Connect with us

Opinii

Ala Mîndîcanu: Mai are sau nu nevoie diaspora de BRD?

Rolul Diasporei  în dezvoltarea economică și politică a statului este azi tot mai vizibil și pregnant. Diaspora asociativă se maturizează văzând cu ochii. Mobilizarea nemaivăzută a Diasporei  la alegerile președintelui Republicii Moldova în octombrie – noiembrie 2016 trebuie să devină un prilej de cercetare pentru savanți și un prilej de gândire pentru politicienii de la Chișinău. Statul trebuie să revadă politica sa vizavi de Diasporă pentru a evita ruptura cu cei care îi asigură în mare parte stabilitatea economică și socială.

Diaspora ca factor economic și electoral

Diaspora reprezintă un factor economic  important în procesul de evoluție a sistemului  economic, politic și social al Republicii Moldova.

Exodul masiv al populației din Republica Moldova s-a întețit din 2001, odată cu venirea la putere a comunişilor care au speriat societatea deja deprinsă cu discursul democratic… Acest proces nu a scăzut, însă,  nici după 2010, când la cârma statului au venit partidele pro-europene. Astăzi, conform datelor prezentate de Biroul de Migrație și Azil (http://trm.md/ro/social/oficial-circa-un-milion-de-moldoveni-sunt-plecati-peste-hotare/), „aproape un milion de moldoveni sunt plecați la muncă peste hotare. Peste 100 de mii s-au stabilit  în străinătate pentru totdeauna. Conform raportului BMA, în perioada 2007-2012, mai mult de 820 de mii de moldoveni şi-au găsit o sursă de existenţă peste hotare. Mai mult de 330 de mii dintre aceştia au un loc de muncă stabil în străinătate şi revin acasă o dată la 2-3 ani sau chiar mai rar. Cea mai solicitată destinaţie unde îşi găsesc cetăţenii moldoveni un loc de lucru este Rusia, cu 2/3 din totalul migranţilor, urmată de Italia şi Spania.  Datele mai arată că în jur de 36 la sută dintre moldoveni trimit acasă, lunar, până la 500 de dolari. Iar 20% dintre aceştia trimit în fiecare lună peste 500 de dolari. În acelaşi timp, fiecare al cincilea moldovean plecat peste hotare nu trimite bani acasă”.

Contribuția Diasporei la bunăstarea cetățeanului de rând constituie suma uriașă de aproximativ 2 miliarde de dolari anual, variind între 30-40% din PIB, bani care sunt cheltuiți în special pentru viața de zi cu zi a celor rămași acasă: produse alimentare și obiecte de larg consum, asigurarea unui acoperiș de asupra capului, studiile copiilor etc. Fără remitențele celor plecați în Spania, Italia, Rusia, Italia, Israel ș.a.m.d Republica Moldova ar ajunge, conform opiniei specaliștilor, să facă față unei  explozii sociale majore în doar câteva luni de zile… Dar remitențele scad cu timpul. Copiii cresc și pleacă la părinți, bunicii rămași acasă îmbătrânesc și pleacă  la cele sfinte… Migranții au tot mai puține motive să trimită acasă solda lunară și se îndepărtează, an de an, de locul de baștină…

Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei (http://flacaratv.md/moldovenii-de-peste-hotare-trimit-acasa-tot-mai-putini-bani-rusia-israelul-italia-sua-primele-in-top.html), „în 2016 volumul transferurilor a ajuns la cel mai scăzut nivel din 2006, înregistrând 1 miliard 80 de milioane de dolari. Suma este cu aproape 50 de milioane mai mică faţă de anul 2015”.

Cu alte cuvinte, banii veniți din Diasporă au un rol crucial în viața cetățeanului de rând și nu numai. Statul ar trebui să manifeste un respect sporit pentru cei care și-au luat lumea în cap din cauza guvernărilor incapabile să le ofere stabilitate economică și socială, dar care astăzi sprijină prin munca și sacrificiul lor, în pofida politicii proaste, stabilitatea economică și liniștea socială. Eu nu am să uit discuția mea cu un funcționar de stat (atenţie, responsabil de diasporă) care  la reproșul meu că pentru cele două miliarde de dolari, trimise acasă anual, Diaspora merită respectul cuvenit, acesta mi-a spus cu dezinvoltură : …„Remitențele Diasporei? Da eu ce am din asta?” Nu e de mirare că dispar miliardele și nu mai poți da de capăt cine-i hoțul și unde-s banii…

Odată cu globalizărea și dezvoltarea tehnologiilor moderne, rolul Diasporei în procesul politic și electoral al Republicii Moldova devine din ce în ce mai vizibil. Acest lucru s-a văzut pregnant în recentele alegeri prezidenţiale. Peste 160 de mii de cetățeni stabiliți peste hotare au participat în turul doi de scrutin. A fost  o explozie nemaivăzută de participare și mobilizare a cetățenilor aflați peste hotare. Pagina de pe Facebook „Adoptă un vot” a adunat aproape 100 mii de membri.

E adevărat că votul Diasporei nu a determinat soarta alegerilor.  Totuși, capacitatea de organizare a Diasporei a impresionat întreaga societate și nu prea le-a picat bine la inimă celor din vârfurile puterii. Am incercat să găsesc pe pagina web a Comisiei Electorale Centrale date oficiale privind votul Diasporei în turul doi al scrutinului din 13 noiembrie 2016 și, spre surprinderea mea, nu am găsit nimic…

Dacă sistemele de transferuri bancare din străinătate sunt bine puse la punct și acționează  non stop, cu totul alta e situația privind accesul la urne în  secțiile de vot de peste hotare în ziua alegerilor. Dacă în timpul campaniei se discuta aprins despre necesitatea reforării sistemului electoral, despre accesul la vot în Diasporă, astăzi discursul înflăcărat al politicienilor a înțepenit, iar spiritul lor combativ se pare că a căzut în hibernare până la următoarele alegeri…

Probleme și soluții

În perioada dintre 30 octombrie și 13 noiembrie 2016, când s-a desfășurat turul al doilea  al alegerilor prezidenţiale, Diaspora asociativă s-a trezit într-un mod surprinzător, dar logic, la viață după „somnul” din care părea că nu-și mai revine după loviturile aplicate în 2012-2014 de către reprezentații puterii așa-zise democratice. Voi incerca în cele ce urmează să punctez evoluția relațiilor Diasporei asociative cu statul moldav așa cum o văd eu și să vin cu nişte concluzii și soluții.

…Anul 2010.  La Chișinău se planifică congresul al IV-lea al Diasporei. Cele  trei congrese precedente, organizate în  2004, 2006 şi 2008, au fost iniţiate de către guvernarea comunistă şi au adunat în special reprezentanți din spațiul post-sovietic. Limba de lucru a fost în cea mai mare parte limba rusă…

După 7 aprilie 2009,  la Chișinău s-a creat o nouă conjunctură politică. Cetățenii Republicii Moldova, aflați peste hotare, în special din Europa de Vest, SUA și Canada, au căpătat posibilitatea să participe pentru prima oară într-un număr impunător  la alegeri, beneficiind de secții de vot deschise special pentru Diasporă.

Plini de speranțe și încredere, membrii Diasporei asociative au răspuns cu multă căldură la apelul guvernului de a participa la Congresul al IV-lea. Reprezentanții Biroului pentru Relații Interetnice (BRI), fiind pe atunci responsabil de relația cu Diaspora, au creat rețele de comunicare cu asociațiile deja existente. A fost format un grup de inițiativă pentru pregătirea congresului și s-a pornit  o activitate febrilă de coordonare și de organizare a acestui prim eveniment  de proporții în noua paradigmă politică: Stat democratic vs Diaspora democratică. A fost readus la viață Consiliul Coordonator al Diasporei, aprobat prin Decizie de guvern, vezi http://lex.justice.md/md/342987/. Asociațiile Diasporei au propus o Agendă, au participat la întocmirea listei de vorbitori, au elaborat un proiect de Rezoluție…

Congresul al IV-lea s-a desfășurat la 10-14 octombrie 2010, cu participarea a 110 delegați din 31 de țări. Congresul a fost deschis de primul ministru, apoi delegații au discutat pe larg despre problemele cu care se confruntă cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare și au adoptat o Rezoluție, în care statului i se cere, pentru prima oară, „promovarea unor politici de comunicare eficientă menite să contribuie la implicarea Diasporei în viaţa economică, socială şi politică a Republicii Moldova” și „crearea unei Agenții de Stat pentru Diasporă care ar avea drept sarcină coordonarea activităților îndreptate spre susținerea, dezvoltarea și organizarea Diasporei, ar coordona proiectele naționale în domeniu și ar susține un site cu forum și cu informații privind programele, proiectele și sondajele legate de Diasporă, ar asigura o comunicare transparentă și eficientă cu organizațiile Diasporei, ar contribui la perfecţionarea capacităţilor manageriale ale liderilor asociațiilor din Diasporă” etc. Președintele interimar a oferit unor membri ai Diasporei distincții de stat. Idila dintre Diasporă și stat părea să se transforme într-o relație serioasă și durabilă…

Între timp între  partidele din AIE încep animozitățile… BRI care „ținea” de PDM prin algoritmul puterii, organism responsabil până atunci de Diasporă, „pierde” Diaspora în folosul PLDM… Rezoluția congresului,  susținută de delegați, dar și de repzentanții guvernului, a rămas fără efecte. Puține au fost reacțiile oficiale la deciziile delegaților… O excepție frumoasă o gasiți aici: http://www.lituania.mfa.md/noutati/483185/

Timpul a trecut pe neobservate și timp doi ani Diaspora nu și-a mai văzut Rezoluția nu că tradusă în fapt, dar nici măcar discutată undeva…

La 11-13 octombrie 2012 s-a desfășurat Congresul al V-lea al Diasporei. Și de data aceasta asociațiile din străinătate s-au implicat în organizare, numai că decizia despre crearea Biroului pentru Relațiile cu Diaspora era deja luată la guvern, iar comunicatele oficiale au relatat că anume BRD-ul a organizat congresul. Conform informațiilor de pe site-ul instituției, http://www.brd.gov.md/ro/content/istorie-misiune-viziune-obiective, „BRD  este   subdiviziune  a  Cancelariei  de  Stat,  în  subordinea  directă  a  Prim-Ministrului  și  coordonează politicile de stat în domeniul diasporei, creată prin HG 780 din 19 octombrie 2012”, adică peste o săptămână după ce Congresul a avut loc… Mai mult, tot acolo se spune că „BRD a devenit funcțional și completat cu personal în lunile februarie-martie ale anului 2013”… Revenim la Rezoluția Congresului  al V-lea al Diasporei, cu 12 puncte de această dată, în care se cerea explicit : „Implicarea asociațiilor Diasporei în procesul de instituire și activitate a Biroului de relații cu Diaspora”. Din nou ne ciocnim de aceeași indiferență din partea autorităților. Rezoluțiile Congreselor IV și V nu au fost publicate pe pagina oficială a  BRD, organism ce a apărut în principal datorită cererii Diasporei exprimate în cele două Rezoluții.

Nici celealte puncte ale Rezoluțiilor nu au devenit obiect de discuție pentru guvern și BRD. Funcționarii aveau agenda lor… Dacă până atunci puteai găsi listele asociațiilor din Diasporă  pe pagina BRI, iar corespondența cu asociațiile se făcea deschis, prin CC, permițând comunicarea între ele a tuturor actorilor din Diasporă, BRDul a promovat o politică de lichidare a comunicării pe orizontală, conectându-și la direct fiecare asociație aparte. Divide et impera… vechea stratagemă… S-a încercat, și nu fără succes, încetățenirea ideii că Diaspora este condusă de BRD și că BRDul deține cheile de la inima membrilor Diasporei și, respectiv, de la inimile alegătorilor din Diasporă. Verticala puterii s-a implicat în forță și a contribuit la distrugerea în mare parte a orizontalei care ținea în picioare Diaspora.

Au început, din cele știute de mine, presiuni partizane asupra unor lideri comunitari din Diasporă, crearea unor echipe pe principii partinice, stimularea animozităților între lideri de asociații, împărțirea proiectelor conform principiului partinic etc. Apoi au apărut bani la BRD și…

Sper să apară cândva analize detaliate despre modul în care s-au cheltuit banii statului de către BRD în anii 2012 – 2016.

Nu putem spune că Diaspora asociativă nu s-a opus. Au fost încercări de a o scoate de sub influența politicului. La 18-20 octombrie 2013 la Florența, Italia,  a avut loc o ședință a Consiliului Coordonator al Diasporei. Președintele BRD a participat la această ședință, doar că Rezoluția adoptată atunci nu și-a găsit nici ea locul pe pagina oficială a BRD… Vedeți mai multe pe http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/11009-rezultatele-conferinei-consiliului-coordonator-al-diasporei-basarabene-de-la-florena.html

Activitatea Diasporei devine încetul cu încetul o prerogativă a liderului BRD și a echipei sale, inițiativa trecând, încetul cu încetul, de la asociațiile Diasporei la Chișinău.

Congresul al VI-lea din 1-3 septembrie 2014 a fost ultima întrunire la care Diaspora asociativă a avut un cuvânt de spus… Alianța pro-europeană scârțâia din toate încheieturile. Nimeni nu a mai pus problema unei Rezoluții. A fost formulat, însă, un Apel, semnat de 63 de lideri de asociații din 12 țări, prezenți la eveniment, în care aceștia nu mai pun problema Diasporei, dar le cer, explicit, liderilor din AIE-3 următoarele: „Va îndemnăm, stimați lideri, deputați, miniștri și membri de rând ai partidelor din AIE,să păstrați unitatea și coeziunea în activitatea dvs; să participați în alegerile din 30 noiembrie 2014 cu o listă comună, pentru a demnonstra că voința politică în obținerea scopului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană  e mai puternică decât ambițiile personale și interesele meschine. (…) Cerem liderilor partidelor politice din AIE responsabilitate maximă  în actiunile lor. Consecintele  unor conflicte  între componentele AIE, inițiate din interior și din exterior, vor fi dramatice, iar responsabilitatea pentru rezultate va fi în totalitate pe umerii AIE. Sperăm să evităm dezastrul în alegeri și vă dorim succes”.

Vocea Diasporei nu a fost auzită nici de data aceasta. Conflictele nu au fost stopate… Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au readus în forul legislativ aceleași componente ale AIE dar mult mai divizate și mai încrâncenate. E adevărat că procesul de integrare europeană a continuat, dar mai mult din inerție… În pofida lipsei de succese în procesul de luptă cu corupția şi de reformare a sistemului judiciar, Occidentul a fost îngăduitor cu guvernele pro-europene… A fost semnat Acordul de Asociere la UE și s-a obținut liberalizarea regimului de vize. Părea că Republica Moldova e pe drumul cel bun, iar integrarea europeană e doar o chestiune de timp…

Apoi  a venit „Miliardul furat”… Și totul a luat-o razna.

Despre Congresul al VII-lea din august 2016, la care nu am participat, puteți găsi puține  informații pe Internet. Poate numai raportul primului ministru… Vă îndemn să aruncați o privire pe  site-ul BRD. Odată cu plecarea echipei PLDM de la conducerea BRD, de pe site-ul instituţiei au fost șterse toate informațiile utile. De parca Diaspora nu ar mai exista, iar informațiile acumulate i-ar aparține numai conducerii precedente a BRD. Se subînțelege că PDM, căruia se pare că i-a „revenit” Diaspora, trebuie acum să-și creeze propria bază de date…  Stranie logică… Dar chiar dacă site-ul ar fi rămas intact, oricum nu ați fi găsit în el prea multe. În pofida banilor publici alocați generos pentru elaborarea acestui site, nu a fost creat, după cum cereau rezoluțiile congreselor precedente, un Forum pentru comunicarea bilaterală Diaspora – Guvern, nu a fost întocmită o listă a asociațiilor cu date de contact, nimic. Totul e secretizat și ținut departe de ochii societății civile. „Verticala puterii” nu suportă circulația liberă a informației… Diaspora e tratată, de fapt, ca o subdiviziune a BRD.

Alegerile prezidențiale au fost declanșatorul care a trezit din nou la viață Diaspora asociativă. Mobilizarea fără precedent a migranților, auto-organizarea electoratului din afară, mesajul pro-european și pro-democratic al Diasporei – toate arată că tentativele elitelor politice din 2010 încoace de a-și supune organizațional Diaspora au eșuat.

Astăzi Republica Moldova are un parlament și un guvern care, deși încearcă să ne demonstreze că integrarea europeană nu are alternativă, nu se mai bucură de încredere. Dar are și un președinte care pare a trăi într-o realitate paralelă, sfidând prin faptele și vorbele sale Constituția Republicii Moldova, legislația națională,  internațională și bunul simț.

În aceste condiții Diaspora are misiunea nobilă să inițieze dezbateri publice și să stabilească o strategie clară, bazată pe niște principii ferme, imparțiale și democratice, de comunicare cu statul de origine. Încerc să formulez aici câteva propuneri, în speranța că la următoarele întruniri, inițiate de actualul BRD pentru 2017, la 10 februarie la Paris, la 12 februarie la Londra, pe de o parte, dar și de către unii lideri de asociații  la Veneția pe 18 martie, 2017, se vor pune în discuție următoarele teme principiale:

  1. Colaborarea pe orizontală dintre Diasporă și conducerea Republicii Moldova (parlament, guvern, președinție, ambasade, BRD etc). Aici este extrem de important, după mine, ca participanții la discuții să formuleze și să redacteze un Manifest al Diasporei prin care s-ar susține că Diaspora nu reprezintă un organism unic, că asociațiile Diasporei sunt în afara politicii, că fiecare cetățean, oriunde s-ar afla, își poate exprima liber opiniile, că instituțiile Republicii Moldova nu reprezintă pentru cetățenii din Diasporă organe de conducere etc. Sper că Rezoluțiile congreselor precedente să servească drept sursă de inspirație pentru cei care  vor să se implice în activitățile Diasporei.

Poate că ar fi cazul să se ceară lichidarea BRD… Poate că Ambasadele Republicii Moldova ar putea lua locul BRD, iar Ministerul Afacerilor Externe și al Integrării Europene să coordoneze această activitate prin Secțiile consulare… Mă tem că un BRD va fi  și pe viitor de fiecare dată un  vârf de lance al verticalei puterii și va promova, volens-nolens, aceeași atitudine față de Diasporă… Cum spunea Enstein, „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat”.

  1. Independența Diasporei față de guvernele Republicii Moldova. Aici este crucial, după mine, ca Diaspora să nu mai accepte organizarea congreselor sale de către guvernul Republicii Moldova din banii publici. Vorba veche spune: cine plătește, acela comandă muzica. Diaspora e cea care trimite bani în Republica Moldova. Cred ca nu e o problemă pentru liderii asociațiilor să se organizeze pentru convocarea unor întruniri anuale sau bianuale… Acum, cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, un congres poate avea loc și on-line. Dorință să fie. În ce privește proiectele, cred că acestea ar trebui să vină de la organizații specializate, nu de la guvern. Oricum cea mai mare parte a banilor pentru proiecte vin de la organizații internaționale percum OIM, SIDA etc. Guvernul doar trebuie să aibă grijă ca informația despre lansarea unor proiecte să ajungă în Diasporă. Ambasadele sunt, după mine, cele mai potrivite instituții pentru informarea Diasporei.
  2. Coordonarea pe orizontală dintre asociațiile Diasporei. Aceasta poate fi asigurată fără crearea unor suprastructuri și președinți, fără competiție și concurență neloială între liderii asociațiilor sau după niște principii partizane (simpatii personale, interese de partid, afaceri comune etc). Aici se poate recurge la a) crearea unor mese rotunde pe regiuni geografice: Masa rotundă (Alianța, Comuniunea, orice altă formă ce va gasi susținerea majorității participanților) pentru Europa de Vest, Europa de Est, America, Asia; b) crearea unor pagini pe Facebook cu acces general, gestionate de fiecare diviziune geografică prin înțelegere; c) elaborarea unor activități comune și pe regiuni cu implicarea tuturor componentelor, privind temele arzătoare: legislație, guvernare, cultură, educație, caritate, rezolvare de cazuri concrete, proiecte comune etc; d) crearea unor baze de date transparente și exacte, lansarea de sondaje, colaborarea cu mass-media etc.
  3. Transparența și toleranța reciprocă în activitatea asociațiilor Diasporei. Aici este important să fie uitate supărările și neîncrederea reciprocă din trecut, cauzate de politicile greșite promovate la nivel de BRD. Să se ia de la zero și să se stabilească noi reguli de joc, corecte și transparente. Să se înțeleagă că societatea civilă se poate organiza pe orizontală și că se pot înființa sute de asociații, dacă oamenii doresc acest lucru. O asociație comunitară nu este un partid politic și nu-i reprezintă decât pe membrii săi, care au tot dreptul să-și creeze o asociație, chiar dacă sunt numai trei persoane, dar care au scopuri nobile comune. Liderii de partide din Diasporă ar trebui să renunțe la funcții în asociații în timpul exercitării mandatului politic. Interesul național și comunitar să prevaleze în discursuri, fapte și angajamente. Principiul win-win, când câștigă ambele părți, să devină unul de bază pentru parteneriatul Diasporă-Republica Moldova, dar și pentru componentele Diasporei.

Numai fiind bine organizată și eficientă, Diaspora va putea influența în bine situația din Republica Moldova și nu numai. Doar împreună vom putea educa un electorat deschis la minte, elevat și imun la manipulare și corupție.

Ala Mîndîcanu

Montréal, 8 februarie 2017

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Veșnica reîntoarcere. „Unchiul din Paris” de Aureliu Busuioc

De cele mai multe ori, avem tendința să ne gândim, dar mai ales să apreciem lucrările unui scriitor, abia după ce a plecat de-a binelea din lumea noastră. De acest obicei ticălos nu l-am scutit nici pe Aureliu Busuioc. Marele Aureliu Busuioc – aș zice.

La câțiva ani după moartea scriitorului, am aflat că romanul „Singur în fața dragostei” nu este chiar atât de singur. Opera scriitorului este mult mai vastă și îndrăznesc să zic – mai „intensă”, decât romanul pe care ne obligau să-l citim, ba mai mult – să-l comentăm! – în anii de liceu. Tind să cred că e puțin cam devreme pentru mintea unui adolescent sa pătrundă drama personajelor din roman, de aceea puțini dintre noi, după absolvirea liceului, își mai opresc ochii pe un alt roman al scriitorului. Mare greșeală! De acest lucru vine să ne convingă editura Cartier, care a dat viață unei serii de autor Aureliu Busuioc din colecția Cartier popular. Dar cine este el și ce are special scriitura acestuia?

Scriitorul, eseistul și omul Aureliu Busuioc s-a născut în anul 1928 în satul Codreanca, azi raionul Strășeni, iar la 16 ani a ajuns la Timișoara, alături de întreaga sa familie. Va rămâne profund marcat de stilul de viață din Banat, unde, așa cum va povesti în interviul acordat pentru Europa Libera, „nu se locuia într-o singură cameră…în Banat se făcea casa, pentru a trăi în ea, a trăi omenește” și „unde vezi toate casele cu porc tăiat la Ignat, în ajunul Crăciunului și băgat în găvănoase”[1].  A făcut liceul la Timișoara, iar în 1949, student fiind la Scoala de Ofițeri din Sibiu, a fost nevoit să se întoarcă, alături de întreaga sa familie, la Chișinău. Această întoarcere a însemnat un mare șoc pentru scriitor. La Chișinău era “haos”[2]. Acolo însă, marcat de experiența traiului auster și a cenzurii literare și jurnalistice, se va plămădi stofa de scriitor a lui Aureliu Busuioc. Umorul, ironia și stilul său ușor de recunoscut vor transforma literatura basarabeană. Păstrează drama poporului dintre Prut și Nistru, dar adaugă un umor fin, abordând, uneori ironic, soarta acestuia prin crearea unor personaje complexe, cu statute sociale diferite și cu o lume interioară extrem de bogată.

Este și cazul „Unchiului din Paris”, roman publicat în 2013 la Editura Cartier, unde  Busuioc a întrupat într-un singur personaj drama basarabeanului alungat în lume, direct sau indirect, de către regimul comunist. Unchiul vine din Franța în căutarea unui trecut tulburător, iar cu ajutorul nepotului său Ricky (Andrei, de fapt, poreclit astfel spre marea lui exasperare), vom fi parte a unei călătorii pline de amintiri, surprize și lecții din trecut.

Romanul este construit pe două axe în jurul celor două personaje principale – Ricky și Alexandru Stanca (unchiul). Ricky este student la medicină, orășean convins și fiul unui regizor influent din Chișinău. Este îndrăgostit de Aura – o tinerică mofturoasă, dar plină de farmec, care îl însoțește, de-a lungul romanului, pe Ricky în călătoria sa alături de unchiul proaspăt sosit din Franța. Romanul este scris la persoana I, unde Ricky povestește ironic întâlnirea cu un unchi pe care nu l-a cunoscut niciodată și alături de care va fi nevoit să petreacă următoarea săptămână într-o călătorie cu mașina prin țară. Atitudinea lui, însă, se va schimba pe măsură ce înaintează în detaliile vieții tumultoase duse de unchiul proaspăt cunoscut.

Găsim în roman două capitole scrise la persoana I, unde narator devine unchiul care povestește, prin prisma propriilor trăiri, experiențele care i-au marcat ultimii aproape 40 de ani. Capitolele sunt intitulate, în mod evident, „Povestirile unchiului Alexandru despre viața și călătoriile sale”. Așa aflăm că unchiul a plecat din țară în condiții obscure și se întoarce după aproape 40 de ani, pentru a se întâlni cu trecutul lui.

Prin intermediul călătoriei pe care o fac împreună, aflăm, printre observații pline de umor ale naratorului, că unchiul s-a întors acasă, dornic să răspundă la niște întrebări care l-au bântuit din tinerețe, dar mai ales vine să își potolească dorul, să se simtă iar printre ai lui, ca un leac oferit la bătrânețe, pentru singurătatea pe care a trăit-o atâția ani. „Tu nu știi ce înseamnă să trăiești printre străini. Dar străini în toată puterea cuvântului. Tu nu știi ce înseamnă să stai săptămâni întregi fără a auzi un cuvânt de la cineva, să-ți fie dor de o vorbă omenească, chiar într-o altă limbă, dar să răzbată din ea un pic de căldură, de înțelegere, de îmbărbătare. Și-s gata acum să mă prind la vorbă cu oricine, să discut despre orice, să mă îmbrățișez cu toți trecătorii și să știu că nu o să se uite nimeni la ceas și n-o să întrebe nimeni “ce-o fi vrând și ăsta de la mine?”[3]

Cititorul participă, alături de narator, la reîntoarcerea unchiului în locurile care i-au marcat tinerețea, care vine ca un leac întru tămăduirea atâtor răni sufletești ale unui om care a așteptat aproape 40 de ani să fie acasă – Inima mea bate numai aici, printre arțari, printre stele, în Patria mea…[4]. Oameni noi și vechi, locuri, întâmplări și amintiri – elemente care fac din romanul „Unchiul din Paris” povestea veșnicei reîntoarceri acasă a atâtor basarabeni de-a lungul secolului XX. O scriitură delicioasă, rafinată și ironică, care ascunde, pentru cei care sunt gata sa caute dincolo de cuvinte – o mare dramă, care poate fi extinsă la nivel de trăire a unui întreg popor.

***

„Andrei, visam la întoarcerea aceasta ca la o răsplată. Abia acum am primit-o, și dacă mă tem de ceva, e să nu fie cam târziu… Cine alege lupta, acela nu știe să scâncească, așa-i? (…) Așa-i, băiețaș, n-aș putea să mă laud că am avut o viață chiar ușurică, dar nu mă plâng: am trăit.”

[1] Vasile Botnaru, Viata si gandurile lui Aureliu Busuioc, interviu publicat in rubrica “Punct si de la capat” pe www.europalibera.org. Interviu disponibil aici https://www.europalibera.org/a/24738607.html
[2] Ibidem.
[3] Aureliu Busuioc, Unchiul din Paris, Ed. Cartier, 2013, p. 75.
[4] Ibidem, p. 178.
Citește mai departe

Economie

Compensații pentru ineficiență energetică

Autoritățile municipale alocă de aproape un deceniu compensații pentru căldură populației social vulnerabile, asta deși cu cei 60 milioane lei alocați anual, municipalitatea ar putea mobiliza câte 600 milioane de lei investiții pentru eficientizarea energetică a blocurilor din capitală (izolarea clădirilor și trecerea la sistemul de distribuție orizontală a agentului termic), a sugerat la emisiunea ”15 minute de realism economic” expertul în energetică de la IDIS Viitorul, Victor Parlicov.

Chișinăul este unicul oraș din Republica Moldova care acordă compensații pentru căldură în perioada rece a anului, în volum de 40% din factura la energia termică pentru populația social vulnerabilă.

Potrivit lui Parlicov, în Republica Moldova problema facturilor mari la căldură ține în primul rând de proasta eficiență energetică a blocurilor.

Pentru comparație, Republica Moldova consumă de trei ori mai multă energie termică pentru a încălzi un metru pătrat de spațiu comparativ cu statele din UE. Situația creată a fost moștenită din perioada sovietică când resursele energetice erau foarte ieftine și nu se punea problema eficienței energetice, iar în prezent  nu ne mai putem permite irosirea energiei.

”Banii alocați consumatorilor vulnerabili de către autoritățile municipale de facto subvenționează ineficiența energetică. Proiectele pilot realizate în trecut de S.A.”Termocom” și recent de S.A.”Termoelectrica”  au demonstrat că prin adoptarea unor măsuri de eficiență energetică (izolarea termică a clădirilor și trecerea de la sistemul de distribuție vertical a agentului termic la un sistem orizontal, cu contorizarea fiecărui apartament și posibilitatea consumatorilor de a regla nivelul de căldură de la calorifer) se poate obține o reducere a consumului de energie cu până la 45%.

Realizând o asemenea investiție povara facturilor la căldură pentru consumatorii respectivi ar fi redusă pentru totdeauna. Or, autoritățile locale cheltuiesc același 40%, în fiecare lună din perioada rece a anului, pentru compensarea facturilor acestor consumatori”, a precizat Parlicov.

Lucrările de eficiență energetică pot fi făcute doar integral, la nivelul întregului bloc, și nu pentru fiecare apartament în parte.

Respectiv, chiar dacă s-ar rezolva toate problemele administrative și juridice și locuitorii unui bloc ar conveni să investească în comun în aceste lucrări, ar rămâne problema economică – populația social vulnerabilă nu ar avea surse pentru a-și achita contribuția la aceste lucrări de eficiență energetică. Experiența S.A.”Termoelectrica” cu blocul de pe str.Pandurilor 52 demonstrează că investițiile medii necesare pentru trecerea de la sistemul vertical de distribuție a agentului termic la cel orizontal ajung la circa 500 euro pentru fiecare apartament.

În concluzie, expertul în energetică susține că dacă e să admitem că circa 10% din apartamentele din fiecare bloc sunt locuite de consumatori social vulnerabili, atunci cu cele 60 milioane de lei alocate pentru compensanții s-ar putea mobiliza până la 600 milioane de lei pentru investiții în eficiența energetică a clădirilor.

Respectiv, o parte din banii alocați anual din bugetul municipal ar trebui să fie combinați cu mijloacele financiare din fondul de eficiență energetică pentru constituirea unui pachet financiar disponibil pentru îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor din Chișinău

Citește mai departe

Opinii

Republica Moldova, „cenușăreasa” Europei la banii alocați pentru dezvoltarea regională

Deși există o strategie națională de dezvoltare regională (SNDR) 2016 – 2020 (suma alocată – 7 miliarde de lei), iar Fondul Național de Dezvoltare Regională are un buget de circa 200 milioane lei pentru anul 2017, respectiv Republica Moldova rămâne codașa Europei la alocarea banilor pentru dezvoltarea regională cu o pondere în PIB de 0,3%, a explicat în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic”, economistul IDIS Viitorul, Iurie Gotișan.

Modalitatea de finanțare a dezvoltării regionale îi revine Fondului Naţional de Dezvoltare Regională (FNDR), resursele căruia sunt insuficiente pentru dezvoltarea regiunilor. Potrivit Legii bugetului de stat pentru 2017 pentru FNDR au fost alocate cca 200 milioane lei, ceea ce constituie 0,3% din PIB-ul Republicii Moldova.

”Este de fapt o sumă infimă la ceea ce urmează de realizat conform SNDR pentru 2016-2020, racordat la priorităţile de primă necesitate privind dezvoltarea regională, inclusiv rurală. De exemplu, Estonia şi Lituania alocă cam cca 5% din PIB, iar Romania alocă peste 2,5%”, a spus Iurie Gotișan.

Partenerii externi, care sunt implicaţi în proiecte de dezvoltare regională finanţează proiecte care deseori depăşesc alocaţiile din bugetul de stat. Or, așa cum dezvoltarea regională este o componentă a politicii teritoriale promovată de UE, FNDR ar trebui să fie majorat până la 2% din PIB sau peste 4%, cum este în cazul unor ţări din UE.

Economistul atrage atenția că Republica Moldova este împărțită în șase regiuni de dezvoltare, când teritoriul țării este de fapt mai mic față de regiunea de dezvoltare Nord-Est a României, respectiv și cu un PIB per capita de peste 2 ori mai mic. ”Aceste provocări subminează în mod fundamental perspectivele de dezvoltare a Moldovei. Or, creșterea discrepanțelor economice regionale va submina și mai mult dezvoltarea la nivel general”.

În concluzie, Iurie Gotișan a precizat că lipsa sinergiei fondurilor face ca investițiile în fiecare componentă infrastructurală să fi distribuite inegal.

Or, dezvoltarea regională trebuie să fie o politică interministerială de conlucrare.

Unele date arată că autoritățile publice locale implementează proiecte în localitățile din regiune, însă nu există un mecanism de colectare a datelor sau informaţiilor și de cuantificare a rezultatelor impactului celorlalte instrumente publice de finanțare (Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, Fondul Rutier, Fondul Ecologic Naţional, Fondul pentru Eficienţa Energetică, mai multe transferuri de la Ministerul Sănătăți și Ministerul Educației etc.) asupra dezvoltării regionale.

Citește mai departe

Ultimile Știri

Externe3 ore în urmă

Un turist a căzut în genunchi şi a înţepenit. Podul de sticlă a „crăpat” sub el la peste 1.000 de metri înălțime

Spectaculoasele punți de sticlă ale chinezilor, suspendate la înălțime, nu sunt pentru cei slabi de inimă.

Politică4 ore în urmă

Partidul Liberal a depus actele de înregistrare pentru referendumul anti-Chirtoacă

Partidul Liberal a depus actele de înregistrare a partidului ca participant la referendumul anti-Chirtoacă, care va avea loc pe 19...

Important11 ore în urmă

Barajul Stânca – Costești, consolidat printr-un proiect european de peste nouă milioane euro

Barajul de la Stânca – Costești, construit pe râul Prut, la frontiera dintre România și Republica Moldova, a fost consolidat...

Externe13 ore în urmă

Un banc de la Vladimir Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin, care a participat joi la reuniunea experților “Clubului Valdai”, desfășurată la Soci, a avut o reacţie...

Externe13 ore în urmă

Meteorolog român: vreme frumoasă în noiembrie, ger încă din luna decembrie

Meteorologii români avertizează că vremea geroasă va fi înregistrată încă din luna decembrie, iar temperaturi de până la -30 de grade...

Externe13 ore în urmă

Țigări contrafăcute, în valoare de 1,6 mil. euro, confiscate în Portul Constanța. Containerul a circulat pe ruta RM— Turcia — România

Garda de Coastă din românia a descoperit joi, în urma verificării unui container în Portul Constanța Sud, peste 730.000 de...

Important1 zi în urmă

Curtea Constituţională: Preşedintele Parlamentului sau premierul vor semna decretul de numire a ministrului Apărării

Curtea Constituțională a constatat astăzi că refuzul deliberat al președintelui de numire a candidaturii propuse repetat pentru funcția de ministru...

Advertisement

Opinii