Connect with us

Opinii

Acordul de Liber Schimb a scăpat de la colaps economia enclavei transnistrene

Publicat

pe

Companiile din regiunea stângă a Nistrului exportă 40% din mărfuri și produse în statele din UE, iar pretinsele autorități de la Tiraspol sunt dispuse să prelungească Acordul de Liber Schimb și anul viitor, dar Chișinăul trebuie să insiste pe respectarea angajamentelor asumate de către Tiraspol. Este opinia exprimată în cadrul emisiunii ”15 minute de realism economic” de către expertul IDIS „Viitorul”, Ion Tăbârță.

„În ultimi ani economia regiunii transnistrene a trecut cunoaște un regres profund. Din anul 2014, principalii indicatorii macroeconomici s-au înrăutățit. Produsul Regional Brut a scăzut cu 7,5%, producția industrială cu 20%, exporturile cu 26%, importurile cu 47%, iar capacitatea pieței de consum cu 21%. Veniturile populației au scăzut cu 33%. Totodată, veniturile bugetului consolidat al regiunii au acoperit doar 60% din necesarul de cheltuieli.

„Regresul economiei regiunii transnistrene se explică prin faptul că, structural, economia din stânga Nistrului s-a modernizat puțin, ea rămânând, în esență, una de tip sovietică. Totodată, acolo există monopolul companiei Sheriff, care dictează regulile de joc pentru toate entitățile economice”, a spus Tăbârță.

Potrivit lui, cauza care a generat recesiunea economică în regiune este de natură geopolitică. Este vorba de criza ucraineană, ca urmare anexării Crimeii și invaziei Federației Ruse în Donbass. Acest lucru a schimbat optica Kievului, care până în 2014 tolera acțiunile autorităților neconstituționale de la Tiraspol, în a privi și aborda situația lucrurilor din regiune. Drept urmare, Kievul a stopat drastic contrabanda transnistreană din regiunea Odessa, care era o sursă de venit pentru elitele regionale.

Portul din Iliciovsk – un nod al contrabandei transnistrene spre restul lumii – a fost închis comerțului ilicit, ceea ce a cauzat regiunii transnistrene prejudicii economice semnificative. În retorica Tiraspolului, vinovat de situația economică dificilă a regiunii se face Ucraina, care a impus blocada economică în stânga Nistrului, iar Chișinăul care pune piedici relațiilor economice ale regiunii cu restul lumii.

„În a doua jumătate a anului 2017 se observă o ușoară ameliorare a situației economice din regiune. În lunile ianuarie-octombrie ale lui 2017, volumul producției industriale s-a cifrat la 601,7 milioane USD, ce reprezintă o ușoară creștere față de perioada similară a anului precedent, când producția industrială s-a cifrat la 595,1 milioane USD.

Creșterea producției industriale se explică prin reluarea activității de lucru în regim normal, din luna aprilie, a Uzinei Metalurgice de la Râbnița.

Un rol important în economia regiunii din stânga Nistrului îl ocupă producția de energie electrică. În lunile aprilie-mai a fost sistată livrarea de energie electrică către malul drept, ceea ce a provocat pagube economice semnificative regiunii transnistrene. În acea perioadă Chișinăul a importat curent electric din Ucraina, însă ulterior s-a revenit la vechiul furnizor, Centrala Electrică de la Cuciurgan”, a precizat Tăbârță.

În ceea ce privește exporturile, acestea s-au majorat cu 17,3% față de perioada similară a anului 2016, în primele 10 luni ale anului 2017 ele fiind în sumă de 515,9 milioane USD, iar importurile au crescut până la 809,1 milioane USD, cu 69,2 milioane USD mai mult. Cele mai multe livrări de mărfuri și produse regiunea din stânga Nistrului le-a făcut spre pe malul drept al Nistrului, după care urmează Ucraina și România. Importurile sunt dominate de Federația Rusă, Ucraina și malul drept al Nistrului.

Expertul IDIS „Viitorul” atrage atenția asupra unui detaliu important în comerțul regiunii transnistrene. Este vorba de Acordul de Liber Schimb, care contrar scenariilor apocaliptice, livrate pe filiera geopolitică, că regiunea va fi invadată de mărfuri din UE, s-a dovedit a fi în beneficiul Tiraspolului care își livrează mărfurile și produsele în UE fără taxe și accize, iar acest lucru a salvat o parte din agenții economici.

În același timp, expertul scoate în evidență că nu există un mecanism oficial de monitorizare, cunoscut opiniei publice, a aplicabilității Acordului de Liber Schimb în regiunea transnistreană.

În concluzie, Ion Tăbârță a menționat că Chișinăul trebuie să insiste pe respectarea angajamentelor asumate de către Tiraspol la semnarea Acordului de Liber Schimb.

Asta presupune că Chișinăul să primească un acces mai mare de a influența economia regiunii transnistrene. În așa mod, ulterior, regiunea transnistreană poate fi pusă într-o dependență economică pozitivă față de malul drept. Astfel, creându-se condițiile apropierii social-economice,  iar apoi și politice, a malului stâng al Nistrului față de cel drept.

Este angajată în domeniul media încă din 1999. Timp de 14 ani, a fost reporter la Agenția de Stat Moldpres, apoi a lucrat la Flux și portalul Arena. Face parte din echipa Moldova.org din 2014.

Citește mai departe

Opinii

Teodor: „Nu vreau ca un detaliu să mă contureze în viziunea altor oameni”

Publicat

pe

De către

Cu Teodor (pseudonim) ne-am împrietenit pe Facebook exact înaintea interviului. Nu știam mai nimic despre el, așa că i-am analizat atent profilul. Din poza de profil m-a străpuns cu privirea un bărbat de vreo 30 de ani, extrem de simpatic și încrezut în sine. O frumusețe din asta la care ar da afirmativ din cap orice om, indiferent de contextul socio-cultural în care i s-a dezvoltat simțul estetic. Corpul frumos modelat, probabil în sala de sport, îmbrăcat într-un tricou imaculat. O ținută fără cusur. Vârfurile acoperișurilor de pe fondalul pozei fac aluzie la faptul că îi place să fie la înălțime, iar privirea ușor indiferentă, relaxată și lipsa zâmbetului îl fac să pară, mai degrabă, un mascul Alfa. În restul pozelor sunt locuri frumoase din diferite colțuri ale lumii, multe petreceri și oameni fericiți, femei și bărbați de diferite naționalități, care stau în jurul lui Teodor, îl cuprind prietenește, îl privesc și îl ascultă cu admirație, se simt bine împreună, râd sincer. Omul ăsta nu are niciun motiv să se ascundă #subogheal, dar totuși m-a rugat să nu-i public numele ori țara în care locuiește în prezent. 

Plecarea din Republica Moldova e cumva legată de faptul că moldovenii sunt homofobi? 

Nu cred că Moldova este o țară homofobă. Plecarea a fost motivată, mai degrabă de cariera mea. Dar, bineînțeles, au influențat mai mulți factori. La vârsta de 18 ani mi-au apărut multe întrebări despre mine, despre orientarea mea sexuală. A fost o perioadă de negație, în care am decis să mă scufund în lucru, ca să nu mai am timp pentru întrebări existențiale și asta m-a ajutat să-mi construiesc carieră. În ceva timp am început a mă bucura de succes pe plan profesional, am fost inclus în diferite programe, care presupuneau administrarea echipelor din diverse țări. Așa că m-am pomenit că trebuia să-mi schimb țara de reședință la fiecare 2-3 ani. Nu-mi pare rău de nimic.

Explică-mi. Moldova e mai puțin homofobă în comparație cu alte țări în care ai locuit?

Exemplu de homofobie sunt țările ca Rusia sau Kazahstan, unde oamenii răspândesc homofobie în cunoștință de cauză, au argumente. Sincer, Moldova nu-mi pare atât de homofobă, pe cât tradiționalistă, conservativă, stereotipică. Mesajele și comportamentele homofobe din Moldova nu țin atât de ura conștientă pentru persoanele homosexuale, cât de lipsa de cunoștințe, frica de necunoscut. Rezultatele sondajelor demonstrează faptul că oamenii nu sunt atât homofobi, cât nu le prea plac chestiile noi, neobișnuite. Eu înțeleg această atitudine și înțeleg factorii care au dus la această atitudine, dar până acum reacționez și am frustrări, și dezamăgire, și un fel de protest interior.

Înțelegi această atitudine?

Da, pentru că în Moldova se investește puțin în informarea oamenilor. Nu este printre țările care și-a pus scop să lupte cu prejudecățile, stereotipurile, care să se modernizeze. De 20 de ani încercăm să facem ceva cu independența, 20 de ani Moldova e preocupată de probleme și necesități mult mai de bază. Când oamenii nu își pot satisface necesitățile elementare, le pasă mai puțin de libertăți. Sexualitatea oamenilor, lupta cu homofobia, sunt probleme pe care le prioritizează țările înalt dezvoltate. Noi, pur și simplu, încă nu am ajuns acolo. Ar însemna să sărim peste cal, ca oamenii din Moldova să fie acum foarte toleranți. E parte din evoluție.

Ce te face să crezi că homofobia de acasă e una generată de stereotipuri? 

Moldovenii țin mult la stereotipuri, de asta multe dintre lucrurile urâte, ilegale, sunt mai ușor acceptate decât lucrurile firești, dar noi. Cazurile în care soțul își bate soția, ori își înșeală soția, sunt, în principiu, acceptate. Oamenii nu judecă atât de mult aceste fenomene, pentru că sunt destul de des întâlnite, suficient de populare, iar homosexualitatea se întâlnește mai rar. Oamenii reacționează la chestii neobișnuite, noi. Problema nu e în faptul că lor chiar nu le plac homosexualii, pentru că eu nu cred că moldovenii au văzut tare mulți homosexuali în viața lor. Mai degrabă e o proiecție a imaginilor din țările europene, transmise de media, împreună cu anumite mesaje homofobe. E o părere insuflată cumva, nu una pe care și-au format-o individual. Homosexualitatea nu le place ca noțiune, pentru că e încă neclară, diferită, necunoscută.

Faptul că știi să explici atât de bine comportamentul homofob al concetățenilor tăi, te ajută să treci mai ușor peste mesajele homofobe? Ce simți când dai peste mesaje de acest gen?

Durere, dar nu pana la anxietate. Eu știu că asta e țara mea, dar, totodată, nu depind de ce se întâmplă în ea. Pot să aleg să trăiesc în confort în altă parte. Nu sunt atât de expus. Nu mă influențează atât de mult. Mai mult doare când oamenii apropiați lansează mesaje homofobe, dar nu invidiez deloc oamenii care au astfel de stereotipuri.

Ce doare mai mult?

Faptul că unii consideră că își pot permite să se dea cu părerea, să judece pe cine iubește un om, fără să se gândească la faptul că oamenii, în general, iubesc foarte rar pe cineva, cu adevărat. Dragostea oamenilor nici nu ar trebui să fie temă de discuție și judecată. Sunt atât de multe probleme care merită să fie discutate, unde chiar e nevoie de păreri, de o poziție fermă. Dar temele alea, din păcate, interesează mai puțin decât viața personală a altora.

Câtă lume cunoaște că ești homosexual?

Prietenii mei buni din Moldova cunosc. Aici am exact 4 prieteni pe care i-am cunoscut o lună în urmă și cărora le-am spus și simt un soi de libertate în prietenia asta. Dar nu am discutat mai mult decât informația pe care am spus-o. Nu am adunat special oamenii în jurul meu să le spun că sunt homosexual, a fost un context în care mi-a fost comod să le spun. Nu am mai simțit necesitatea să infirm ori să ascund asta, să mint. Dar probabil a fost un cerc potrivit de prieteni, pentru că nu a schimbat deloc tema discuției sau atitudinea față de mine.

Membrii familiei nu știu?

Sora mea cunoaște de jumătate de an. Nu mi-e frică că ar putea afla familia. Sunt dintr-o familie de profesori, intelectuali toleranți. Părinții ne-au educat să nu fim homofobi. Ne-au explicat ce înseamnă homosexualitatea și alte lucruri despre sexualitate, pe care le explică părinții responsabili copiilor adolescenți. Știu că mama ar accepta ideea că sunt homosexual, însă mai știu că părinții își vor face multe griji pentru mine. O să perceapă asta așa de parcă mie îmi este foarte greu. Eu nu vreau ca ei să aibă mai multe griji. Dar, dacă mă vor întreba direct – nu voi inventa nimic, nu voi nega. Aștept momentul în care, pur și simplu, o să pot confirma, atât.

Totuși, chiar dacă ești departe de părinții care și-ar putea face griji și de anumite pericole sociale, alegi atent oamenii în fața cărora vorbești despre homosexualitatea ta. De ce?

Eu nu sunt persoana care povestește prea mult despre sine sau care promovează un anumit stil de viață. Dacă sunt întrebat direct – confirm, în alte situații eu nu simt necesitatea să vorbesc despre homosexualitatea mea. Mă consider un om cu o personalitate complexă și nu îi consider pe toți pregătiți să accepte homosexualitatea ca o simplă parte din personalitatea mea. De obicei asta le schimbă atitudinea sau viziunea lor despre mine. Și asta mă deranjează, pentru că eu depun atât de multe eforturi pentru creșterea mea intelectuală. Sunt multe lucruri cu care mă mândresc, cum ar fi cariera și viața personală, și felul în care mă simt. Nu vreau ca un simplu detaliu să mă contureze în viziunea altor oameni. Atunci când simt că oamenii sunt pregătiți, eu pur și simplu le confirm, dar cu condiția că asta nu devine temă de discuție sau aspect care ne leagă. În plus, este un detaliu care pentru mine nu înseamnă nimic, dar poate incomoda alți oameni.

Cât de important e să fii printre oameni care știu despre homosexualitatea ta și o acceptă?

Un mediu de oameni de care să nu fii nevoit să te ascunzi… eu cred că asta e vital. Și în străinătate simt asta tot mai stringent. E mult mai greu decât acasă, pentru că acasă prietenii se fac pentru mulți ani, respectiv, în momentul în care le spui sincer despre orientarea ta sexuală, pentru ei contează mai mult alte calități ale tale, de care ei reușesc să se convingă pe parcursul anilor. Dar atunci când te muți într-o țară nouă la fiecare doi ani, ai prea puțin timp să-ți demonstrezi calitățile umane, și coming out-ul presupune un risc mai mare printre străini, pentru că nu te leagă chiar atât de multe lucruri, pentru ca amicii să te accepte atât de ușor.

Te simți mai ușor după ce faci coming out?

Pentru mine coming out-ul nu este un fel de eliberare. Eu am simțit eliberare atunci când m-am acceptat pe mine. Felul în care interpretează alții, dacă acceptă sau nu, la asta am lucrat cu psihologul și acum rareori mă afectează. A scăzut importanța și necesitatea. Pentru mine nu e decât un detaliu. Nu consider că asta mă definește ca personalitate.

Dar care sunt momentele complicate în relațiile în care nu se cunoaște despre orientarea ta sexuală?

De obicei, cel mai mare disconfort este în cercul de amici, când ieșim în oraș și cineva dintre ei observă o persoană gay și încep să facă glume pe seama ei. Sau încep discuții la tema respectivă, glume, istorii și eu trebuie să am un fel de reacție prelucrată, „naturală” pentru asemenea situații. Totuși, cu timpul, am învățat să mă simt liber să pun punct discuției sau să spun în față, atunci când au comportament homofob. Nu mai este o chestie de frustrare, emotivă, mai degrabă e vorba de evoluția mea personală. Am învățat să pun homofobii la punct.

Dar ar putea veni un moment în care îți vei găsi dragostea vieții, cu care veți forma un cuplu, veți locui împreună și atunci nu va mai fi la fel de simplu să alegi când și cine poate ști despre orientarea ta sexuală.

Așa e. Mi-ar plăcea să trăiesc cu ideea că toată lumea știe și ăsta este unul dintre planurile mele. Dar planific să aleg o altă țară pentru asta. Am avut experiență de cuplu în țara în care locuiesc acum. Este o țară ex-sovietică, respectiv, sunt și aici persoane homofobe. Bărbații de aici încearcă să pară mai brutali, mai agresivi, totuși, tradițional, prietenii apropiați obișnuiesc să se țină de mână, se sărută pe obraz. E ușor să te pierzi în mulțime. În plus, e o țară în care oamenii sunt foarte axați pe felul în care arată ei, mai puțin contează alții. Ei au grijă doar de propria persoană. Judecata sau analiza este considerată de prost gust. În societate e multă libertate, dar familia are un rol prea mare în viața fiecărui cetățean de aici. E un fel de „Santa Barbara”, inclusiv pentru cuplurile heterosexuale. Este imposibil să ai spațiu personal.

Deci ești, mai degrabă, de părerea că homofobia trebuie evitată decât confruntată?

Eu duc lupta mea împotriva homofobiei și a stereotipurilor. Faptul că coordonez o echipă de operatori este o unealtă perfectă, pentru că operatorii au puterea de a influența, de a schimba o țară întreagă. Aici am lansat o platformă despre diversitate, în care promovăm inclusiv cupluri gay, care este atât de populară și le place mult localnicilor. Eu mă mândresc mult cu ea. În țara asta, printre persoanele gay, sunt stiliști, prezentatori TV foarte iubiți de către cetățeni. Inclusiv, ambasador al platformei este un sportiv care a luptat cu homofobia, fiind heterosexual. La un moment dat, a început să poarte steagul curcubeu la competiții. Inițial au fost proteste, tipul a primit și amenințări cu moartea, dar în final a fost acceptat și este erou național foarte popular și iubit.

Dar ce crezi despre Moldova? Aici ai fi nevoit să-ți ascunzi viața de familie #subogheal?

În Moldova m-aș putea simți liber. Am reușit să-mi construiesc o personalitate mult prea puternică, ca să fiu limitat ori influențat de părerile oamenilor din jur. Doar părerea prietenilor apropiați contează. Cât ține locul de muncă, oricum profesionalismul meu ar prevala. Am certitudinea că aș putea lucra în diverse companii, spunând deschis că sunt gay, pentru că m-ar accepta pentru profesionalismul meu. Asta ține de eforturi și priorități. E mai mult efort, dar nu e imposibil să trăiești acasă.

Acest interviu face parte din seria de materiale „Povești de #necomingout”, din cadrul campaniei #subogheal, lansată de centrul Genderdoc-M. „Sub ogheal” este sintagma cel mai des folosită de populație, atunci când e vorba de prezența deschisă a persoanelor LGBT în societatea moldovenească. Unul dintre cele mai înrădăcinate stereotipuri legate de comunitatea LGBT este că persoanele lesbiene, gay, bisexuale și transgender ar trebui să se comporte astfel încât viața lor privată, începând cu activitățile pe care le fac zi de zi și terminând cu sexualitatea lor, să rămână un subiect închis pentru toți cei care îi înconjoară, fapt care îi limitează în drepturi.

Interviu realizat de Doina Ipatii

Citește mai departe

Opinii

Moldova.org recomandă / NewsMaker, ZdG, Agora, Recorder și PressOne

Publicat

pe

De către

La finele fiecărei săptămâni, Moldova.org recomandă cititorilor săi articole din presa locală sau românească, apreciată de membrii echipei noastre ca fiind profesioniste și care respectă deontologia jurnalistică.

NewsMaker: Dom Polski. Как Молдова стала общим домом для разных народов. Часть четвертая

Polonezii au apărut pe teritoriul Moldovei moderne câteva secole în urmă și, deja în secolul al XIX-lea, în provincia Basarabia, familiile aristocratice poloneze au ieșit în evidență, ajungând în fruntea Adunării Nobilimii locale. Majoritatea polonezilor moldoveni sunt descendenți ai refugiaților, dintre care mulți reprezentau șleahta poloneză. Anume datorită aroganței nobililor polonezi de atunci, astăzi ei sunt văzuți ca niște oameni foarte mândri, pentru care interpretarea a ce înseamnă mândrie este mai important decât orice altceva. Cu toate acestea, mulți polonezi moldoveni de astăzi nu își cunosc originile, deoarece strămoșii lor de aici au fost înregistrați în documente ca fiind ucraineni. Pentru a afla mai multe despre polonezii din Moldova, citiți reportajul publicat pe NewsMaker.

Ziarul de Gardă: Hramuri „electorale” cu cinci luni înainte de alegerile parlamentare

„La distanță de cinci luni până la alegerile parlamentare, din 24 februarie 2019, campania electorală, se pare, a început pentru mai mulți membri PDM și PSRM. Respectiv, concertele organizate la 21 septembrie în mai multe localități din țară, cu ocazia hramurilor, s-au transformat în scene electorale pentru socialiștii și democrații cu aspirații de deputați în viitorul Legislativ, scrie ZdG.

Agora: Podurile din Chișinău

14 august 2018. 43 de persoane au murit la Genova, Italia, după prăbușirea unui imens pod rutier, construit din beton armat în anii 60, după planul inginerului Riccardo Morandi. Tragedia este mediatizată intens în presa internațională. La o săptămână după dezastrul din Italia, autoritățile din municipiul Chișinău dispun realizarea unui raport pentru a afla în ce stare se află podurile din Chișinău.

În Chișinău există trei poduri din beton armat construite în anii 60 conform schițelor inginerilor sovietici: podul din strada Ismail, podul de pe bulevardul Grigore Vieru (Zona Circului) și podul din strada Mihai Viteazul. L-am întrebat pe expertul în căi ferate, drumuri și poduri, Sergiu Bejan, cât de îngrijorați trebuie să fim noi, chișinăuienii, de starea podurilor. Mai multe despre starea podurilor din Chișinău, aflați în reportajul realizat de Agora.

Recorder: Sistemul de atenții din școala românească

George Trifan are 32 de ani și este profesor asociat la Colegiul Național Tudor Vianu, unul dintre cele mai bune licee din România. Într-o societate normală n-ar fi mare lucru de spus de spre el: un profesor bun care își face meseria cu pasiune și se ține departe de compromisuri. Însă noi nu trăim într-o societate normală, așa că Trifan devine un caz special și un om nevoit să înoate mereu împotriva curentului.

A ales să meargă la catedră într-o perioadă în care toți IT-iștii din generația lui fug de această meserie și preferă joburi mai bine plătite în multinaționale. A ales să nu se titularizeze pe post pentru că nu e de acord cu acest mecanism și și-a luat ore în învățământul privat ca să-și sporească veniturile (pe lângă „Vianu”, George Trifan predă și la Școala Metropolitană Arc). A ales să vorbească despre marile probleme din Educație când cei mai mulți dintre colegii lui preferă să tacă pentru a nu supăra pe cineva, scrie Recorder.ro.

PressOne: Handbalista română care și-a alăptat copilul în pauza meciului

Jucătoarea de handbal Irina Alexandra Pop (29 de ani) a ieșit în pauza meciului Lleidatana – Agustinos Alicante (24-21), desfășurat duminică, 16 septembrie, pentru a-și alăpta băiețelul de două luni și jumătate, Theo. Marcase până atunci patru goluri pentru echipa sa. Imaginea a fost surprinsă de un fotoreporter, iar Irina a devenit celebră în Spania. Originară din Cluj, ea trăiește de 15 ani în regiunea Huesca. E surprinsă că un gest natural a fost transformat într-o „știre”. Spune că își împarte viața între familie și pasiunea pentru handbal, dar că prioritate au copiii ei. Citiți povestea ei, spusă la persoana întâi, pe pressone.ro.

Citește mai departe

Economie

TREND HUNTER: Persoanele fizice și agricultorii dezmorțesc creditarea

Publicat

pe

De către

După o cădere continuă de peste trei ani, în prezent asistăm la o înviorare ușoară a procesului de creditare din partea băncilor comerciale determinat de creșterea împrumuturilor persoanelor fizice și a sectorului agricol, scrie economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță pe blogul său.

În luna august portofoliul de credite a depășit nivelul anului 2017, cea ce indică că după o cădere de peste trei ani în 2018 începe recuperarea portofoliului pierdut în această perioadă. Datorită faptului că creditarea persoanelor fizice crește mult mai rapid decât am anticipat până la finele anului portofoliul de credite din sistemul bancar cel mai probabil va depăși 35,2 miliarde lei, cea ce ne permite să spunem că în 2018 va fi recuperată căderea din ultimii 2 ani, însă mai este mult până la nivelul anului 2014.

În februarie 2018 portofoliul de credite din sistemul bancar au atins nivelul minim de 32,1 miliarde lei, sau cu 15,9 miliarde mai puțin decât maxima din octombrie 2014. Această cădere s-a datorat exclusiv reducerii portofoliului de credite acordat persoanelor juridice. În toată această perioadă băncile și-au majorat portofoliul de credite oferite persoanelor fizice, care au crescut de la 5,8 miliarde în octombrie 2014 la 9,1 miliarde lei în august 2018.

Persoanele fizice au diminuat din impactul căderii creditării persoanelor juridice și drept consecință în prezent cota împrumuturilor oferite persoanelor fizice de către sistemul bancar a crescut de la 11,3% în 2014 la 26,9% în august 2018 și va continua să crească pe tot parcursul acestui an.

Creșterea portofoliului de credite cu 1,7 miliarde lei în acest an se datorează majorării creditelor oferite persoanelor fizice cu 1,37 miliarde lei, iar a persoanelor juridice cu 330 milioane lei. Aproape 70% din această creștere s-a produs în trei luni vara acestui an, când portofoliul de credite s-a majorat cu 1,15 miliarde.

Principalele domenii de creștere a portofoliului de credite sunt: creditele de consum 700 milioane lei, imobiliare 590 milioane lei, agricultura 391 milioane lei, care împreună au asigurat o creștere de aproape 1,7 miliarde lei.

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com