Pe 2 iulie, se împlinesc 512 ani de la moartea domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cu acest prilej astăzi conducerea de vârf a Republicii Moldova, deputaţi şi lideri politici şi-au declarat intenţia de a depune flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, din centrul Chişinăului.
Cum a murit domnitorul Moldovei
Vara lui 1504. Ștefan domnea de peste 47 de ani și de 42 tot șchiopăta. În 1462, la primul asediu al Chiliei, a fost rănit de un glonte genovez. Istoricii afirmă că nici la 1502 rana nu se închisese cum trebuie. Din cauza podagrei la acea etapă domnul nu își mai putea mișca mâinile și picioarele.
Pe 9 noiembrie 1503 regele Vladislav al Ungariei scria dogelui: ”Domnul Moldovei e chinuit de o boală lungă și a ajuns la grele bătrânețe”. La 30 iunie 1504, după ce a fost consultat de medici, numiți în actele vremii bărbieri, se ia hotărârea arderii rănilor de la picioare cu fier roșu. Operația n-a ajutat la nimic, iar voievodul a fost chinuit degeaba.
Dându-și seama că sfârșitul e aproape, Ștefan a ținut să hotărască însuși succesiunea la tron. Boierii se împărțiseră în două tabere: una îl susținea pe Bogdan Vlad – fiul domnitorului, acesta fiind dorit și de Ștefan cel Mare și de regele Ungariei- iar cealaltă îl susținea pe un alt fiu, se pare Ștefan, aflat la curtea sultanului.
Pentru a curma orice discuție și a-și impune voința, bătrânul voievod dă poruncă să fie dus la locul unde se ținea adunarea boierilor și acolo pune să fie tăiate capetele șefilor celor două tabere. Prin acest gest de supremă autoritate, domnitorul îl impune ca succesor pe Bogdan Vlad.
La puțin timp după aceea, în data de 2 iulie 1504, la ora patru după-amiaza, Ștefan ce Mare intra în legendă.
Voievodul-erou își pregătise din vreme mormântul la mănăstirea Putna
Pe lespedea de marmură era gravată inscripția: ” Bine cinstitorul Domn Io Ştefan Voievod din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, ctitorul şi ziditorul acestui sfânt lăcaş carele aici zace şi s-a mutat în veşnicele lăcaşuri în anul 7…”. Data morții evident lipsea, iar urmașii săi nu au completat-o.
Se găsește însă pe acoperământul de stofă al mormântului, făcut din porunca lui Bogdan: ”Io Ștefan voievod a domnit în Țara Moldovei 47 de ani și trei luni și s-a mutat la lăcașul cel veșnic în anul 7012, în luna iulie, ziua a doua, marți, în ceasul al patrulea din zi”.
Omagiat de străini, lăudat de dușmani și prețuit de aliați, imaginea lui Ștefan cel Mare a intrat în conștiința românilor fiind una dintre cele mai luminoase figuri din Istoria Națională.
Sursa: istoria-pe-scurt.ro
