Mortido este un termen freudian din psihanaliză, utilizat pentru a descrie pornirile distructive şi autodistructive ale omului. Mortido este strâns legat de durere, frică, ură, iar în sexualitate se manifestă prin sadism şi masochism. De asemenea, mortido descrie energia psihică a instinctului morţii. Pare mai mult decât straniu, dar s-a descoperit că activarea mortido schimbă activitatea imunitară umană, ducând spre depresie şi dezechilibru hormonal.
Da, romanul Mortido al lui O. Nimigean este cea mai bună exemplificare literară a declanşării, a victoriei instictului morţii. Acţiunea (de fapt – măcelul) se desfăşoară într-o Românie a sfârşitului mileniului II, începutul mileniului III. Totul se întâmplă într-o zi. Naraţiunea e halucinantă, alienată, deşi e la persoana întâi, nu ştim cine povesteşte, nu ştim dacă naratorul e unul sau mai mulţi. De fapt personajele nu se limitează la un corp, ele se împrăştie, se dizolvă, eu devine celălalt – iar la final pe toţi îi aşteaptă anihilarea.Limbajul e la fel de derutant – ba e o narare coerentă, ba fără semne de punctuaţie, ba în limba cronicarilor. Sunt şi câteva pagini de descompunere a limbajului. Căci dacă „La început a fost Cuvântul” şi asta îţi dă o speranţă, în Mortido cuvântul e o întâmplare, lumea e urâtă, nu a lui Dumnezei, ci a lui Oarecare. Ce e bun, ce e rău în lume – totul e anihilat, apoi se declanşează autodistrugerea.
Romanul e din cinci capitole, fiecare avândca moto un citat de basm. Aceste motouri ne arată existenţa atracţiei spre mortido încă din fragedă copilărie. Mortido poate fi citit şi ca un basm pentru adulţi. Celălalt, Fra – sunt personaje (sau câte-o faţă a unui personaj multiplu sau multiplicat) ce mie mi-au amintit de Fârtatul şi Nefârtatul şi de alte personaje de basm.
Mortido este poate cel mai întunecat roman al tranziţiei. Partea tristă este că ne prezintă o oglindă a unei realităţi care încă n-a trecut cu totul. Scena în care o victimă a totalitarismului e măcerărităpare scoasă din iad. Cum din iad pare tot romanul. Dar e scris excelent, îi dau dreptate lui Liviu Antonesei: „din mizeria cvasi-absolută a unei astfel de lumi, O. Nimigean nu s-a sfiit să scoată această poveste strălucitoare, acest roman scânteietor…”
Mortido e un roman de neevitat dintr-o bibliografie a celor mai valoroase romane contemporane. Totuşi trebuie să te apropii de el cu atenţie, nu de alta, dar şi cititorii pot avea un dezechilibru hormonal şi o declanşare a instinctului morţii, dacă îl citesc neprotejaţi. Iar pentru psihanalişti, Mortido cred că e o adevărată comoară.
