De Constantin Tănase
Pe drumul cel din Noaptea pe care ni-e dat s-o trecem, ca să nu ne rătăcim cu totul, Dumnezeu a pus nişte făclii să ardă. La distanţe anume, unele mai mari, altele mai mici, ele punctează întunericul indicând direcţia în care urmează să ne mişcăm.
Fără aceste făclii popoarele nu ar avea gustul libertăţii şi nici vocaţia drumului spre lumină.
Andrei Vartic este una dintre aceste făclii. Zic ESTE, fiindcă aceste făclii nu se sting odată cu dispariţia omului; omul s-a dus, făclia arzândă rămâne să lumineze. Făclia Vartic va sta ca distanţă în timp alături de făclia Vieru, plecat şi el în acest an, plin de incertitudini şi speranţe. Ca şi Vieru, Vartic a avut de suportat în ultimii ani cele mai ticăloase lovituri din partea mercenarilor de la abatoarele de presă „Flux” şi „Moldova Suverană”. Aceştia i-au grăbit despărţirea de noi, dar nu l-au putut înfrânge. Andrei Vartic, o figură exponenţială a intelectualităţii româneşti basarabene, a rămas cu noi, pe baricade. Făclia Vartic continuă să ardă şi să lumineze drumul spre Lumina pe care Andrei a iubit-o atât de mult. Dumnezeu să-l aibă în Lumina Lui.
