Ana Cebotari – basarabeanca ce a cucerit România cu vocea sa de ciocârlie/ INTERVIU

A început să cânte de la o vârstă foarte fragedă, iar pentru a învăța muzica a fost nevoita timp de trei ani sa parcurgă zilnic 10 km până la școala din satul vecin. Astăzi, Ana Cebotari sau Lia Ciocârlia din România are în spate premii naționale și internaționale, concerte pe importante scene ale lumii, iar recent tânăra a inițiat un proiect în care reînvie iubirea ei pentru muzica folclorică.

10628085_714491378638998_693056432991056217_n

– Când și cum ai început să cochetezi cu muzica?

– Încă din fragedă copilărie, părinții au observat la mine, un simț artistic destul de dezvoltat. Îmi plăcea să recit și să reproduc melodii pe care le auzeam la radio. Când avem un an și opt luni, ai mei m-au surprins cântând piesa formației Noroc „Măi bădiță Petre, măi”, impresionați m-au și înregistrat pe o caseta audio ca să păstreze acel moment unic. De atunci m-au susținut în acesta direcție. Într-o buna zi, nașa mea de botez, D-na Raisa Bârnaz, o interpretă și un pedagog de excepție, le-a spus părinților că ar fi păcat să nu exploatez darul cu care am fost înzestrată, așa că le-a propus să mă de-a la școala din satul vecin, unde dânsa era profesoara de muzica. Astfel, am început să frecventez școala din satul Tabăra, parcurgând timp de trei ani câte 10 km zilnic, până când părinții au hotărât să ne stabilim cu traiul acolo. De atunci D-na Raisa m-a luat sub aripa ei și ca o mama grijulie mă pregătea cu mare dăruire. Totodată, eram promovată la toate concertele și concursurile raionale, republicane și internaționale. Astfel, am ajuns sa particip la Concursul Internațional „Micul Print” care a avut loc în București. Vizita la Patriarhia României, după festivitatea de premiere, va rămâne mereu vie în amintirea mea, deoarece acel moment mi-a schimbat viața. Acolo, printr-un context fericit am avut ocazia să cânt și să-l impresionez atât pe Preafericitul Patriarh Teoctist, care m-a binecuvântat, cât și pe toți cei din delegația oficială de la Președinția României. Impactul acestei fericite întâmplări nu a întârziat să apară, iar în anul următor, am fost invitată să studiez la un liceu de muzică din București.

-Ai absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Cum ai caracteriza anii de studenţie ?

– Anii studenției pentru fiecare dintre noi rămân vii în amintire deoarece reprezintă momentul cheie în dezvoltarea noastră, iar universitatea este laboratorul în care visele noastre prind contur. În această perioadă am avut norocul să întâlnesc și să lucrez cu mulți profesori și muzicieni de valoare, încercând să „fur” de la fiecare tot ce aveau ei mai bun. Activă din fire, mă implicam intens în viața studenților, astfel împreună cu câțiva prieteni am pus bazele Asociație Studențești a Universității de Muzică cu care am demarat o serie de proiecte frumoase. Atât în anii de liceu cât și în studenție am legat cele mai frumoase și trainice prietenii de care mă bucur enorm. E o plăcere să-ți vezi colegii/prietenii acum cu familii și împliniți profesional. Ți se umple inima de bucurie și mândrie cu fiecare realizare pe care o afli despre cei cu care ai împărțit bunele și relele.

10592944_10152583152196815_7708940757636729692_n
– Ce reprezintă pentru tine muzica e doar muncă sau o mângâiere a sufletului?

Am fost învățată că în viață trebuie să-ți urmezi chemarea. Eu aceasta încerc sa fac. Am un suflet de artist, ador tot ce e frumos, iar cea mai mare binecuvântare pe care am primit-o de la Dumnezeu, vocea, o pot folosi pentru a bucura inimile oamenilor. Sunt recunoscătoare pentru acest dar și încerc prin muncă și dăruire să-mi îndeplinesc misiunea. În acestă meserie trebuie să ai grija de tine și de sănătatea ta, să fii mereu în condiție vocală bună, să studiezi pentru proiectul în care ești implicat, etc. Când urci pe scena, împărtășești cu publicul tot ce ai acumulat până la acel moment, încercând să te bucuri cât mai mult de fiecare sunet. Muzica e arta sacră prin excelență este fără îndoială sursa de hrană a spiritului, atât pentru cel care o interpretează, cât și pentru cel care o ascultă. Artistul poate avea acces la cele mai intense trăiri pe care e dator să le împărtășească cu publicul. E o încântare când ți se spune că muzica pe care ai interpretat-o a ajuns să trezească sentimente de pace și bucurie în sufletele oamenilor.

– În România ai fost numită „Lia Ciocârlia”. De ce ?

E prea mult spus, nu am primit neapărat titulatura de „Lie Ciocarlie”, ci am preluat acest nume (care e de fapt titlul unei piese folclorice cântată de Maria Ciobanu) pentru „proiectul meu de suflet” care a luat naștere acum un an. De mică cochetez cu folclorul, iar când mi s-a oferit ocazia să pun bazele trupei „Lie Ciocarlie” am fost foarte încântată. Ce definește acest proiect este faptul ca muzicieni din zona clasicului cântă piese din folclorul românesc adaptându-le unui stil propriu cu influente de wolrd-music, orientale, jazz etc. Un mix între vechi și nou, între tradițional și modern totul împachetat într-o versiune acustică personală. Din proiect fac parte cinci muzicieni de excepție (vioară -Ana Ungureanu, chitară – Răzvan Grigorescu, Contrabas – Cezar Knihinschi, Acordeon – Nicolae Ionița, Percuție – Ionel Tănase), iar conducerea muzicala e asigurată de dirijorul Daniel Jinga. De la primul concert pe care l-am avut împreuna, am înțeles că acest proiect mă reprezintă și Dumnezeu mi-a arătat un drum pe care nu l-am văzut, dar l-am visat.

10443326_10152521393981815_5745006648095453514_n
– Când o putem aşteptă pe Ana Cebotari şi la Chişinău?

Am avut ocazia anul trecut să cânt alături de orchestra „Folclor” în concertul aniversar al profesoarei mele Raisa Bârnaz și am trăit momente de mari emoții. Îmi doresc de mult să mai cânt acasă, știu că publicul nostru este foarte cald și primitor. Încercam să găsim o cale de finanțare pentru câteva concerte în Molodova și sper ca cel târziu anul viitor să putem veni cu proiectul „Lie Ciocarlie” și la Chișinau.

– Pe scenă cânţi operă şi pop-operă, dar am văzut filmuleţe în care abordezi şi alte genuri de muzică. Te-ai gândit să te lansezi în show business?

-E mai delicat acest subiect. În ziua de astăzi e clar ca ambalajul are o valoare destul de mare, show business-ul aceasta face, împachetează. Eu îmi doresc să ofer oamenilor un produs de calitate, dacă o să am ocazia să-l ambalez frumos o s-o fac, dacă nu, o sa merg înainte pe drumul meu. Pentru a fi cunoscut ai într adevăr nevoie de promovare, ceea ce e un lucru normal, dar pentru a fi apreciat și dorit trebuie sa ai ceva de spus. Oamenii vor veni la concertele tale dacă vei avea un produs interesant, ceva care sa-i facă să vibreze la unison cu tine și cu universul. Sunt sigură că o dată cu creșterea proiectului vom avea și un public mai mare. Eu întotdeauna mi-am dorit să fac muzică de calitate care să miște sufletele oamenilor, de aceea am început să cochetez și cu alte genuri. Toate experiențele mele au dus în final la conceptul pe care îl visam și anume proiectul „Lie Ciocârlie”.

10609631_10152583150456815_4261214233372202836_n

– Ce metode ar trebui să folosească artiştii pentru a promova folclorul la scară largă?

Eu am început să promovez folclorul dintr-o întâmplare frumoasă și mă bucură acest lucru. Noi suntem norocoși, încă mai păstram și promovăm folclorul. Atât în Moldova cât și în România ne putem mândri cu numeroase orchestre, tarafuri și soliști importanți care culeg folclorul și-l prezintă spectatorilor. Multe formații preiau teme folclorice și le pun pe ritmuri pop astfel având acces la piața internațională. Străinii sunt foarte entuziasmați și impresionați de muzică și tradițiile noastre așa că trebuie să le oferim cât mai mult. Prin proiectul „Lie Ciocarlie” ne-am propus sa facem acest lucru. Colaboram cu un orchestrator deosebit de valoros Cristian Lolea care a orchestrat deja trei piese folclorice pentru orchestra simfonică și soprano, astfel ne ambiționăm să promovam și în străinătate valorile poporului român.

– Pentru a fi în formă o soprană trebuie să respecte un regim destul de sever. Cum te descurci? Ce sacrificii trebuie să faci?

– Nu pot să spun că fac foarte multe sacrificii. Dacă vocea obosește prea tare – un somn bun le readuce pe toate la normă. În rest, îmi permit să mănânc înghețată și semințe cu câteva zile înainte de concert, dar fără să fac excese. Nu țin un regim anume, doar că sunt câteva reguli pe care încerc să le respecte. De exemplu, nu consum alimente reci după ce am cântat și încerc pe cât de posibil să am o formă fizică bună. Sigur nu poți uita de igiena vocală, vocalizele zilnice. E ca în sport, dacă nu te antrenezi în fiecare zi sau faci vreo pauză mai mare, nu mai ai aceleași performanța.

– Cu ce realizări ne vei bucura în viitor?

-Am multe vise pe plan profesional. Ne dorim un CD al trupei „Lie Ciocarlie”, de asemenea ne pregătim și pentru perioada de iarna cu un program frumos de colinde. În paralel cu „Lie Ciocârlie” lucrez la un program de muzică ambientala proiect în care să abordez repertoriul internațional : canțonete, tangouri, valsuri etc.

– Iar la final transmite, te rog, un mesaj celor ce nu te-au auzit niciodată cântând?

Sper cât de curând să existe posibilitatea de a fi invitată acasă, iar publicul basarabean să mă poată cunoaște mai bine.

Sursă foto: Arhivă persoanală

Interviu realizat de Irina Titica

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.