Platforma Demnitate și Adevăr a „îndeamnat”conducerea statului să-și dea demisia cu prilejul a celor 25 de ani de la declararea Independenței.
„O să trăim mai bine fără voi, o să răsuflăm mai ușor când o să vă luați mâna de la gura oamenilor și din buzunarul lor. Țara are nevoie de o altfel de guvernare, de un altfel de Parlament, de un președinte al poporului”, se arată într-o declaraţie dată citirii vineri, 26 august, de Andrei Năstase, liderul formațiunii, într-o conferiţă de presă improvizată în aer liber, la Reședința de Stat.
Năstase a menţionat în Republica Moldova timpul s-a oprit în loc aşa cum a fost în 1991- aceleași probleme și aceeași stare de disperare și deznădejde pentru ziua de mâine. De aceea, în opinia politicianului, cetăţenii nu au ce sărbători, decât un sfert de secol de eșecuri.
„Nu avem astăzi ce sărbători, decât un sfert de secol de eșecuri. Oamenilor nu le arde de parade și focuri de artificii, când nu au cu ce își cumpăra medicamente și cu ce plăti facturile”, a menţionat Năstase.
Textul integral al declaraţiei poate fi citit mai jos.
Declarația Președintelui Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase cu ocazia Zilei Independenței
Concetățeni,
Țara noastră a împlinit 25 de ani. Dar după un sfert de secol de speranță și tranziție, viitorul arată și mai sumbru decât trecutul. E timpul să tragem linia și să facem bilanțul, de unde am pornit, unde am ajuns și pe ce drum mergem în viitor.
Spre marele meu regret, Republica Moldova s-a întors de unde a pornit: la un stat autoritar, în care drepturile și libertățile oamenilor sunt doar pe hârtie și la televizor. Avem o țară bolnavă de sărăcie, corupție şi de nedreptate. Cei care, fie au luptat pentru independența noastră cu arma în mâini, fie au protestat în Piața Marii Adunări Naționale sunt astăzi dați uitării, șterși din istorie, ca să încapă acolo ei și partidele lor SRL.
Resimt acest sentiment de mâhnire și mai profund pentru faptul că printre semnatarii Declarației de Independență este și un membru al familiei mele.
În cei 25 de ani, politicienii care s-au perindat la guvernare, au întors pe dos buzunarele oamenilor și nu le-au furat doar banii, dar și speranța în ziua de mâine.
Ne mai aparțin doar simbolurile naționale: limba, tricolorul, imnul și dreptul la istorie, restul, în 25 de ani, ne-au fost furate.
Au schimbat vectorul țării cum le-a convenit lor, ba cu Estul, ba cu Vestul.
Pentru a se menține la guvernare sau a ajunge acolo, au divizat oamenii și i-au întors unul împotriva altuia, pentru că o societate dezbinată este mai ușor de manipulat și de jefuit.
Economia țării a fost pusă pe brânci. În loc să vorbim astăzi despre bunăstarea oamenilor, noi contabilizăm doar atacuri raider, miliarde furate, bănci devalizate, afaceri ruinate, familii rătăcite prin străinătăți, copii rămași fără tutela părintească.
Justiția a devenit scutul fărădelegilor, iar slujitorii ei sunt apărătorii hoților și părtași la schemele de sărăcire a oamenilor acestei țări. Astăzi, dreptatea este de partea celor care au bani, iar oamenii simpli sunt persecutați și batjocoriți.
Da, asta este țara noastră, unde pentru 5 harbuji stai la pușcărie ani de zile, iar pentru miliarde furate ești la libertate și continui să furi.
În 25 de ani, sistemul social din Moldova seamănă mai mult cu un instrument de genocid. Să fii bătrân în Moldova înseamnă să fii condamnat la o viață în sărăcie și umilință. Să naști și să crești un copil este un act de curaj, iar bănuții, care-i dă statul sub formă de alocații, nu ajung nici de „pelincuțe”.
Am ajuns în anul 2016 ca spitalele să facă schimb de medicamente, pentru că nu au bani să le procure! Piața de medicamente s-a transformat într-un cartel. Avem cele mai scumpe prețuri din regiune, iar medicii pleacă peste hotare să-și câștige existența.
Dar cel mai grav este că pleacă în căutarea unui trai mai bun tinerii – viitorul acestei țări, pentru că aici, acasă, nimeni nu dă doi bani pe ei.
Oare asta este țara pe care ne-am închipuit-o cu 25 de ani în urmă? Oare mult o să mai trăim în această stabilitate imaginară?
Eu, împreună cu echipa, am cutreierat Moldova, am fost la Nord, la Sud, la Estul și Vestul țării noastre, în sate și orașe. Peste tot am auzit de la oameni un adevăr trist – în Republica Moldova timpul s-a oprit în loc, parcă am rămas în 1991. Aceleași probleme și aceeași stare de disperare și deznădejde pentru ziua de mâine. Doar că, după 25 de ani de minciuni, promisiuni deșarte și hoții astronomice, produsul intern brut de astăzi este mai mic decât cel de atunci.
Nu avem astăzi ce sărbători, decât un sfert de secol de eșecuri. Oamenilor nu le arde de parade și focuri de artificii, când nu au cu ce își cumpăra medicamente și cu ce plăti facturile.
Mă adresez către guvernanți, către cei care, pe 27 august, vor ține la tribună discursuri elogioase, cinice și perfide despre cât de bine trăim:
Vă îndemn să faceți un bine oamenilor acestei țări și, la 25 de ani de la independență, să vă dați cu toții demisia. O să trăim mai bine fără voi, o să răsuflăm mai ușor când o să vă luați mâna de la gura oamenilor și din buzunarul lor. Țara are nevoie de o altfel de guvernare, de un altfel de Parlament, de un președinte al poporului.
Noi, oamenii acestei țări, nu vom ceda. Sunt sigur că vom dărâma acest sistem corupt, care a pus țara în genunchi, și vom construi un stat liber, în care justiția e dreaptă, economia este funcțională, iar oamenii privesc cu demnitate și încredere în viitorul lor, aici, acasă.
Fiecare din noi este obligat în fața copiilor și părinților săi să ridice fruntea și să lupte pentru un viitor demn.
Nu mai avem drum înapoi.
Dacă nu învingem acum, Moldova va rămâne pustie.
.
