Connect with us

Opinii

Ala Mîndîcanu: Mai are sau nu nevoie diaspora de BRD?

Publicat

pe

Rolul Diasporei  în dezvoltarea economică și politică a statului este azi tot mai vizibil și pregnant. Diaspora asociativă se maturizează văzând cu ochii. Mobilizarea nemaivăzută a Diasporei  la alegerile președintelui Republicii Moldova în octombrie – noiembrie 2016 trebuie să devină un prilej de cercetare pentru savanți și un prilej de gândire pentru politicienii de la Chișinău. Statul trebuie să revadă politica sa vizavi de Diasporă pentru a evita ruptura cu cei care îi asigură în mare parte stabilitatea economică și socială.

Diaspora ca factor economic și electoral

Diaspora reprezintă un factor economic  important în procesul de evoluție a sistemului  economic, politic și social al Republicii Moldova.

Exodul masiv al populației din Republica Moldova s-a întețit din 2001, odată cu venirea la putere a comunişilor care au speriat societatea deja deprinsă cu discursul democratic… Acest proces nu a scăzut, însă,  nici după 2010, când la cârma statului au venit partidele pro-europene. Astăzi, conform datelor prezentate de Biroul de Migrație și Azil (http://trm.md/ro/social/oficial-circa-un-milion-de-moldoveni-sunt-plecati-peste-hotare/), „aproape un milion de moldoveni sunt plecați la muncă peste hotare. Peste 100 de mii s-au stabilit  în străinătate pentru totdeauna. Conform raportului BMA, în perioada 2007-2012, mai mult de 820 de mii de moldoveni şi-au găsit o sursă de existenţă peste hotare. Mai mult de 330 de mii dintre aceştia au un loc de muncă stabil în străinătate şi revin acasă o dată la 2-3 ani sau chiar mai rar. Cea mai solicitată destinaţie unde îşi găsesc cetăţenii moldoveni un loc de lucru este Rusia, cu 2/3 din totalul migranţilor, urmată de Italia şi Spania.  Datele mai arată că în jur de 36 la sută dintre moldoveni trimit acasă, lunar, până la 500 de dolari. Iar 20% dintre aceştia trimit în fiecare lună peste 500 de dolari. În acelaşi timp, fiecare al cincilea moldovean plecat peste hotare nu trimite bani acasă”.

Contribuția Diasporei la bunăstarea cetățeanului de rând constituie suma uriașă de aproximativ 2 miliarde de dolari anual, variind între 30-40% din PIB, bani care sunt cheltuiți în special pentru viața de zi cu zi a celor rămași acasă: produse alimentare și obiecte de larg consum, asigurarea unui acoperiș de asupra capului, studiile copiilor etc. Fără remitențele celor plecați în Spania, Italia, Rusia, Italia, Israel ș.a.m.d Republica Moldova ar ajunge, conform opiniei specaliștilor, să facă față unei  explozii sociale majore în doar câteva luni de zile… Dar remitențele scad cu timpul. Copiii cresc și pleacă la părinți, bunicii rămași acasă îmbătrânesc și pleacă  la cele sfinte… Migranții au tot mai puține motive să trimită acasă solda lunară și se îndepărtează, an de an, de locul de baștină…

Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei (http://flacaratv.md/moldovenii-de-peste-hotare-trimit-acasa-tot-mai-putini-bani-rusia-israelul-italia-sua-primele-in-top.html), „în 2016 volumul transferurilor a ajuns la cel mai scăzut nivel din 2006, înregistrând 1 miliard 80 de milioane de dolari. Suma este cu aproape 50 de milioane mai mică faţă de anul 2015”.

Cu alte cuvinte, banii veniți din Diasporă au un rol crucial în viața cetățeanului de rând și nu numai. Statul ar trebui să manifeste un respect sporit pentru cei care și-au luat lumea în cap din cauza guvernărilor incapabile să le ofere stabilitate economică și socială, dar care astăzi sprijină prin munca și sacrificiul lor, în pofida politicii proaste, stabilitatea economică și liniștea socială. Eu nu am să uit discuția mea cu un funcționar de stat (atenţie, responsabil de diasporă) care  la reproșul meu că pentru cele două miliarde de dolari, trimise acasă anual, Diaspora merită respectul cuvenit, acesta mi-a spus cu dezinvoltură : …„Remitențele Diasporei? Da eu ce am din asta?” Nu e de mirare că dispar miliardele și nu mai poți da de capăt cine-i hoțul și unde-s banii…

Odată cu globalizărea și dezvoltarea tehnologiilor moderne, rolul Diasporei în procesul politic și electoral al Republicii Moldova devine din ce în ce mai vizibil. Acest lucru s-a văzut pregnant în recentele alegeri prezidenţiale. Peste 160 de mii de cetățeni stabiliți peste hotare au participat în turul doi de scrutin. A fost  o explozie nemaivăzută de participare și mobilizare a cetățenilor aflați peste hotare. Pagina de pe Facebook „Adoptă un vot” a adunat aproape 100 mii de membri.

E adevărat că votul Diasporei nu a determinat soarta alegerilor.  Totuși, capacitatea de organizare a Diasporei a impresionat întreaga societate și nu prea le-a picat bine la inimă celor din vârfurile puterii. Am incercat să găsesc pe pagina web a Comisiei Electorale Centrale date oficiale privind votul Diasporei în turul doi al scrutinului din 13 noiembrie 2016 și, spre surprinderea mea, nu am găsit nimic…

Dacă sistemele de transferuri bancare din străinătate sunt bine puse la punct și acționează  non stop, cu totul alta e situația privind accesul la urne în  secțiile de vot de peste hotare în ziua alegerilor. Dacă în timpul campaniei se discuta aprins despre necesitatea reforării sistemului electoral, despre accesul la vot în Diasporă, astăzi discursul înflăcărat al politicienilor a înțepenit, iar spiritul lor combativ se pare că a căzut în hibernare până la următoarele alegeri…

Probleme și soluții

În perioada dintre 30 octombrie și 13 noiembrie 2016, când s-a desfășurat turul al doilea  al alegerilor prezidenţiale, Diaspora asociativă s-a trezit într-un mod surprinzător, dar logic, la viață după „somnul” din care părea că nu-și mai revine după loviturile aplicate în 2012-2014 de către reprezentații puterii așa-zise democratice. Voi incerca în cele ce urmează să punctez evoluția relațiilor Diasporei asociative cu statul moldav așa cum o văd eu și să vin cu nişte concluzii și soluții.

…Anul 2010.  La Chișinău se planifică congresul al IV-lea al Diasporei. Cele  trei congrese precedente, organizate în  2004, 2006 şi 2008, au fost iniţiate de către guvernarea comunistă şi au adunat în special reprezentanți din spațiul post-sovietic. Limba de lucru a fost în cea mai mare parte limba rusă…

După 7 aprilie 2009,  la Chișinău s-a creat o nouă conjunctură politică. Cetățenii Republicii Moldova, aflați peste hotare, în special din Europa de Vest, SUA și Canada, au căpătat posibilitatea să participe pentru prima oară într-un număr impunător  la alegeri, beneficiind de secții de vot deschise special pentru Diasporă.

Plini de speranțe și încredere, membrii Diasporei asociative au răspuns cu multă căldură la apelul guvernului de a participa la Congresul al IV-lea. Reprezentanții Biroului pentru Relații Interetnice (BRI), fiind pe atunci responsabil de relația cu Diaspora, au creat rețele de comunicare cu asociațiile deja existente. A fost format un grup de inițiativă pentru pregătirea congresului și s-a pornit  o activitate febrilă de coordonare și de organizare a acestui prim eveniment  de proporții în noua paradigmă politică: Stat democratic vs Diaspora democratică. A fost readus la viață Consiliul Coordonator al Diasporei, aprobat prin Decizie de guvern, vezi http://lex.justice.md/md/342987/. Asociațiile Diasporei au propus o Agendă, au participat la întocmirea listei de vorbitori, au elaborat un proiect de Rezoluție…

Congresul al IV-lea s-a desfășurat la 10-14 octombrie 2010, cu participarea a 110 delegați din 31 de țări. Congresul a fost deschis de primul ministru, apoi delegații au discutat pe larg despre problemele cu care se confruntă cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare și au adoptat o Rezoluție, în care statului i se cere, pentru prima oară, „promovarea unor politici de comunicare eficientă menite să contribuie la implicarea Diasporei în viaţa economică, socială şi politică a Republicii Moldova” și „crearea unei Agenții de Stat pentru Diasporă care ar avea drept sarcină coordonarea activităților îndreptate spre susținerea, dezvoltarea și organizarea Diasporei, ar coordona proiectele naționale în domeniu și ar susține un site cu forum și cu informații privind programele, proiectele și sondajele legate de Diasporă, ar asigura o comunicare transparentă și eficientă cu organizațiile Diasporei, ar contribui la perfecţionarea capacităţilor manageriale ale liderilor asociațiilor din Diasporă” etc. Președintele interimar a oferit unor membri ai Diasporei distincții de stat. Idila dintre Diasporă și stat părea să se transforme într-o relație serioasă și durabilă…

Între timp între  partidele din AIE încep animozitățile… BRI care „ținea” de PDM prin algoritmul puterii, organism responsabil până atunci de Diasporă, „pierde” Diaspora în folosul PLDM… Rezoluția congresului,  susținută de delegați, dar și de repzentanții guvernului, a rămas fără efecte. Puține au fost reacțiile oficiale la deciziile delegaților… O excepție frumoasă o gasiți aici: http://www.lituania.mfa.md/noutati/483185/

Timpul a trecut pe neobservate și timp doi ani Diaspora nu și-a mai văzut Rezoluția nu că tradusă în fapt, dar nici măcar discutată undeva…

La 11-13 octombrie 2012 s-a desfășurat Congresul al V-lea al Diasporei. Și de data aceasta asociațiile din străinătate s-au implicat în organizare, numai că decizia despre crearea Biroului pentru Relațiile cu Diaspora era deja luată la guvern, iar comunicatele oficiale au relatat că anume BRD-ul a organizat congresul. Conform informațiilor de pe site-ul instituției, http://www.brd.gov.md/ro/content/istorie-misiune-viziune-obiective, „BRD  este   subdiviziune  a  Cancelariei  de  Stat,  în  subordinea  directă  a  Prim-Ministrului  și  coordonează politicile de stat în domeniul diasporei, creată prin HG 780 din 19 octombrie 2012”, adică peste o săptămână după ce Congresul a avut loc… Mai mult, tot acolo se spune că „BRD a devenit funcțional și completat cu personal în lunile februarie-martie ale anului 2013”… Revenim la Rezoluția Congresului  al V-lea al Diasporei, cu 12 puncte de această dată, în care se cerea explicit : „Implicarea asociațiilor Diasporei în procesul de instituire și activitate a Biroului de relații cu Diaspora”. Din nou ne ciocnim de aceeași indiferență din partea autorităților. Rezoluțiile Congreselor IV și V nu au fost publicate pe pagina oficială a  BRD, organism ce a apărut în principal datorită cererii Diasporei exprimate în cele două Rezoluții.

Nici celealte puncte ale Rezoluțiilor nu au devenit obiect de discuție pentru guvern și BRD. Funcționarii aveau agenda lor… Dacă până atunci puteai găsi listele asociațiilor din Diasporă  pe pagina BRI, iar corespondența cu asociațiile se făcea deschis, prin CC, permițând comunicarea între ele a tuturor actorilor din Diasporă, BRDul a promovat o politică de lichidare a comunicării pe orizontală, conectându-și la direct fiecare asociație aparte. Divide et impera… vechea stratagemă… S-a încercat, și nu fără succes, încetățenirea ideii că Diaspora este condusă de BRD și că BRDul deține cheile de la inima membrilor Diasporei și, respectiv, de la inimile alegătorilor din Diasporă. Verticala puterii s-a implicat în forță și a contribuit la distrugerea în mare parte a orizontalei care ținea în picioare Diaspora.

Au început, din cele știute de mine, presiuni partizane asupra unor lideri comunitari din Diasporă, crearea unor echipe pe principii partinice, stimularea animozităților între lideri de asociații, împărțirea proiectelor conform principiului partinic etc. Apoi au apărut bani la BRD și…

Sper să apară cândva analize detaliate despre modul în care s-au cheltuit banii statului de către BRD în anii 2012 – 2016.

Nu putem spune că Diaspora asociativă nu s-a opus. Au fost încercări de a o scoate de sub influența politicului. La 18-20 octombrie 2013 la Florența, Italia,  a avut loc o ședință a Consiliului Coordonator al Diasporei. Președintele BRD a participat la această ședință, doar că Rezoluția adoptată atunci nu și-a găsit nici ea locul pe pagina oficială a BRD… Vedeți mai multe pe http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/11009-rezultatele-conferinei-consiliului-coordonator-al-diasporei-basarabene-de-la-florena.html

Activitatea Diasporei devine încetul cu încetul o prerogativă a liderului BRD și a echipei sale, inițiativa trecând, încetul cu încetul, de la asociațiile Diasporei la Chișinău.

Congresul al VI-lea din 1-3 septembrie 2014 a fost ultima întrunire la care Diaspora asociativă a avut un cuvânt de spus… Alianța pro-europeană scârțâia din toate încheieturile. Nimeni nu a mai pus problema unei Rezoluții. A fost formulat, însă, un Apel, semnat de 63 de lideri de asociații din 12 țări, prezenți la eveniment, în care aceștia nu mai pun problema Diasporei, dar le cer, explicit, liderilor din AIE-3 următoarele: „Va îndemnăm, stimați lideri, deputați, miniștri și membri de rând ai partidelor din AIE,să păstrați unitatea și coeziunea în activitatea dvs; să participați în alegerile din 30 noiembrie 2014 cu o listă comună, pentru a demnonstra că voința politică în obținerea scopului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană  e mai puternică decât ambițiile personale și interesele meschine. (…) Cerem liderilor partidelor politice din AIE responsabilitate maximă  în actiunile lor. Consecintele  unor conflicte  între componentele AIE, inițiate din interior și din exterior, vor fi dramatice, iar responsabilitatea pentru rezultate va fi în totalitate pe umerii AIE. Sperăm să evităm dezastrul în alegeri și vă dorim succes”.

Vocea Diasporei nu a fost auzită nici de data aceasta. Conflictele nu au fost stopate… Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au readus în forul legislativ aceleași componente ale AIE dar mult mai divizate și mai încrâncenate. E adevărat că procesul de integrare europeană a continuat, dar mai mult din inerție… În pofida lipsei de succese în procesul de luptă cu corupția şi de reformare a sistemului judiciar, Occidentul a fost îngăduitor cu guvernele pro-europene… A fost semnat Acordul de Asociere la UE și s-a obținut liberalizarea regimului de vize. Părea că Republica Moldova e pe drumul cel bun, iar integrarea europeană e doar o chestiune de timp…

Apoi  a venit „Miliardul furat”… Și totul a luat-o razna.

Despre Congresul al VII-lea din august 2016, la care nu am participat, puteți găsi puține  informații pe Internet. Poate numai raportul primului ministru… Vă îndemn să aruncați o privire pe  site-ul BRD. Odată cu plecarea echipei PLDM de la conducerea BRD, de pe site-ul instituţiei au fost șterse toate informațiile utile. De parca Diaspora nu ar mai exista, iar informațiile acumulate i-ar aparține numai conducerii precedente a BRD. Se subînțelege că PDM, căruia se pare că i-a „revenit” Diaspora, trebuie acum să-și creeze propria bază de date…  Stranie logică… Dar chiar dacă site-ul ar fi rămas intact, oricum nu ați fi găsit în el prea multe. În pofida banilor publici alocați generos pentru elaborarea acestui site, nu a fost creat, după cum cereau rezoluțiile congreselor precedente, un Forum pentru comunicarea bilaterală Diaspora – Guvern, nu a fost întocmită o listă a asociațiilor cu date de contact, nimic. Totul e secretizat și ținut departe de ochii societății civile. „Verticala puterii” nu suportă circulația liberă a informației… Diaspora e tratată, de fapt, ca o subdiviziune a BRD.

Alegerile prezidențiale au fost declanșatorul care a trezit din nou la viață Diaspora asociativă. Mobilizarea fără precedent a migranților, auto-organizarea electoratului din afară, mesajul pro-european și pro-democratic al Diasporei – toate arată că tentativele elitelor politice din 2010 încoace de a-și supune organizațional Diaspora au eșuat.

Astăzi Republica Moldova are un parlament și un guvern care, deși încearcă să ne demonstreze că integrarea europeană nu are alternativă, nu se mai bucură de încredere. Dar are și un președinte care pare a trăi într-o realitate paralelă, sfidând prin faptele și vorbele sale Constituția Republicii Moldova, legislația națională,  internațională și bunul simț.

În aceste condiții Diaspora are misiunea nobilă să inițieze dezbateri publice și să stabilească o strategie clară, bazată pe niște principii ferme, imparțiale și democratice, de comunicare cu statul de origine. Încerc să formulez aici câteva propuneri, în speranța că la următoarele întruniri, inițiate de actualul BRD pentru 2017, la 10 februarie la Paris, la 12 februarie la Londra, pe de o parte, dar și de către unii lideri de asociații  la Veneția pe 18 martie, 2017, se vor pune în discuție următoarele teme principiale:

  1. Colaborarea pe orizontală dintre Diasporă și conducerea Republicii Moldova (parlament, guvern, președinție, ambasade, BRD etc). Aici este extrem de important, după mine, ca participanții la discuții să formuleze și să redacteze un Manifest al Diasporei prin care s-ar susține că Diaspora nu reprezintă un organism unic, că asociațiile Diasporei sunt în afara politicii, că fiecare cetățean, oriunde s-ar afla, își poate exprima liber opiniile, că instituțiile Republicii Moldova nu reprezintă pentru cetățenii din Diasporă organe de conducere etc. Sper că Rezoluțiile congreselor precedente să servească drept sursă de inspirație pentru cei care  vor să se implice în activitățile Diasporei.

Poate că ar fi cazul să se ceară lichidarea BRD… Poate că Ambasadele Republicii Moldova ar putea lua locul BRD, iar Ministerul Afacerilor Externe și al Integrării Europene să coordoneze această activitate prin Secțiile consulare… Mă tem că un BRD va fi  și pe viitor de fiecare dată un  vârf de lance al verticalei puterii și va promova, volens-nolens, aceeași atitudine față de Diasporă… Cum spunea Enstein, „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat”.

  1. Independența Diasporei față de guvernele Republicii Moldova. Aici este crucial, după mine, ca Diaspora să nu mai accepte organizarea congreselor sale de către guvernul Republicii Moldova din banii publici. Vorba veche spune: cine plătește, acela comandă muzica. Diaspora e cea care trimite bani în Republica Moldova. Cred ca nu e o problemă pentru liderii asociațiilor să se organizeze pentru convocarea unor întruniri anuale sau bianuale… Acum, cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, un congres poate avea loc și on-line. Dorință să fie. În ce privește proiectele, cred că acestea ar trebui să vină de la organizații specializate, nu de la guvern. Oricum cea mai mare parte a banilor pentru proiecte vin de la organizații internaționale percum OIM, SIDA etc. Guvernul doar trebuie să aibă grijă ca informația despre lansarea unor proiecte să ajungă în Diasporă. Ambasadele sunt, după mine, cele mai potrivite instituții pentru informarea Diasporei.
  2. Coordonarea pe orizontală dintre asociațiile Diasporei. Aceasta poate fi asigurată fără crearea unor suprastructuri și președinți, fără competiție și concurență neloială între liderii asociațiilor sau după niște principii partizane (simpatii personale, interese de partid, afaceri comune etc). Aici se poate recurge la a) crearea unor mese rotunde pe regiuni geografice: Masa rotundă (Alianța, Comuniunea, orice altă formă ce va gasi susținerea majorității participanților) pentru Europa de Vest, Europa de Est, America, Asia; b) crearea unor pagini pe Facebook cu acces general, gestionate de fiecare diviziune geografică prin înțelegere; c) elaborarea unor activități comune și pe regiuni cu implicarea tuturor componentelor, privind temele arzătoare: legislație, guvernare, cultură, educație, caritate, rezolvare de cazuri concrete, proiecte comune etc; d) crearea unor baze de date transparente și exacte, lansarea de sondaje, colaborarea cu mass-media etc.
  3. Transparența și toleranța reciprocă în activitatea asociațiilor Diasporei. Aici este important să fie uitate supărările și neîncrederea reciprocă din trecut, cauzate de politicile greșite promovate la nivel de BRD. Să se ia de la zero și să se stabilească noi reguli de joc, corecte și transparente. Să se înțeleagă că societatea civilă se poate organiza pe orizontală și că se pot înființa sute de asociații, dacă oamenii doresc acest lucru. O asociație comunitară nu este un partid politic și nu-i reprezintă decât pe membrii săi, care au tot dreptul să-și creeze o asociație, chiar dacă sunt numai trei persoane, dar care au scopuri nobile comune. Liderii de partide din Diasporă ar trebui să renunțe la funcții în asociații în timpul exercitării mandatului politic. Interesul național și comunitar să prevaleze în discursuri, fapte și angajamente. Principiul win-win, când câștigă ambele părți, să devină unul de bază pentru parteneriatul Diasporă-Republica Moldova, dar și pentru componentele Diasporei.

Numai fiind bine organizată și eficientă, Diaspora va putea influența în bine situația din Republica Moldova și nu numai. Doar împreună vom putea educa un electorat deschis la minte, elevat și imun la manipulare și corupție.

Ala Mîndîcanu

Montréal, 8 februarie 2017

Citește mai departe
Advertisement

Opinii

Opinie despre automobilele transnistrene: Facem un pas mare înapoi în calitate de stat suveran

Publicat

pe

De către

Astăzi am plecat cu un gust amar de la ședința organizată în Guvern de Biroul de Reintegrare. S-a propus discutarea admiterii automobilelor din zona transnistreană în circuitul internațional.

În rezultatul mecanismului propus Moldova va avea 3 regimuri de înmatriculare a automobilelor. Mecanismul standard cu numere moldovenești, unicul de care pot beneficia cetățenii de pe malul drept al Nistrului, regimul de numere transnistrene care pot circula liber și pe malul drept al Nistrului, cu toate consecințele de lipsă a înregistrării în registrele naționale și se mai propune un hibrid (fără ca să fie eliminată versiunea veche de înregistrare) – numere neutre cu care transninstrenii să poată circula peste hotare și care nu vor avea simbolica Republicii Moldova.

Cred că este de prisos să menționez că prin astfel de proiecte se subminează suveranitatea Republicii Moldova și efectiv este legiferat regimul de la Tiraspol prin politica pașilor mici. În același timp astfel de proiecte reprezintă riscuri majore pentru disciplina fiscală și colectările la buget. Acest mecanism crează premise noi pentru evitarea regimului de import de automobile standard și alimentarea regimului de la Tiraspol cu resurse noi financiare, înmatricularea automobilelor în regimul nou prin scheme de corupție, care nu lipsesc nici pe malul drept și nici pe malul stâng al Nistrului.

A fost adus drept argument modelul German de numere regionale. Dar în Germania numere regionale au TOATE regiunile, nu una. Haideți atunci Moldova să decidă o politică nouă de numere cu însemne regionale pe ÎNTREG teritoriul Moldovei și să avem numere distincte de Călărași, Soroca, Hâncești etc…. pe lângă cele de la Tiraspol și Râbnița. Argumentarea este primitivă și deloc echivalentă. De asemenea sunt sigur că în Germania NU figurează regimuri de import diferite și preferențiale pentru anumite regiuni. Dacă legiferăm așa proiecte pentru regiunea de est a țării, acest principiu trebuie să fie aplicat în toate regiunile țării și fiecare raion să-și facă propria politică de import automobile…. Ridicol? Da. Dar anume o astfel de soluție promovează Biroul de reintegrare și OSCE inclusiv…. acoperindu-se cu standarde tehnice de design a plăcuțelor, care nu au nici o legătură cu ce facem noi ca națiune, cum ne organizăm ca stat reîntregit…

Odată aprobat acest proiect, noi facem un pas mare înapoi în calitate de stat suveran, punem o piatră grea în transnistrizarea Moldove și în legalizarea conflictului veșnic pe teritoriul Moldovei, instituim regimuri fertile pentru corupție și evaziune fiscală care se așează pe umerii cetățenilor din dreapta Nistrului. Acesta este încă un pas spre confirmarea statuului de stat falit.

Sergiu GAIBU

Citește mai departe

Economie

Expert: Republica Moldova a beneficiat de cel mai redus volum de granturi din ultimii zece ani

Publicat

pe

De către

În anul 2017 Moldova a primit cel mai mic sprijin de la partenerii externi din ultimii zece ani. Astfel, volumul granturilor primite a fost de doar un miliard de lei cu 2 miliarde de lei mai puțin decât a fost planificat inițial, scrie pe blogul său economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.

Tendința neplăcută se menține deja al treilea an consecutiv. Iar suma totală a ratărilor în ultimii 3 ani se ridică la 6,1 miliarde lei.

Creșterea masivă a suportului extern sa văzut foarte clar în perioada 2013-2014 când sprijinul financiar extern sub  formă de granturi a ajuns la 4 miliarde de lei.

Acest sprijin trebuia să crească și în următoarea perioadă și să ajungă la cel puțin 8 miliarde de lei anual. Însă din nefericire acest lucru nu a avut loc.

Autoritățile Republicii Moldova au obligația în regim de urgență să restabilească relația de încredere cu partenerii externi fără de care este imposibilă susținerea financiară a țării.

Fără suport extern Moldova nu are cum să-și dezvolte infrastructura sa care se află într-o stare deplorabilă, nu are cum realiza reformele necesare și nu poate crește competitivitatea economiei și a produselor sale atât pe piața externă cât și internă.

Citește mai departe

Alegeri

Electorala 2018 // Situația partidelor unioniste. Unionismul suicidal (I)

Publicat

pe

De către

O incursiune în istoria alegerilor locale generale. Cazul Chirtoacă

Poziția partidelor unioniste e clară. Atât Partidul Liberal, cât și Partidul Unității Naționale, mizează pe alegătorii fostului primar Chirtoacă. Problema e că aceștia abordează acest electorat ca pe unul exclusiv unionist. Ceea ce nu este tocmai adevărat.

tricolorul și panglica Sf.Gheorghe, sursa:flux.md

În cadrul alegerilor din 2007, Dorin Chirtoacă câștigase alegerile cu un slogan care încă nu făcea trimitere la Unire. „Un primar tânăr, o echipă liberală — o capitală europeană!”, anunțau bilboard-urile. Chirtoacă prezenta pentru mulți antiteza perfectă pentru climatul politic de atunci – PCRM era încă la guvernare și în plină forță, Serafim Urecheanu devenise deputat, iar PPCD dezamăgise pe toți prin alianța cu PCRM. Dorin Chirtoacă era un politician tânăr, în care alegătorii Chișinăului investiseră speranțe. Era perceput ca o întruchipare a renașterii politicului autohton. Chiar dacă PL era cunoscut pentru simpatiile sale față de cauza Unirii, acesta încă nu se manifesta ca un partid exclusiv unionist.

În 2011, liberalul câștigase încă un mandat. Sloganul de atunci al acestuia era „Împreună cu Dorin Chirtoacă pentru Chişinău!”. Numele lui era deja bine cunoscut. Acesta era perceput de toți ca un primar care nu a putut să se manifeste la potențialul maxim din cauza guvernării comuniste, care îi crea tot felul de impedimente. Un primar care a fost de partea protestatarilor pe 7 aprilie. Alegătorii i-au mai oferit o șansă. În acea perioadă PL, la fel, încă nu miza pe slogane unioniste. A fost chiar și un episod când Chirtoacă a purtat de 9 mai, două panglici – tricolorul și panglica Sf.Gheorghe.

În 2015, Dorin Chirtoacă lua al treilea mandat. Se întâmpla în contextul în care PD și PLDM aveau imaginea pătată din cauza miliardului furat, iar PL era încă în relații bune cu Platforma (pe atunci) Civică „Demnitate și Adevăr”, care încă mai avea puteri să adune oameni la proteste. Ce a urmat a însemnat declinul Partidului Liberal.

Mihai Ghimpu agresat de protestatari, sursa: realitatea.md

PL a intrat în conflict cu Platforma DA, iar în ianuarie 2016 a votat investirea guvernului Filip. Apoi, la alegerile prezidențiale de anul trecut, în loc să-și reabiliteze imaginea, liberalii au participat la alegeri, iar Mihai Ghimpu a acumulat doar 25 de mii de voturi. Apropo, au fost primele alegeri când PL a folosit slogane exclusiv unioniste „Moldova are viitor în România!”, „Uniţi pentru Unire!”. PL, cu alte cuvinte, în vremurile sale de criză, s-a transformat într-un soi de PNL al Vitaliei Pavlicenco.

Rigiditatea politicului autohton

Marșul Centenar, martie 2018. sursa: pl.md

Imaginația liderilor noștri politici este extrem de limitată, rigidă, deci lipsită de flexibilitate. Adică exact contrariul a ceea ce presupune implicarea în jocurile politice. Partidele noastre  nu mai știu cum să obțină capital politic. Toate mizele lor se rezumă la același format vechi Est/Vest, Pro Europa/Pro Rusia. Acest format a fost epuizat la extreme și nu mai poate genera noi voturi. Opoziția dată este mult prea bine conturată pentru a permite, de exemplu, unui alegător PSRM să voteze un candidat proeuropean sau invers. Și cum în fruntea orașului s-a aflat mai mereu un candidat cu viziuni „pro-occidentale”, anume acest segment are cel mai mult de pierdut. Susținătorii așa-ziselor partide de stânga, în lipsa altor alternative decât Vest/Est, sunt mult mai motivați să iasă la vot. Câștigarea alegerilor locale înca mai prezintă un deziderat nerealizat. Aceștia încă nu au apucat să trăiască experiența regretului pentru votul acordat.

După Marșul Centenarului de pe 25 martie, cum era de așteptat, cei care se întitulează stataliști și ceilalți care se prezintă drept unioniști s-au angajat într-o discuție, nu atât tâmpită, cât reprezentativă pentru modul în care se discută și se practică politica la noi în țară. Asemenea adolescenților, aceștia s-au angajat în dezbateri despre numărul celor prezenți la manifestare – o luptă pentru niște abstracțiuni de valoare, poate doar în contextul în care aceasta s-ar fi desfășurat într-o grădiniță sau în clasele primare. Nu și în politică.

Nu poți obține un avantaj politic ignorând cifrele, un lucru pe care ambele tabere refuză să-l facă, mizând pe succesul de scurtă durată pe care această ignoranța le-ar oferi-o. Partidele unioniste refuză să îmbrățișeze realitatea. Nu mă refer la idealurile invocate de ei, ci la cum aceștia luptă pentru putere, pentru realizarea acestora.

Ceea ce lipsește curentului unionist este o bază materialistă. Refuzul de a se adapta la realitatea schimbătoare e în dauna acestei mișcări, ce încă mai prezintă un mare potențial de a aduna oameni. O caracterstică esențială pentru un grup care își propune schimbări revoluționare. Însă unionismul pierde teren. Pierde din cauza propriilor gafe.

Partidele Unioniste la ora actuală

Un bun analist unionist și-ar fi început pledoaria în modul următor:

„De ce au fost atât de puțini oameni în Piața Marii Adunări Naționale? De ce au participat, preponderent, doar persoane de vârstă medie sau înaintată? Care sunt cauzele reale a unei prezențe atât de mici?” Însă acest bun analist unionist întârzie să apară.

În climatul politic actual, unionismul nu mai este o prioritate. Tinerii care susțin unirea, nu sunt neapărat adepți ai partidelor unioniste, iar majoritatea din ei sunt plecați peste hotare.

Ce comportament manifestă partidele unioniste? Poziția PUN e clară. Principalele sale avantaje politice sunt Băsescu și imaginea șifonată a PL. Aceștia mizează pe pasivitate și pe acțiunile autocompromițătoare ale partidului. O poziție destul de rațională în contextul în care PL, în mare parte, cam cu asta se și ocupă. Candidatura lui Munteanu nu face decât să confirme și mai mult statutul de partid aflat în cădere liberă a PL. Valeriu Munteanu nu are nici imaginea și nici capacitățile necesare pentru a acumula capital politic. Munteanu s-a aflat mereu sub tutela lui Ghimpu. Acesta s-ar putea aștepta, cel mult, la un transfer de imagine din partea lui. Un lucru care nu-l avantajează în niciun fel. Cea mai rațională mișcare politică ar fi fost să nu participe la alegeri, speculând pe lipsa de onestitate și legalitate a acestora, făcând, totodată, apel la demiterea prematură a lui Chirtoacă. La justiția selectivă din Republica Moldova. Acest lucru le-ar fi oferit o perioadă de reabilitare necesară pentru a-și spăla imaginea și a identifica un nou lider. Totodată, aceștia ar fi putut folosi această perioadă pentru o analiză adecvată a PUN. Ba mai mult, lăsându-i să se compromită în cadrul alegerilor, și-ar fi confirmat statutul de prima preferință a simpatizanților Unirii.

Nici poziția PUN nu e una destul de promițătoare. Riscul e mare, iar dacă două partide unioniste nu vor obține un scor bun, atunci acest curent cu greu își va restabili dezirabilitatea. Liderii de opinie unioniști ca Petru Bogatu, care îndeamnă electoratul unionist să voteze candidatul PUN, își dau prea bine seama că mulți simpatizanți PL nu vor accepta un asemenea gest. Aceștia fac nimic altceva decât jocul Partidului Democrat de a șlefui calea Silviei Radu, candidatul neoficial al lui Plahotniuc, spre turul II. Iar cel din urmă, cu regret, este singurul lider politic care ține cont de dinamismul conjuncturii politice.

Situația electoratului unionist este una delicată, dar nu fatală. Uneori, trebuie să faci un pas înapoi pentru a vedea mai bine lucrurile, dintr-un unghi mai mare. Nu trebuie de renunțat la Unire. Nu-i acesta mesajul pe care încerc să-l transmit. Ceea ce ar trebui să facă electoratul unionist, după părerea mea, e să nu renunțe la Unirea prin integrare europeană. Ceea ce ar presupune și anumite schimbări de rang social. Schimbări palpabile inclusiv pentru locuitorii Chișinăului. Pentru a menține un asemenea curs e nevoie de oameni. Puterea se obține prin votul oamenilor, dar aceștia au nevoie de condiții materiale adecvate. Ideile izolate ce nu pot fi puse în practică sunt inutile. Capitala are nevoie, în primul rând, de un bun administrator cu un program electoral bine definit. Unul care va ști să-și instrumentalizeze activitatea în folosul tuturor cetățenilor. Un candidat care va crea acele condiții necesare pentru ca cetățenii să-și dorească să trăiască în continuare în acest oraș.

Citește mai departe