Connect with us

Opinii

Ala Mîndîcanu: Mai are sau nu nevoie diaspora de BRD?

Publicat

pe

Rolul Diasporei  în dezvoltarea economică și politică a statului este azi tot mai vizibil și pregnant. Diaspora asociativă se maturizează văzând cu ochii. Mobilizarea nemaivăzută a Diasporei  la alegerile președintelui Republicii Moldova în octombrie – noiembrie 2016 trebuie să devină un prilej de cercetare pentru savanți și un prilej de gândire pentru politicienii de la Chișinău. Statul trebuie să revadă politica sa vizavi de Diasporă pentru a evita ruptura cu cei care îi asigură în mare parte stabilitatea economică și socială.

Diaspora ca factor economic și electoral

Diaspora reprezintă un factor economic  important în procesul de evoluție a sistemului  economic, politic și social al Republicii Moldova.

Exodul masiv al populației din Republica Moldova s-a întețit din 2001, odată cu venirea la putere a comunişilor care au speriat societatea deja deprinsă cu discursul democratic… Acest proces nu a scăzut, însă,  nici după 2010, când la cârma statului au venit partidele pro-europene. Astăzi, conform datelor prezentate de Biroul de Migrație și Azil (http://trm.md/ro/social/oficial-circa-un-milion-de-moldoveni-sunt-plecati-peste-hotare/), „aproape un milion de moldoveni sunt plecați la muncă peste hotare. Peste 100 de mii s-au stabilit  în străinătate pentru totdeauna. Conform raportului BMA, în perioada 2007-2012, mai mult de 820 de mii de moldoveni şi-au găsit o sursă de existenţă peste hotare. Mai mult de 330 de mii dintre aceştia au un loc de muncă stabil în străinătate şi revin acasă o dată la 2-3 ani sau chiar mai rar. Cea mai solicitată destinaţie unde îşi găsesc cetăţenii moldoveni un loc de lucru este Rusia, cu 2/3 din totalul migranţilor, urmată de Italia şi Spania.  Datele mai arată că în jur de 36 la sută dintre moldoveni trimit acasă, lunar, până la 500 de dolari. Iar 20% dintre aceştia trimit în fiecare lună peste 500 de dolari. În acelaşi timp, fiecare al cincilea moldovean plecat peste hotare nu trimite bani acasă”.

Contribuția Diasporei la bunăstarea cetățeanului de rând constituie suma uriașă de aproximativ 2 miliarde de dolari anual, variind între 30-40% din PIB, bani care sunt cheltuiți în special pentru viața de zi cu zi a celor rămași acasă: produse alimentare și obiecte de larg consum, asigurarea unui acoperiș de asupra capului, studiile copiilor etc. Fără remitențele celor plecați în Spania, Italia, Rusia, Italia, Israel ș.a.m.d Republica Moldova ar ajunge, conform opiniei specaliștilor, să facă față unei  explozii sociale majore în doar câteva luni de zile… Dar remitențele scad cu timpul. Copiii cresc și pleacă la părinți, bunicii rămași acasă îmbătrânesc și pleacă  la cele sfinte… Migranții au tot mai puține motive să trimită acasă solda lunară și se îndepărtează, an de an, de locul de baștină…

Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei (http://flacaratv.md/moldovenii-de-peste-hotare-trimit-acasa-tot-mai-putini-bani-rusia-israelul-italia-sua-primele-in-top.html), „în 2016 volumul transferurilor a ajuns la cel mai scăzut nivel din 2006, înregistrând 1 miliard 80 de milioane de dolari. Suma este cu aproape 50 de milioane mai mică faţă de anul 2015”.

Cu alte cuvinte, banii veniți din Diasporă au un rol crucial în viața cetățeanului de rând și nu numai. Statul ar trebui să manifeste un respect sporit pentru cei care și-au luat lumea în cap din cauza guvernărilor incapabile să le ofere stabilitate economică și socială, dar care astăzi sprijină prin munca și sacrificiul lor, în pofida politicii proaste, stabilitatea economică și liniștea socială. Eu nu am să uit discuția mea cu un funcționar de stat (atenţie, responsabil de diasporă) care  la reproșul meu că pentru cele două miliarde de dolari, trimise acasă anual, Diaspora merită respectul cuvenit, acesta mi-a spus cu dezinvoltură : …„Remitențele Diasporei? Da eu ce am din asta?” Nu e de mirare că dispar miliardele și nu mai poți da de capăt cine-i hoțul și unde-s banii…

Odată cu globalizărea și dezvoltarea tehnologiilor moderne, rolul Diasporei în procesul politic și electoral al Republicii Moldova devine din ce în ce mai vizibil. Acest lucru s-a văzut pregnant în recentele alegeri prezidenţiale. Peste 160 de mii de cetățeni stabiliți peste hotare au participat în turul doi de scrutin. A fost  o explozie nemaivăzută de participare și mobilizare a cetățenilor aflați peste hotare. Pagina de pe Facebook „Adoptă un vot” a adunat aproape 100 mii de membri.

E adevărat că votul Diasporei nu a determinat soarta alegerilor.  Totuși, capacitatea de organizare a Diasporei a impresionat întreaga societate și nu prea le-a picat bine la inimă celor din vârfurile puterii. Am incercat să găsesc pe pagina web a Comisiei Electorale Centrale date oficiale privind votul Diasporei în turul doi al scrutinului din 13 noiembrie 2016 și, spre surprinderea mea, nu am găsit nimic…

Dacă sistemele de transferuri bancare din străinătate sunt bine puse la punct și acționează  non stop, cu totul alta e situația privind accesul la urne în  secțiile de vot de peste hotare în ziua alegerilor. Dacă în timpul campaniei se discuta aprins despre necesitatea reforării sistemului electoral, despre accesul la vot în Diasporă, astăzi discursul înflăcărat al politicienilor a înțepenit, iar spiritul lor combativ se pare că a căzut în hibernare până la următoarele alegeri…

Probleme și soluții

În perioada dintre 30 octombrie și 13 noiembrie 2016, când s-a desfășurat turul al doilea  al alegerilor prezidenţiale, Diaspora asociativă s-a trezit într-un mod surprinzător, dar logic, la viață după „somnul” din care părea că nu-și mai revine după loviturile aplicate în 2012-2014 de către reprezentații puterii așa-zise democratice. Voi incerca în cele ce urmează să punctez evoluția relațiilor Diasporei asociative cu statul moldav așa cum o văd eu și să vin cu nişte concluzii și soluții.

…Anul 2010.  La Chișinău se planifică congresul al IV-lea al Diasporei. Cele  trei congrese precedente, organizate în  2004, 2006 şi 2008, au fost iniţiate de către guvernarea comunistă şi au adunat în special reprezentanți din spațiul post-sovietic. Limba de lucru a fost în cea mai mare parte limba rusă…

După 7 aprilie 2009,  la Chișinău s-a creat o nouă conjunctură politică. Cetățenii Republicii Moldova, aflați peste hotare, în special din Europa de Vest, SUA și Canada, au căpătat posibilitatea să participe pentru prima oară într-un număr impunător  la alegeri, beneficiind de secții de vot deschise special pentru Diasporă.

Plini de speranțe și încredere, membrii Diasporei asociative au răspuns cu multă căldură la apelul guvernului de a participa la Congresul al IV-lea. Reprezentanții Biroului pentru Relații Interetnice (BRI), fiind pe atunci responsabil de relația cu Diaspora, au creat rețele de comunicare cu asociațiile deja existente. A fost format un grup de inițiativă pentru pregătirea congresului și s-a pornit  o activitate febrilă de coordonare și de organizare a acestui prim eveniment  de proporții în noua paradigmă politică: Stat democratic vs Diaspora democratică. A fost readus la viață Consiliul Coordonator al Diasporei, aprobat prin Decizie de guvern, vezi http://lex.justice.md/md/342987/. Asociațiile Diasporei au propus o Agendă, au participat la întocmirea listei de vorbitori, au elaborat un proiect de Rezoluție…

Congresul al IV-lea s-a desfășurat la 10-14 octombrie 2010, cu participarea a 110 delegați din 31 de țări. Congresul a fost deschis de primul ministru, apoi delegații au discutat pe larg despre problemele cu care se confruntă cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare și au adoptat o Rezoluție, în care statului i se cere, pentru prima oară, „promovarea unor politici de comunicare eficientă menite să contribuie la implicarea Diasporei în viaţa economică, socială şi politică a Republicii Moldova” și „crearea unei Agenții de Stat pentru Diasporă care ar avea drept sarcină coordonarea activităților îndreptate spre susținerea, dezvoltarea și organizarea Diasporei, ar coordona proiectele naționale în domeniu și ar susține un site cu forum și cu informații privind programele, proiectele și sondajele legate de Diasporă, ar asigura o comunicare transparentă și eficientă cu organizațiile Diasporei, ar contribui la perfecţionarea capacităţilor manageriale ale liderilor asociațiilor din Diasporă” etc. Președintele interimar a oferit unor membri ai Diasporei distincții de stat. Idila dintre Diasporă și stat părea să se transforme într-o relație serioasă și durabilă…

Între timp între  partidele din AIE încep animozitățile… BRI care „ținea” de PDM prin algoritmul puterii, organism responsabil până atunci de Diasporă, „pierde” Diaspora în folosul PLDM… Rezoluția congresului,  susținută de delegați, dar și de repzentanții guvernului, a rămas fără efecte. Puține au fost reacțiile oficiale la deciziile delegaților… O excepție frumoasă o gasiți aici: http://www.lituania.mfa.md/noutati/483185/

Timpul a trecut pe neobservate și timp doi ani Diaspora nu și-a mai văzut Rezoluția nu că tradusă în fapt, dar nici măcar discutată undeva…

La 11-13 octombrie 2012 s-a desfășurat Congresul al V-lea al Diasporei. Și de data aceasta asociațiile din străinătate s-au implicat în organizare, numai că decizia despre crearea Biroului pentru Relațiile cu Diaspora era deja luată la guvern, iar comunicatele oficiale au relatat că anume BRD-ul a organizat congresul. Conform informațiilor de pe site-ul instituției, http://www.brd.gov.md/ro/content/istorie-misiune-viziune-obiective, „BRD  este   subdiviziune  a  Cancelariei  de  Stat,  în  subordinea  directă  a  Prim-Ministrului  și  coordonează politicile de stat în domeniul diasporei, creată prin HG 780 din 19 octombrie 2012”, adică peste o săptămână după ce Congresul a avut loc… Mai mult, tot acolo se spune că „BRD a devenit funcțional și completat cu personal în lunile februarie-martie ale anului 2013”… Revenim la Rezoluția Congresului  al V-lea al Diasporei, cu 12 puncte de această dată, în care se cerea explicit : „Implicarea asociațiilor Diasporei în procesul de instituire și activitate a Biroului de relații cu Diaspora”. Din nou ne ciocnim de aceeași indiferență din partea autorităților. Rezoluțiile Congreselor IV și V nu au fost publicate pe pagina oficială a  BRD, organism ce a apărut în principal datorită cererii Diasporei exprimate în cele două Rezoluții.

Nici celealte puncte ale Rezoluțiilor nu au devenit obiect de discuție pentru guvern și BRD. Funcționarii aveau agenda lor… Dacă până atunci puteai găsi listele asociațiilor din Diasporă  pe pagina BRI, iar corespondența cu asociațiile se făcea deschis, prin CC, permițând comunicarea între ele a tuturor actorilor din Diasporă, BRDul a promovat o politică de lichidare a comunicării pe orizontală, conectându-și la direct fiecare asociație aparte. Divide et impera… vechea stratagemă… S-a încercat, și nu fără succes, încetățenirea ideii că Diaspora este condusă de BRD și că BRDul deține cheile de la inima membrilor Diasporei și, respectiv, de la inimile alegătorilor din Diasporă. Verticala puterii s-a implicat în forță și a contribuit la distrugerea în mare parte a orizontalei care ținea în picioare Diaspora.

Au început, din cele știute de mine, presiuni partizane asupra unor lideri comunitari din Diasporă, crearea unor echipe pe principii partinice, stimularea animozităților între lideri de asociații, împărțirea proiectelor conform principiului partinic etc. Apoi au apărut bani la BRD și…

Sper să apară cândva analize detaliate despre modul în care s-au cheltuit banii statului de către BRD în anii 2012 – 2016.

Nu putem spune că Diaspora asociativă nu s-a opus. Au fost încercări de a o scoate de sub influența politicului. La 18-20 octombrie 2013 la Florența, Italia,  a avut loc o ședință a Consiliului Coordonator al Diasporei. Președintele BRD a participat la această ședință, doar că Rezoluția adoptată atunci nu și-a găsit nici ea locul pe pagina oficială a BRD… Vedeți mai multe pe http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/11009-rezultatele-conferinei-consiliului-coordonator-al-diasporei-basarabene-de-la-florena.html

Activitatea Diasporei devine încetul cu încetul o prerogativă a liderului BRD și a echipei sale, inițiativa trecând, încetul cu încetul, de la asociațiile Diasporei la Chișinău.

Congresul al VI-lea din 1-3 septembrie 2014 a fost ultima întrunire la care Diaspora asociativă a avut un cuvânt de spus… Alianța pro-europeană scârțâia din toate încheieturile. Nimeni nu a mai pus problema unei Rezoluții. A fost formulat, însă, un Apel, semnat de 63 de lideri de asociații din 12 țări, prezenți la eveniment, în care aceștia nu mai pun problema Diasporei, dar le cer, explicit, liderilor din AIE-3 următoarele: „Va îndemnăm, stimați lideri, deputați, miniștri și membri de rând ai partidelor din AIE,să păstrați unitatea și coeziunea în activitatea dvs; să participați în alegerile din 30 noiembrie 2014 cu o listă comună, pentru a demnonstra că voința politică în obținerea scopului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană  e mai puternică decât ambițiile personale și interesele meschine. (…) Cerem liderilor partidelor politice din AIE responsabilitate maximă  în actiunile lor. Consecintele  unor conflicte  între componentele AIE, inițiate din interior și din exterior, vor fi dramatice, iar responsabilitatea pentru rezultate va fi în totalitate pe umerii AIE. Sperăm să evităm dezastrul în alegeri și vă dorim succes”.

Vocea Diasporei nu a fost auzită nici de data aceasta. Conflictele nu au fost stopate… Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au readus în forul legislativ aceleași componente ale AIE dar mult mai divizate și mai încrâncenate. E adevărat că procesul de integrare europeană a continuat, dar mai mult din inerție… În pofida lipsei de succese în procesul de luptă cu corupția şi de reformare a sistemului judiciar, Occidentul a fost îngăduitor cu guvernele pro-europene… A fost semnat Acordul de Asociere la UE și s-a obținut liberalizarea regimului de vize. Părea că Republica Moldova e pe drumul cel bun, iar integrarea europeană e doar o chestiune de timp…

Apoi  a venit „Miliardul furat”… Și totul a luat-o razna.

Despre Congresul al VII-lea din august 2016, la care nu am participat, puteți găsi puține  informații pe Internet. Poate numai raportul primului ministru… Vă îndemn să aruncați o privire pe  site-ul BRD. Odată cu plecarea echipei PLDM de la conducerea BRD, de pe site-ul instituţiei au fost șterse toate informațiile utile. De parca Diaspora nu ar mai exista, iar informațiile acumulate i-ar aparține numai conducerii precedente a BRD. Se subînțelege că PDM, căruia se pare că i-a „revenit” Diaspora, trebuie acum să-și creeze propria bază de date…  Stranie logică… Dar chiar dacă site-ul ar fi rămas intact, oricum nu ați fi găsit în el prea multe. În pofida banilor publici alocați generos pentru elaborarea acestui site, nu a fost creat, după cum cereau rezoluțiile congreselor precedente, un Forum pentru comunicarea bilaterală Diaspora – Guvern, nu a fost întocmită o listă a asociațiilor cu date de contact, nimic. Totul e secretizat și ținut departe de ochii societății civile. „Verticala puterii” nu suportă circulația liberă a informației… Diaspora e tratată, de fapt, ca o subdiviziune a BRD.

Alegerile prezidențiale au fost declanșatorul care a trezit din nou la viață Diaspora asociativă. Mobilizarea fără precedent a migranților, auto-organizarea electoratului din afară, mesajul pro-european și pro-democratic al Diasporei – toate arată că tentativele elitelor politice din 2010 încoace de a-și supune organizațional Diaspora au eșuat.

Astăzi Republica Moldova are un parlament și un guvern care, deși încearcă să ne demonstreze că integrarea europeană nu are alternativă, nu se mai bucură de încredere. Dar are și un președinte care pare a trăi într-o realitate paralelă, sfidând prin faptele și vorbele sale Constituția Republicii Moldova, legislația națională,  internațională și bunul simț.

În aceste condiții Diaspora are misiunea nobilă să inițieze dezbateri publice și să stabilească o strategie clară, bazată pe niște principii ferme, imparțiale și democratice, de comunicare cu statul de origine. Încerc să formulez aici câteva propuneri, în speranța că la următoarele întruniri, inițiate de actualul BRD pentru 2017, la 10 februarie la Paris, la 12 februarie la Londra, pe de o parte, dar și de către unii lideri de asociații  la Veneția pe 18 martie, 2017, se vor pune în discuție următoarele teme principiale:

  1. Colaborarea pe orizontală dintre Diasporă și conducerea Republicii Moldova (parlament, guvern, președinție, ambasade, BRD etc). Aici este extrem de important, după mine, ca participanții la discuții să formuleze și să redacteze un Manifest al Diasporei prin care s-ar susține că Diaspora nu reprezintă un organism unic, că asociațiile Diasporei sunt în afara politicii, că fiecare cetățean, oriunde s-ar afla, își poate exprima liber opiniile, că instituțiile Republicii Moldova nu reprezintă pentru cetățenii din Diasporă organe de conducere etc. Sper că Rezoluțiile congreselor precedente să servească drept sursă de inspirație pentru cei care  vor să se implice în activitățile Diasporei.

Poate că ar fi cazul să se ceară lichidarea BRD… Poate că Ambasadele Republicii Moldova ar putea lua locul BRD, iar Ministerul Afacerilor Externe și al Integrării Europene să coordoneze această activitate prin Secțiile consulare… Mă tem că un BRD va fi  și pe viitor de fiecare dată un  vârf de lance al verticalei puterii și va promova, volens-nolens, aceeași atitudine față de Diasporă… Cum spunea Enstein, „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat”.

  1. Independența Diasporei față de guvernele Republicii Moldova. Aici este crucial, după mine, ca Diaspora să nu mai accepte organizarea congreselor sale de către guvernul Republicii Moldova din banii publici. Vorba veche spune: cine plătește, acela comandă muzica. Diaspora e cea care trimite bani în Republica Moldova. Cred ca nu e o problemă pentru liderii asociațiilor să se organizeze pentru convocarea unor întruniri anuale sau bianuale… Acum, cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, un congres poate avea loc și on-line. Dorință să fie. În ce privește proiectele, cred că acestea ar trebui să vină de la organizații specializate, nu de la guvern. Oricum cea mai mare parte a banilor pentru proiecte vin de la organizații internaționale percum OIM, SIDA etc. Guvernul doar trebuie să aibă grijă ca informația despre lansarea unor proiecte să ajungă în Diasporă. Ambasadele sunt, după mine, cele mai potrivite instituții pentru informarea Diasporei.
  2. Coordonarea pe orizontală dintre asociațiile Diasporei. Aceasta poate fi asigurată fără crearea unor suprastructuri și președinți, fără competiție și concurență neloială între liderii asociațiilor sau după niște principii partizane (simpatii personale, interese de partid, afaceri comune etc). Aici se poate recurge la a) crearea unor mese rotunde pe regiuni geografice: Masa rotundă (Alianța, Comuniunea, orice altă formă ce va gasi susținerea majorității participanților) pentru Europa de Vest, Europa de Est, America, Asia; b) crearea unor pagini pe Facebook cu acces general, gestionate de fiecare diviziune geografică prin înțelegere; c) elaborarea unor activități comune și pe regiuni cu implicarea tuturor componentelor, privind temele arzătoare: legislație, guvernare, cultură, educație, caritate, rezolvare de cazuri concrete, proiecte comune etc; d) crearea unor baze de date transparente și exacte, lansarea de sondaje, colaborarea cu mass-media etc.
  3. Transparența și toleranța reciprocă în activitatea asociațiilor Diasporei. Aici este important să fie uitate supărările și neîncrederea reciprocă din trecut, cauzate de politicile greșite promovate la nivel de BRD. Să se ia de la zero și să se stabilească noi reguli de joc, corecte și transparente. Să se înțeleagă că societatea civilă se poate organiza pe orizontală și că se pot înființa sute de asociații, dacă oamenii doresc acest lucru. O asociație comunitară nu este un partid politic și nu-i reprezintă decât pe membrii săi, care au tot dreptul să-și creeze o asociație, chiar dacă sunt numai trei persoane, dar care au scopuri nobile comune. Liderii de partide din Diasporă ar trebui să renunțe la funcții în asociații în timpul exercitării mandatului politic. Interesul național și comunitar să prevaleze în discursuri, fapte și angajamente. Principiul win-win, când câștigă ambele părți, să devină unul de bază pentru parteneriatul Diasporă-Republica Moldova, dar și pentru componentele Diasporei.

Numai fiind bine organizată și eficientă, Diaspora va putea influența în bine situația din Republica Moldova și nu numai. Doar împreună vom putea educa un electorat deschis la minte, elevat și imun la manipulare și corupție.

Ala Mîndîcanu

Montréal, 8 februarie 2017

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Replica lui Dorin Dusciac la scrisoarea lui Alexandr Baikalov către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Textul de mai jos este o replică pe care o adresez lui Aleksandr Baikalov, în urma publicării unui material semnat de acesta, pe site-ul www.moldova.org . Unele fragmente au apărut în mai multe comentarii pe care le-am scris la diverse postări apărute pe rețelele de socializare. Sunt inserate și unele idei pe care le-am formulat recent într-un schimb de e-mailuri generat de scrierea lui A. Baikalov. Materialul care a generat controversa poate fi accesat la această adresă.

În prima parte a articolului său, sus-numitul autor efectuează o trecere în revistă, destul de hazardată și documentată în mod dubios (unul din link-uri conduce către o petiție de pe facebook, în favoarea redeschiderii Aeroportului Internațional Bălți… sic!) a mai multor aspecte din istoria orașului Bălți. Într-o înșiruire de 6 puncte formulate în mod arbitrar și fără nicio legătură logică între ele, autorul ne vorbește despre prezența autorităților române în Bălți în perioada interbelică, rolul jucat de comunitatea evreiască în dezvoltarea acestui oraș, despre Holocaust, crimele săvârșite de autoritățile sovietice, două călătorii (care ar fi tranzitat orașul Bălți) ale lui Antonescu, niște momente din istoria arhitecturală a urbei, cultura minorității evreiești din România de astăzi, despre unele legi promovate de cartre anumiți oameni politici din România, etc.. Toate acestea, învăluite de o misterioasă „lumină” care străbate în întunericul acestor enumerări, și pe care (deh, așa-i viața…!) – unii o au (generează…?!), alții nu. Vădit ambalat de amploarea constatărilor sale, autorul se revoltă curajos împotriva „încercării de relativizare a Holocaustului la Bălți”, doar că „uită” să ne spună și nouă cine anume, unde și când – a încercat să relativizeze acea pagină neagră a istoriei noastre (?!). Ca un fel de preambul pentru ceea ce va urma, apare și cireașa de pe tort a acestei prime părți – întrebarea, pe care Baikalov o adresează fostului Președinte al României, Traian Băsescu: „Condamnați și Dvs minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?” Ce întrebare! Adresată cu tupeu celui care a instituționalizat în România studierea minuțioasă și condamnarea crimelor săvârșite în trecut de către regimurile totalitare, celui care a deschis și desecretizat arhivele, și astfel a permis manifestarea adevărului, inclusiv despre momentele cele mai dramatice ale istoriei spațiului românesc! Întrebarea respectivă este mai mult decât o simplă provocare: scopul ei este să pregătească cititorul pentru ceea ce urmează, adică pentru găsirea, condamnarea și executarea „vinovaților”!

Rechizitoriul nu întârzie să apăra. Chiar în partea a doua, fără nici un fel de introducere prealabilă, fără nici un fel de construcție logică a vreunui context și fără vreo invocare a unor argumente, apare în scenă „marele vinovat”: Partidul Unității Naționale, și „naționaliștii” din conducerea acestei formațiuni politice. În mod voit, Baikalov creează o legătură (absolut inexistentă în realitate) între ororile săvârșite de regimurile totalitare din anii 1930 și 1940, și conducerea de astăzi a Partidului Unității Naționale. Se efectuează, cu bună știință, un transfer de responsabilitate, finalitatea fiind crearea unui amalgam pe care nu ezit să-l calific drept monstruos. Trasarea oricărui tip de paralelă sau asimilare între regimele totalitare din perioada respectivă (legionar, apoi regimul Antonescu, apoi sovietic de ocupație), ororile săvârșite de aceste regimuri (inclusiv lagărele de exterminare a evreilor) – și Partidul Unității Naționale de astăzi – este o escrocherie intelectuală, un impardonabil fault moral. În context, îmi permit să amintesc că anume scurtăturile morale și aproximările ideatice au stat la originea regimurilor totalitare pe care le menționează Baikalov. Pentru a ilustra modul în care se construiesc aceste scurtături, mă văd nevoit să citez direct de la sursă:

“În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi…”

Cum poți să răspunzi la asemenea inepții…? Încerc, deși nu este deloc simplu… În ultimele luni am participat personal la mai multe ședințe, reuniuni, mitinguri, întruniri organizate de Partidul Unității Naționale, inclusiv la mai multe reuniuni publice cu participarea domnului Traian Băsescu, Președinte de onoare al PUN. Niciodată, și în nici un fel de context, la manifestările noastre nu au fost vociferate chemări xenofobe, anti-rusofone, lozinci de tipul celei evocate de autorul articolului, sau orice alt fel de adresări sau invective bazate pe discriminarea pe criterii de etnie, rasă, religie, etc. Nici cei care au luat cuvântul, nici persoanele prezente în audiență la aceste întruniri – nu au manifestat vreo atitudine de genul celei pe care o insinuează A. Baikalov. Mai mult decât atât: la reuniunile noastre publice participă mereu și mulți reprezentanți ai minorităților etnice din Republica Moldova – oameni sinceri și deschiși, cu destulă pregătire intelectuală, conștienți de avantajele Unirii, și gata oricând să voteze pentru reunificarea celor două state românești. Toate acuzele de „sălbăticie”, „isterie”, „distrugere” și altele de acest gen formulate la adresă noastră – sunt niște crase exagerări, niște minciuni și niște invenții răuvoitoare. De altfel, nimic nou sub soare: să ne aducem aminte de faptul, că lozinca invocată de autor în scrierea sa – a fost nimic altceva decât o creație a KGB-ului sovietic, care a strecurat-o la începutul anilor 1990 la mitingurile mișcărilor de eliberare națională din fostele republici unionale, cu scopul de a discredita liderii acestor mișcări, și de a-i învinui ulterior de „naționalism”. Iată că la peste un sfert de secol, nimic nu e de prisos, atunci când scopurile sunt aceleași. Nu-i așa, Aleksandr?

Lucrurile, însă, nu se opresc aici. În următorul punct, tot noi, cei din PUN, suntem învinuiți că „din cauza noastră deja de 26 de ani lucrurile nu se schimbă”, că suntem niște „cadre reciclate”, etc. Iată extrasul la care mă refer:

“Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?”

Toate aceste reproșuri – la adresa unui partid politic care există în această formă de mai puțin de jumătate de an (!!!), și în Biroul Permanent al căruia doar 4 persoane din 18 (!!!) au deținut funcții de demnitate publică (dna Ana Guțu, dl Anatol Șalaru, dl Alexandru Cimbriciuc și umila mea persoană). Până una-alta, aș fi curios să aflu și eu, cine anume dintre membrii PUN a fost „chiar președinte al Republicii Moldova” (sic!).

Ultima parte a articolului (intitulată, cu multă modestie „ROMÂNIA ȘI EU”… ?!), este o veritabilă apoteoză. După ce povestește mai multe aspecte din biografia sa și a familiei sale, și după ce nu uită să ne mai dea o dată din deget („naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă”…!), autorul își rămâne fidel propriului său stil și nu ezită să-i înghesuiască în aceeași frază și pe fostul președinte al Germaniei Horst Köhler, și pe autorul Regulamentului Organic Kisseleff, și pe aviatoarea româncă de origine rusă, Nadia Russo.

De prolog nu vă mai spun nimic, vă las să descoperiți singuri motivele, pentru care Lech Walesa și Urho Kekkonen își dispută, în minunata lume nouă a lui Baikalov, întâietatea morală în procesul de înfăptuire a Unirii.

Cred că este momentul, să fac o precizare importantă. Mă pronunț cu toată fermitatea împotriva oricărui tip de cenzură. Libertatea de conștiință și de exprimare este garantată într-o democrație. Sunt un adept convins al libertății cvantului, și nu am întreprins niciodată (nici în viața privată, și nici în exercitarea responsabilităților publice care mi-au revenit) nici un fel de măsuri care ar limita cuiva acest drept fundamental.

Există, însă, o mare diferență între dreptul la liberă exprimare – și calomnie, recurgerea la generalizări și scurtături, atac la persoană, formularea prin insinuări a unor amalgamuri periculoase, exagerarea și propagarea unor minciuni crase. Anume aceste instrumente, folosite în mod extensiv de către Aleksandr Baikalov în scrierea sa (și care sunt îndreptate împotrivă multor persoane, inclusiv a mea) – mi-au trezit indignarea, și au constituit motivul pentru care scriu aceste rânduri. O astfel de scriere ca a sa – nu mai este „un simplu punct de vedere”, ci devine un instrument de luptă politică, bazat pe manipulare. Consider, că materialul scris de Baikalov – nu se încadrează în limitele deontologice, și îmi exprim regretul că a apărut pe site-ul www.moldova.org . Așa cum spuneam și într-unul din comentariile exprimate pe facebook – alegerea anume a acestui portal internet nu este deloc întâmplătoare, cunoscută fiind sensibilitatea autorităților americane (portalul www.moldova.org a fost înființat cu mai mulți ani în urmă grație organizației Moldova Foundation din Washington, DC) pentru orice chestiune legată de crime împotriva umanității (tragedia prin care a trecut comunitatea evreiască din Sud-Estul Europei în anii 1930 și 1940 fiind un exemplu de astfel de crime abominabile). Nu cred că exagerez zicând, că astfel de scrieri au menirea să discrediteze acele forțe din Basarabia, care luptă pentru democrație și pentru orientarea pro-vestică a spațiului dintre Prut și Nistru. Este o tactică mai rafinată, de a te pretinde „unionist” și a băga zarvă între adepții acestui curent. Singurii care se bucură atunci când în spațiul public apar astfel de materiale – sunt românofobii, cei cu reminiscențe ale gândirii sovietice, care azi doresc întoarcerea noastră în noaptea totalitară.

Voi încheia această replică printr-o remarcă de ordin personal. La Paris sunt mai multe grupuri de români (originari de pe ambele maluri ale Prutului), care promovează în mod activ Unirea. Unele dintre aceste grupuri sunt politizate, altele se definesc apolitice, etc. Acestea organizează în fiecare an zeci de manifestări unioniste, practic nu trece o lună sau o săptămâna fără că o astfel de manifestare să aibă loc în capitală Franței. În calitatea mea de participant (mai des) și organizator (uneori) al unor astfel de manifestări – nu prea am avut ocazia să-l văd pe Aleksandr activ și implicat. Nu este un reproș, este o constatare. Unionismul de canapea o fi el mai dulce și mai ușor de realizat, dar un lucru rămâne valabil: acesta nu va conduce la nicio revoluție. Nici măcar la una de catifea.

Dorin Dușciac

Doctor în fizică, inginer, Vicepreședinte PUN

Paris, Franța

Nota redacției: Nu considerăm relevantă legătura trasată de autor între conținutul articolului semnat de Alexandr Baikalov și faptul că portalul a fost lansat în 1997 la Washington. Moldova.org este un portal independent, iar articolul a parvenit în urma apelurilor repetate lansate de redacția noastră către membrii diasporei în care îi încurajăm să ne ofere texte spre publicare. 

Pe această cale reiterăm deschiderea redacției noastre de a publica puncte de vedere din diasporă și nu numai vizavi de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.

Citește mai departe

Opinii

Creșterea remitențelor completează pușculița BNM

Publicat

pe

De către

Ultimele date ale Băncii Naționale a Moldovei arată că moldovenii care muncesc în străinătate au trimis acasă echivalentul a 116 milioane USD în luna octombrie cu 19% mai mult față de aceiași lună a anului precedent, iar de la începutul anului 2017 suma totală a transferurilor a însumat echivalentul a 988 milioane USD.

Acest lucru ar putea favoriza majorarea rezervelor valutare ale BNM, care în prezent se ridică la 2,7 miliarde USD. Este opinia exprimată de către jurnalistul Victor Ursu în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic„.

Deși remiterile cresc, observăm  că volumul tranzacţiilor cu valută în casele de schimb valutar din Moldova s-a redus, în luna octombrie curent, faţă de luna precedentă, cu 9,4 la sută – pana la 341,6 mil USD. Potrivit Băncii Naţionale, volumul achiziţiilor valutei străine în cadrul CSV contra MDL s-a redus cu 12,3 la sută – pana la 245,9 mil USD în echivalent, iar volumul vânzărilor s-a redus cu 1%, la 95,7 mil USD.

În octombrie în raport cu luna precedentă, s-a redus atât oferta netă de valută de la persoanele fizice, cât și cererea netă de valută din partea agenților economici, cu 34.9 mil. USD (17.9 la sută) și cu 34.4 mil. USD (24.2 la sută), respectiv. O cerere și o ofertă redusă a dus la aprecierea dolarului cu 1,5% până la 17,43 lei.

Or, majorarea ofertei de la valută străină se va accentua în luna decembrie ca urmare a sărbătorilor de iarnă când o parte din moldovenii care muncesc în străinătate vor reveni acasă și vor face cumpărături schimbând valută. Pe de altă parte cererea de valută se va majora și din partea furnizorilor de resurse energetice în condițiile în care aceștia vor cumpăra valută pentru a plăti importurile de gaze și curent electric.

Deși în piață se atestă o reducere a ofertei cât și a cererii de valută străină BNM în luna octombrie a cumpărat din piață 80 milioane USD, iar rezervele au atins cota de 2,69 miliarde USD, în luna noiembrie banca centrală a mai cumpărata din piață 20 milioane USD, iar rezervele valutare au atins nivelul de 2,7 miliarde USD majorându-se cu 29 milioane USD. Cumpărările din piața a valutei străine au loc ca urmare a prevenirii aprecierii excesive a leului moldovenesc față de dolar si euro.

Dacă BNM va continua intervențiile pe piața valutară prin cumpărările de valută rezervele valutare ar putea depăși maximul istoric 2,8 miliarde din anul 2014. În prezent, rezervele valutare sunt suficiente pentru a absorbi eventuale șocuri valutare. Suma totală a acestora acoperă peste șase luni de importuri.

Citește mai departe

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

De către

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe

Ultimele Știri

Economie8 ore în urmă

Rosselhoznadzor va inspecta depozitele frigorifice din Moldova, destinate fructelor

O delegaţie a Serviciului Federal pentru Supravegherea Veterinară şi Fitosanitară a Rusiei Rosselhoznadzor va sosi pe 18 decembrie în Republica...

Diverse11 ore în urmă

Ana Munteanu, câștigătoarea „Vocea României”, și-a lansat prima piesă

Basarabeanca Ana Munteanu a câștigat marele trofeu „Vocea României” si premiul in valoare de 100.000 de euro. După ce a câștigat...

Social13 ore în urmă

Au crescut indemnizaţiile unice regionale la naştere în UTA Găgăuzia

Autorităţile din Găgăuzia au majorat de două ori indemnizaţiile unice regionale achitate la naşterea unui copil. O decizie în acest...

Externe13 ore în urmă

Liderii partidelor de extremă dreaptă se întâlnesc la Praga

Liderii partidelor europene de extremă dreapta, printre care lidera Frontului Naţional francez Marine Le Pen şi liderul Partidului Libertăţii din...

Diverse14 ore în urmă

Cum alegem produsele alimentare în prag de sărbători, sfaturi de la Agenția pentru Securitatea Alimentelor

În ajunul Crăciunului, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor vine cu unele sfaturi şi recomandări, cu scopul de a ajuta cumpărătorii...

Externe15 ore în urmă

Primarul de Iaşi: „În Constituţia României trebuie să fie prevăzut că Basarabia este teritoriul României”

  Primarul de Iaşi, Mihai Chirica, consideră că Unirea Republicii Moldova cu România trebuie să fie prevăzută în Constituţia română, prin...

Economie17 ore în urmă

Legea bugetului de stat pentru 2018, votată în lectură finală

Cu votul a 55 din totalul de 101 de deputați, Parlamentul a votat, în ședința de vineri, 15 decembrie, Legea...

Advertisement

Opinii