Ieri, după ce s-a lăsat noaptea, Ianukovici a ieşit, în Rostov, la o conferinţă de presă. La Rostov, nu în Moskova, pentru că Vladimir Vladimirovici nu ţine pe lângă el morţi, cum a declarat anterior că-l crede pe Ianukovici. Totuşi Ianukovici e pionul lui Putin şi trebuie folosit, aşa mort cum e. Din Rostov. Unde bănuiesc că nu are franzele de aur şi nu stă pe budă de aur – dar ceva tot primeşte.
Încadrat între doi moşnegi graşi, fostul preşedinte s-a aşezat la un birou din perioada sovietică, nu la o tribună. N-am înţeles rolul graşilor. Poate îl păzeau. Poate erau profesorii de dicţie.
Ianukovici n-a salutat. A oftat, a plescăit de câteva ori şi a citit. Scrisoarea lui Vladimir Vladimirovici despre Ucraina. Şi despre SUA, putem spune. Nimic surprinzător. Cei de la putere în Ucraina ar fi conduşi de SUA şi UE. A citit ceva şi de integritatea ţării, dar nu l-a pomenit pe Putin. (Păi da, nu te pomeneşti în propria scrisoare.) Cuvântul sânge a fost repetat de multe ori. Într-adevăr, e un cuvânt cu efect. Ianukovici a privit în sală şi a zis: „Dragi compatrioţi…” Nu cred că în sală ar fi fost vreun ucrainean.
Ianukovici a semănat izbitor cu Brejnev. E bine că oraşul din care a cititscrisoarea sau compunerea lui Putine Rostov, nu Kiev. A semănat şi cu Grişa Kotovski, nici el nu făcea „conferinţe” la lumina zilei.
Conferinţa lui Ianukovici a rămas neobservată. Nimeni nu mai iubeşte tiranii. Nimeni nu-i mai ascultă. Ar trebui să fie un semn pentru Vladimir Vladimirovici, autorul textului. Să-şi scrie altfel textele, să le dea altcuiva spre lectură. Ar putea să se consulte cu intelectualii Rusiei, ieşiţi la protest pe 18 mai. Ar avea de la cine învăţa.
