Alexandru Vakulovski: Din Calidorul lui Paul Goma

Imaginaţi-vă că aţi plecat din locul în care aţi copilărit şi nu v-aţi mai întors niciodată. Că după aproape 40 de ani vă amintiţi totul la perfecţie, limbă, locuri, dar şi istoria trăită pe viu. Aşa i s-a întâmplat lui Paul Goma şi a scris unul dintre cele mai frumoase romane româneşti, Din calidor. O copilărie basarabeană. Romanul scris în Paris, 1983, a apărut la început tradus în franceză, apoi în română, engleză şi italiană. Chiar dacă de Paul Goma se vorbeşte mult, romanele lui sunt prea puţin citite, din păcate, iar editurile româneşti nu se înghesuie să-l publice, deşi editarea ar fi o minimă obligaţie morală faţă de un scriitor român refugiat în Franţa, căruia romanele i-au apărut la început în traducere.

Acţiunea romanului se întâmplă în Mana, Orhei, cu mici paranteze din alte locuri: Chişinău, Ardeal (ca un semn spre următorul roman, Arta refugii), închisorile comuniste din România: „Galeria casei părinteşti din Mana este buricul pamântului.

Totul îmi pleacă de acolo şi de atunci, toate mi se întorc, după ocoluri largi, perfect rotunde, dupa definitive dusuri – atunci şi acolo.

I-am spus: galerie, ca să se înţeleagă despre ce este vorba, în realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă – însă nu i se spunea nici prispă, nici pridvor (slavisme ţărăneşti); şi nici cerdac (cu, eventual, geamlâc…) – turcism târgoveţ. Casa noastră din Mana avea (domnule) calidor”. În acest calidor naratorul lui Paul Goma se întoarce, pentru a-şi aminti, pentru a nu uita, pentru a reconstitui. Pe de-o parte sunt paginile în care firul vine direct din calidor, pe de alta – paginile în care povestirea se leagă în dialogul cu tata sau cu mama, mai târziu. Mari pasionaţi de istorie şi geografie (în cazul unor refugiaţi e de înţeles – ori te pasionează, ori le urăşti), dialogurile au rolul de a limpezi lucrurile, de a arăta ori o altă perspectivă (mai matură, sau mai tranşantă, sau mai pedagogică etc.), ori o distanţare pentru clarificarea imaginii. Dialogurile cu părinţii sunt nişte lecţii de istorie. Istorie a familiei Goma, a Basarabiei, a României. Istorie care rămâne istorie, nu se falsifică sau nu o ia razna, chiar dacă se tranformă firesc în literatură. Paul Goma ar fi putut să scrie aceste fragmente ca monolog literar, ca pe memorii istorice, dar a ales calea cea mai bună pentru un roman. Părinţii micului Paul apar astfel şi în ipostaza lor de învăţători, apropo, sunt poate cele mai frumoase pagini din literatura română despre această profesie.

Limbajul lui Paul Goma din acest roman este plin de basarabenisme, chiar şi de rusisme, de-ţi vine greu să crezi că Din Calidor este scris la Paris, nu în Basarabia. Dar e un limbaj firesc, neforţat, de o oralitate incredibilă, ce se transformă în poem-roman. Se vede foarte clar că pentru Paul Goma limba este un instrument esenţial în literatură, asupra căruia şi lucrează, dar cu care se şi joacă. Totuşi parcă n-aş recomanda romanul tuturor: aş pune pe copertă 15+, pentru că amintirile copilului-narator sunt şi foarte dure, dar şi din cauză că de Goma nu te poţi apropia neavizat, nepregătit. Goma este pentru cititorii maturi, chiar dacă este des comparat cu Ion Creangă. Nu de alta, dar după ce Voronin a dus flori la bustul lui Eminescu, parcă ţi-e frică să nu ne fie furat şi Paul Goma.

Din Calidorul lui Paul Goma cuprinde două cedări ale Basarabiei, o deportare în Siberia a tatălui şi începutul refugiului în România. Pe lângă amintirile neplăcute, naratorul-copil porneşte o adevărată revoluţie sexuală, ceea ce te face să te gândeşti că Din Calidor putea fi primul roman erotic românesc având ca personaj principal un copil.

Fabulos este şi capitolul FărăArabia, ce cuprinde un portret al ocupantului rus. Un portret valabil şi acum sau mai ales acum, încă o dată, când „Ivan Pravoslovan” nu ocupă Crimeea, ci salvează fraţii ruşi, pravoslavnici, desigur. Ocupantul rus te convinge că de fapt el nu te ocupă, el te salvează, te luminează, din bunătate şi credinţă frăţească, nicicum cu forţa sau cu răutate. Portretul e şi plin de haz, chiar şi de compasiune, când sătenii prind în pădure paraşutiştii ruşi aruncaţi anapoda, cu hărţi ale obiectivelor de la sute sau mii de kilometri. Citind Din Calidor îi înţelegi şi mai bine pe refugiaţii din Crimeea, care şi-au lăsat casele şi au fugit undeva unde nu sunt în bătaia puştii. Dar mai ales ne înţelegem pe noi, istoria noastră terfelită, de atâtea ori falsificată. În dialogurile cu tatăl apare şi „povestea cu antisemitismul au scornit-o comuniştii şi-au muls-o şi-au pompat-o până la saţ, până la greaţă”, povestea cu „litere antisemite”.

Citind Din Calidor râzi, te cutremuri, te sperii, cazi pe gânduri. Nu e un roman uşor, deşi se citeşte cu mare plăcere. Nu uitaţi recomandarea: 15 +.

PS: Pentru cei care citesc cărţi în format electronic, Paul Goma oferă cu generozitate volumul pe site-ul său.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.