S-au înmulţit festivalurile pe la noi. Dacă eşti străin, poţi crede că moldovenii o duc dintr-un festival în altul. Lapte şi miere în Moldova!
Dar, nu. Oamenii străzii se înmulţesc, tot mai mulţi pensionari caută prin containerele de gunoi după resturi – nu mai pot supravieţui altfel. Îi vezi cum stau la rând: sortează mâncarea stricată, strâng cojile de cartofi. Vezi oameni care nu cerşesc, dar care sunt atât de săraci, încât nu au altă posibilitate să supravieţuiască, decât căutând prin gunoaie. Ei au muncit o viaţă întreagă, au fost oameni demni, iar acum, cu ultimele puteri, cu privirile pierdute, se bagă în containerele de gunoi. Unii şi-au pierdut apartamentele, alţii şi le vor pierde în curând, pentru că aşa se întâmplă – când cineva este foarte sărac, se găseşte cineva care să-l doboare, să-l mai înşele o dată.
Vedem la ştiri, iarna, cum oamenii străzii îngheaţă, li se amputează membrele din cauza asta. A fost şi cazul ăla şocant, când nişte oameni ai străzii au fost aruncaţi la groapa de gunoi direct din spital. Aşa ceva nu poţi comenta.
Nu că politicienii nu şi-ar da seama de sărăcie. Păi de aia cumpără voturile cu un ulei, o hrişcă sau un orez. Un om care o duce bine îţi va turna uleiul în cap, când îşi va da seama că aşa vrei să-l cumperi. Cred că le convine aşa: festivaluri şi oameni săraci.
Înţeleg când festivalurile promovează cultura locală, chiar şi produsele noastre. Dar nu pot înţelege importurile de prostie. Cum a fost în Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni, unde, plagiindu-i pe spanioli, s-a organizat o bătălie cu roşii. Am văzut la ştiri imagini în direct: copii amestecaţi cu gopnici beţi tăvălindu-se şi împroşcând unul în altul cu roşii. Mai făceam şi noi „bătălii cu roşii” când eram duşi cu forţa la muncă în kolhoz în timpul anului şcolar. Era o tâmpenie pentru a alunga plictiseala culesului monoton şi de multe ori se lăsa cu vânătăi.
Cei din Dubăsarii Vechi şi-ar fi făcut o pomană mare dacă aduceau o tonă şi jumătate de roşii, cât s-a irosit pentru festival, în Chişinău, pentru oamenii străzii. Şi nu ar fi părut nişte sălbatici. Sau, dacă tot vor să fie apropiaţi de „cultură”, puteau face un performance: să lase câte-o tonă de roşii lângă gunoi. Într-o zi ar fi dispărut şi ar fi fost un semnal de alarmă.
Dar pe noi nu ne prea inspiră faptele bune, ne inspiră în schimb tâmpeniile. Aşteptăm în toamna viitoare o coridă. Sau poate corida începe acum, odată cu alegerile.
