea scrisori şi telefoane de ameninţare, iar pereţii liceului erau zugrăviţi cu inscripţii injurioase la adresa mea. Mi se fabricau dosare pentru a fi înlăturată din serviciu in timpul cind eram director la liceul „Mircea Eliade”, dar si pe când eram ambasador la Strasbourg, mi se insinua că aş fi luat mită pentru deschiderea vizelor, Curtea de Conturi , ”din greseala” imi atribuia incalcari financiare.La contestarea mea Hotaririle publicate , erau inlocuite fariseic cu formula:a se exlude alin. X din hotarirea Y… Cine cauta sa vada despre care alineat era vorba? Oamenilor le raminea in minte numele meu alaturi de o frauda) si, in final, cind s-a instaurat guvernarea lui Voronin am devenit somer official in R.Moldova.
Judecători, cu ochii plecaţi, întreprindeau ceea ce le dicta puterea. Unicul care a dat dovadă de curaj şi onestitate a fost judecătorul Nicolae Timofti.

M-aţi întrebat de ce “ai noştri la putere” nu au cerut elucidarea cauzei morţii lui Nicolae Costin? Cred că abia acum, când lucrurile in R.Moldova revin la normalitate, s-ar putea elucida adevărata cauză a morţii, învăluită în mister, a lui N.Costin, Gh.Ghimpu, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, I.Vatamanu, L.Istrati, M.Alexeiciuc, N.Bucătaru….
Pentru a multiplica ochii, care vad Lumina, aceste investigatii sunt necesare!

-Ce proiecte nerealizate mai avea până la dramatica dispariţie?

– Cred că cel mai important proiect pe care l-a realizat a fost punerea inceputului unei noi mentalitati libere de prejudecati, restabilirea demnitatii nationale, desiberizarea Chisinaului.Urma sa desiberizeze intrega Republica Moldova….

Nicolae Costin a căutat să le redea oamenilor de cultură drepturile binemeritate. Printre aceste acţiuni se înscrie şi conferirea titlului de cetăţean de onoare al Chişinăului ilustrului lingvist european, pământeanului nostru Eugen Coşeriu.

Puţini ştiu că la 28 iunie 1991, ora 00.01, chiar daca era ameninţat cu o “baie de sânge”, a început strămutarea statuii lui Lenin din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Cu 2 luni înainte de puciul de la Moscova!

Avea încă multe proiecte şi idei pe care dorea să le realizeze, regreata ca bugetul lasat la dispozitia primariei de catre Guvern nu ajungea pentru intretinerea elimentara a necesitatilor urbei.Trecerea la economia de piata abia incepea…

Apăra valorile naţionale, dar nu era un naţionalist. Se pronunta împotriva sistemului şi principiilor dictatoriale greşite, nu impotriva oamenilor.

Unul din proiectele sale se referea la lansarea unei Alei a Clasicilor Literaturii Universale, perpendiculară cu Aleea Clasicilor, bustul lui Mihai Eminescu fiind la intersecţia lor.

-Înainte de stingere a lăsat un mesaj?

Nu credea că va muri.

Totdeauna insă m-a rugat să am grija de mine, de Cornel, de Victor…

– Cine până la urmă i-au fost prietenii adevăraţi şi cine i-au întors spatele?

– Prietenii lui erau A.Moşanu, I.Hadârcă, V.Nedelciuc, I.Ungureanu, N.Dabija, V. Bucătaru, M.Ghimpu, V.Matei, regretaţii Gh.Ghimpu, I. Coşanu , M.Alexeiciuc… Din păcate, numărul celor care l-au lovit şi nedreptăţit e mult mai mare, toţi o făceau insă, din umbră…

– S-a încercat să se arunce umbre chiar şi asupra dragostei dintre Dvs. Orice nu s-ar fi spus a-ţi fost un cuplu de invidiat. Mai păstraţi scrisorile, cadourile….

– Unii, dacă nu au reuşit in timpul vieţii să ne despartă, încearcă şi după moartea lui. Îmi amintesc de Marea Adunare Naţională, de Declaraţia de Independenţă, poziţia exprimată de N. Costin împotriva intrării R.Moldova in CSI, discursurile sale în fata combatanţilor. etc.

Cât despre scrisori, cadouri… Nu ne-am despărţit niciodată atât de mult, încât să ne scriem scrisori. Cel mai de prêţ cadou însă rămâne Lumina sufletului sau.

-Intenţionaţi să scrieţi memorii?

– Da. După ce termin albumul “Ne vom întoarce într-o zi””, In memoriam Nicolae Costin. Cred ca sunt necesare pentru a pune in lumină mai multe lucruri cunoscute şi necunoscute din spirala tacerii.

– Povestiţi-ne despre copii şi preocupările dvs dilplomatice şi publice?

Cu Victor şi Cornel, fiul lui Nicolae Costin, suntem din 2003 mai mult la Bucureşti, decât la Chişinău. Victor a absolvit Academia Diplomatică “Nicolae Titulescu “. Ambii sunt căsătoriţi. In familia lui Cornel şi Iulia Costin s-au născut şi cresc doi copii minunaţi: Ana şi Nicolae.

Am o relaţie specială de preţuire cu ambii, mi-au fost alături mereu.

În aceşti ani, am participat la mai multe dezbateri, inclusiv televizate şi radiofonice, de la Bucureşti, la care prezentam şi atrăgeam atenţia asupra situaţiei din perioada guvernării comuniste… Mi s-a transmis că angajaţii Ambasadei R.Moldova la Bucureşti erau obligaţi să-mi monitorizeze fiecare pas şi să raporteze imediat, direct lui Voronin. In cadrul manifestărilor consacrate sărbătorii Limba Noastră cea Română, din 31 august 2008, am fost preîntâmpinată să vin mai rar la Chisinau, pentru ca sunt pe lista celor peste o sută, „ce vor muri în accidente…”. A urmat moartea lui Vieru.

– Care ar fi mesajul pe care i l-aţi expedia in ceruri?

– Cred că sufletele lui N.Costin, Gh.Ghimpu, Doinei şi I. Aldea Teodorovici, I. Vatamanu, Gr.Vieru …. sunt intr-o permanenta comunicare cu noi. Cred că Crucea purtată de ei “ară-n ceruri adevărul”.

Cred ca “ cei născuţi in zodia Sufletului, cu cât mai greu îi apasă soarta, cu atât mai sus li se înalţă Duhul”.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.